Crăciunul – o perioadă în care să ne oferim dragoste, slujire și iertare unii altora
Îmi place foarte mult să îi văd pe copii fiind entuziasmați și nerăbdători în perioada Crăciunului. Îmi amintesc de cât de nerăbdătoare eram atunci când eram un copil de la Societatea Primară în Argentina, țara în care am crescut. Într-un an, învățătorii noștri de la Societatea Primară ne-au rugat să ne curățăm jucăriile vechi, să spălăm părul păpușilor noastre și să le reparăm rochiile, astfel încât să le putem dona băiețeilor și fetițelor care erau nevoiți să petreacă Crăciunul în spital.
În timpul săptămânii, în timp ce îmi curățam păpușile vechi, mama mea m-a întrebat ce fac cu ele. I-am explicat ce ne-au rugat învățătorii de la Societatea Primară și ea a răspuns: „Ar trebui să le dai copiilor și una dintre jucăriile tale bune”.
I-am răspuns: „De ce aș face asta?”.
Apoi, a spus ceva ce mi-a rămas în minte toți acești ani. Ea a spus: „Cris, este foarte bine să oferim ceva ce ne place cu adevărat, ceva ce este greu de oferit deoarece ne este drag, ceva ce ar reprezenta un sacrificiu. Acesta a fost darul Tatălui Ceresc pentru noi. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos – nu doar un fiu oarecare. El L-a trimis pe Fiul Său Preaiubit și perfect, astfel încât noi să ne putem întoarce să trăim alături de El din nou”.
În acel an, când am oferit una dintre jucăriile mele preferate, am înțeles puțin mai bine darul Tatălui din Cer pentru noi – Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, care Și-a dat viața pentru noi cu dragoste și altruism.
În fiecare an, ca parte a sărbătoririi Crăciunului, tatăl meu îmi citea din scripturi frumoasa relatare a lui Luca:
„În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea…
Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
Iosif s-a suit și el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem…
să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
În ținutul acela erau niște păstori, care stăteau afară în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
Şi iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înainte lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare.
Dar îngerul le-a zis: «Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Iată semnul, după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle».
Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, și zicând:
«Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui»”1.
Dragi frați și surori, cum ne putem bucura și noi astăzi de pace și bunăvoință printre toți oamenii?
Pe măsură ce am cugetat la această întrebare în ultimele câteva săptămâni, având în minte faptul că perioada Crăciunului este una în care trebuie să dăruim, mi-au veni în minte trei fapte – de fapt, trei daruri pe care le putem oferi toți. Desigur, noi oferim aceste daruri de-a lungul întregului an, dar, în perioada minunată a Crăciunului, ne amintim de darul Tatălui, Fiul Său, și ne gândim cum putem să urmăm exemplul Lor pe măsură ce ne mărim capacitatea și dorința individuale de a dărui.
1. Perioada Crăciunului este cea în care să iubim.
Tatăl nostru din Cer și Salvatorul nostru, Isus Hristos, sunt cele mai mari exemple de dragoste. Un verset din scripturi îndrăgit ne învață: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”2.
Salvatorul nostru ne-a învățat prin exemplu să-i iubim pe toți. El ne-a învățat, de asemenea, să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine.
Vârstnicul John A. Widtsoe a explicat:
„Poate că nu înțelegem în totalitate natura esențială a dragostei, dar există teste prin care o putem recunoaște.
Dragostea se găsește mereu în adevăr… Minciunile și înșelăciunile sau orice altă încălcare a legii morale sunt dovezi ale absenței dragostei. Dragostea dispare în prezența neadevărului… Astfel… [acela] care îi înșeală pe cei dragi sau le spune ceva contrar adevărului, nu iubește cu adevărat.
Mai mult, dragostea nu îi jignește sau rănește pe cei dragi… Cruzimea este absența dragostei… la fel cum neadevărul este absența adevărului…
Dragostea este o forță pozitivă și activă. Îi ajută pe cei dragi. Dacă este vreo nevoie, dragostea încearcă s-o împlinească. Dacă există slăbiciuni, dragostea le înlocuiește cu tărie… Dragostea care nu ajută este falsă sau temporară.
Oricât de bune ar fi aceste teste, există unul mai mare. Dragostea adevărată face sacrificii pentru cei dragi… Acela este testul final. Hristos S-a oferit pe Sine, Și-a oferit viața pentru noi și, astfel, a proclamat veridicitatea dragostei Sale pentru frații și surorile Sale muritori”3.
Tatăl nostru din Cer ne invită pe noi, copiii Săi, să oferim această dragoste și să facem sacrificii pentru ea. Salvatorul a spus: „Dați, și vi se va da”4. „Fără plată ați primit, fără plată să dați”5.
2. Perioada Crăciunului este cea în care să slujim.
Domnul, Salvatorul nostru, le-a slujit personal oamenilor, înălțându-i pe cei asupriți, dându-le speranță celor descurajați și căutându-i pe cei pierduți. El le-a dat vederea celor nevăzători, i-a vindecat pe cei bolnavi și infirmi, astfel încât să poată merge, și i-a înviat pe cei morți.
În perioada Crăciunului, mă gândesc la misionari – vârstnici, surori, misionari în vârstă și președinți de misiune din întreaga lume – care, în calitate de reprezentanți ai lui Isus Hristos, oferă, de bunăvoie, din timpul și slujirea lor întregii omeniri. Mă gândesc la toți frații și surorile care petrec multe ore slujind cu credință în chemările lor. În această perioadă, mă gândesc, de asemenea, la bărbații și femeile care slujesc în armată pentru ca noi să fim în siguranță. Vă mulțumesc pentru slujirea dumneavoastră!
Dar, deși nu Îi slujim Domnului sau țării noastre cu timp deplin, ocaziile noastre de a sluji sunt nelimitate. Cuvintele și faptele bune pot ridica poverile și pot înveseli inimile! Tatăl nostru din Cer ne invită pe noi toți să oferim darul slujirii. Și atunci când facem acest lucru: „Drept răspuns, Împăratul [ne] va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câteori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut»”6.
3. Perioada Crăciunului este cea în care să iertăm.
Atunci când îi iertăm pe alții primim pace și bucurie în viața noastră. Președintele Heber J. Grant ne-a învățat: „Nu este vreun lucru care va aduce mai puternic prezența Spiritului lui Dumnezeu decât faptul de… a fi buni, atenți, caritabili, îndelung răbdători și iertători. Nu există niciun lucru care să ne aducă mai multă bucurie decât faptul de a fi gata și dornici să iertăm ofensele aproapelui nostru față de noi și nu există niciun lucru care ne va aduce mai multă osândire decât faptul de a ne întări inima și a avea ranchiună și dorință de răzbunare față de cei care ne înconjoară”7.
Pentru a fi iertați de păcatele noastre, trebuie să iertăm.
Iertarea ne permite să biruim sentimentele de mânie și amărăciune și dorința de răzbunare. Și cine își dorește să aibă astfel de sentimente de Crăciun? De asemenea, iertarea poate vindeca rănile spirituale și poate aduce pacea și dragostea pe care doar Dumnezeu le poate oferi.
Tatăl nostru din Cer dorește ca noi să ne pocăim și să-i iertăm pe alții, inclusiv pe noi înșine. Vârstnicul Jeffrey R. Holland a spus: „Oricât de târziu credeți că ar fi, oricâte ocazii credeți că ați pierdut, oricâte greșeli simțiți că ați făcut sau oricâte talente credeți că nu aveți ori indiferent de cât de mult credeți că v-ați îndepărtat de casă, de familie și de Dumnezeu, vă depun mărturie că nu v-ați îndepărtat atât de mult încât dragostea divină să nu vă poată ajunge. Nu puteți să vă scufundați mai adânc decât poate străluci lumina infinită a ispășirii lui Hristos”8.
Dragi frați și surori, fie ca, în această perioadă a Crăciunului, fiecare dintre noi să ofere cele mai bune daruri. Fie ca noi să putem sacrifica, cu inima plină de recunoștință, jucăriile noastre preferate, nu pe cele uzate. Și fie ca noi să oferim darul dragostei, darul slujirii celor din jurul nostru și adevăratul dar al iertării. Pe măsură ce ne pocăim, Cel Sfânt al lui Israel ne iartă. Depun mărturie că El trăiește. El este Împăratul împăraților, Domnul păcii, Salvatorul nostru, Mântuitorul nostru și Prietenul nostru. În numele lui Isus Hristos, amin.