Un dar de la Tatăl: acceptat sau refuzat
Ce muzică minunată și ce mesaj minunat din partea surorii Eubank! Cât de minunată a fost a mântuirii slavă! Ei bine, a sosit luna decembrie. Aerul este rece și avem parte de puțină zăpadă. Pentru majoritatea oamenilor, aceasta înseamnă că se apropie foarte repede Crăciunul. Dar pentru mine, nu aceasta este vremea cu care sunt obișnuit de Crăciun.
Pe tot parcursul vieții mele, Crăciunul a fost vestit de zilele lungi și toride și de nopți parfumate. Aceasta pentru că, în Australia, în decembrie este vară. Și în vestul Africii, unde am locuit cu soția mea în ultimii cinci ani, este mereu foarte cald.
Așadar, decembrie a fost, de obicei, o lună de mers la plajă, făcut surf și grătare. De Crăciun, în căminul nostru se simte aroma fructelor de mango și se aud râsete. Dar spiritul Crăciunului este la fel peste tot. Indiferent dacă ne aflăm în Sydney, Salt Lake sau Sierra Leone; în Nuku’alofa, Newfoundland sau Nigeria, nașterea Salvatorului nostru îi inspiră pe oameni să facă lucruri bune.
În majoritatea locurilor, oamenii își oferă daruri între ei, îi vizitează pe alții și fac fapte bune pentru a sărbători spiritul Crăciunului. Unii prieteni de-ai noștri din Samoa au o tradiție ca, a doua zi de Crăciun, să pună mâncare și alte bunătăți în cutii și să le ofere celor mai nevoiașe familii, nu doar din episcopia lor, ci și din comunitate. Ei dețin, de asemenea, o grădină de legume de aproape doi acri și oferă aproape toate produsele lor oamenilor nevoiași.
Un prieten foarte drag din Senegal, în Africa Occidentală, mi-a spus că, în satul lui natal din Coasta de Fildeș, în fiecare ajun de Crăciun, în loc să se ofere cadouri, sătenii vin înaintea conducătorilor lor cu conflicte nerezolvate. Apoi, acei conducători petrec restul zilei lucrând cu familii pentru a rezolva conflictele. Sătenii vor ca, de Crăciun, în fiecare casă să fie pace și armonie pentru că ei sărbătoresc nașterea lui Hristos – a Celui care S-a născut anume pentru a aduce pace în lume.
La începutul acestui an, am făcut cunoștință cu o tânără misionară, sora Jeanne Ingabire, din Rwanda, care slujește în misiune în Liberia. Mi-a relatat povestea sfâșietoare a impactului pe care l-a avut asupra ei genocidul din Rwanda, în anul 1994. Tatăl ei făcea parte din tribul Hutu, ai cărui membri erau plini de ură față de membri tribului Tutsi. Dar mama ei era membră a tribului Tutsi. Pentru a salva viața soției sale și viața celor patru fiice ale lor, acest tată curajos și-a ascuns familia departe și s-a întors singur în satul său. Soția sa și fiicele sale nu l-au mai văzut niciodată și au supraviețuit cu greu. În cele din urmă, după nouă ani, s-au întors pentru a participa la o adunare de reconciliere organizată de guvern și au aflat că soțul și tatăl lor a fost ucis când s-a întors în satul lui. Totuși, este de necrezut că mama surorii Ingabire și copiii ei i-au iertat pe cei care au curmat viața soțului și tatălui lor.
Într-un moment în care Joseph Smith ar fi putut fi plin de furie pentru că fusese întemnițat pe nedrept în închisoarea Liberty luni de zile, inclusiv în timpul Crăciunului din 1838, Domnul a revelat secțiunea 121 din Doctrină și legăminte. În această revelație, Domnul îl ajută pe Joseph să depășească sentimentele de frustrare evidente la începutul acestei secțiuni și-l învață pe profet că bunăvoința, răbdarea îndelungată, bunătatea, blândețea și dragostea sinceră sunt atribute asemănătoare celor ale lui Hristos, esențiale calității de ucenic.
Am amintiri de familie foarte dragi de Crăciun. Totuși, nu toate aceste amintiri sunt bune. Când eram foarte tânăr, am primit de la tatăl meu o mașină de curse verde în miniatură, pe care mi-o doream foarte mult. Eram o familie relativ săracă și acel dar mi-a plăcut foarte mult. Totuși, într-o zi, într-un moment de supărare copilărească, legată de un lucru neînsemnat, am aruncat mașina de jucărie într-un tufiș de flori de liliac care crescuse pe ambele părți ale gardului nostru. Am regretat imediat, nu doar pentru că aruncasem jucăria, ci pentru că am simțit că simboliza faptul că refuzasem o dovadă a dragostei tatălui meu. Am tot căutat-o, dar a fost în zadar. Când iarna a sosit, iar tufișul și-a pierdut frunzele, am căutat din nou, dar fără succes. Încă simt durerea faptului că mi-am jignit tatăl. Încă mă doare.
Acest lucru este asemănător cu faptul că, uneori, Îl refuzăm pe Tatăl Ceresc și refuzăm darurile pe care ni le face, cel mai mare dintre toate fiind faptul că L-a trimis pe Fiul Său să sufere și să ispășească pentru noi. Ce tragedie dacă respingem sacrificiul Său ispășitor sau legămintele și rânduielile Evangheliei Sale!
O, dacă am putea fi mereu mai asemănători celor care depun efort pentru a le arăta altora dragoste! Recent, mulți au depus efort pentru a ajuta locuitorii din Florida, Carolina de Nord și Carolina de Sud, care au suferit de pe urma furtunilor devastatoare, și pentru a-i sprijini pe cei care au fost victimele incendiilor din California sau pentru a veni în ajutorul altora care suferă în mod asemănător în întreaga lume.
Pe 25 decembrie 1974, capitala Teritoriului de Nord al Australiei a fost distrusă. În primele ore ale acelei dimineți de Crăciun, ciclonul Tracy a lovit orașul Darwin. Mulți au murit și majoritatea locuitorilor din Darwin a rămas fără adăpost. Fotografiile recentului dezastru din Florida sunt asemănătoare celor ale dezastrului din Darwin. Dar spiritul Crăciunului a risipit sentimentul de deznădejde. Oameni în întreaga Australie au oferit donații și multe persoane au lăsat totul și au venit la Darwin pentru a ajuta la reconstruirea orașului.
Cu mulți ani în urmă, când fiica noastră cea mare avea doar doi ani, și-a rupt piciorul chiar înainte de Crăciun și a petrecut multe săptămâni în spital cu piciorul atârnat în ghips. A fost un Crăciun foarte greu. O familie din episcopia noastră, care nu era într-o situație financiară bună, a venit să o viziteze de Crăciun. Fiecare dintre copiii lor mici și-a adus cadoul preferat, primit chiar în acea dimineață, pentru a-l oferi fiicei noastre în dar din partea lor. Soției mele, Kay, și mie ne-au dat lacrimile datorită bunătății generoase și sincere a acelor copii și a părinților lor.
Acesta este adevăratul spirit al Crăciunului – persoane ajutând alte persoane. În cele din urmă, o parte importantă a moștenirii lăsate de Salvator a fost slujirea Sa oferită „individual”. Acest lucru este, cu siguranță, un principiu acceptat și pus în practică de membrii Bisericii Sale în Africa și este ceea ce ne cere nouă aici.
Președintele M. Russell Ballard a spus că ispășirea este actul suprem al Salvatorului prin care El a slujit „individual” fiecăruia dintre noi. El a spus:
„Dacă înțelegem cu adevărat ispășirea și valoarea eternă a fiecărui suflet, am căuta… fiecare… copil rătăcit al lui Dumnezeu. I-am ajuta să cunoască dragostea pe care Hristos o are pentru ei. Am face tot posibilul să-i ajutăm să se pregătească să primească rânduielile salvatoare ale Evangheliei.
Cu siguranță că, dacă toți conducătorii episcopiilor și ramurilor și-ar aminti mereu de ispășirea lui Hristos, nu ar neglija vreodată niciun membru nou sau reactivat…
Paradoxul ispășirii este faptul că, deși este infinită și eternă, totuși, este pusă în practică fiecărei persoane, pe rând…
Frați și surori, nu subestimați absolut niciodată cât de prețios este fiecare om în parte”1.
Nu ar fi minunat dacă am urma cu toții acest sfat și cel al profetului nostru iubit, președintele Russell M. Nelson – de a trăi în acord cu cele două mari porunci într-un mod mai bun și mai sfânt? Și, dacă sunteți sceptici cu privire la abilitatea dumneavoastră de a produce o schimbare făcând aceste lucruri, gândiți-vă atunci la acest proverb african: „Dacă crezi că ești prea mic să produci o schimbare, înseamnă că nu ai petrecut nicio noapte cu un țânțar”.
Nu este nevoie să călătorim în Țara Sfântă pentru a produce o schimbare sau a ne apropia mai mult de Salvator. Crăciunul este o perioadă în care ne putem concentra pe darul pe care I-l oferim fiecare Salvatorului, iubindu-i și ajutându-i neîntrerupt pe alții. Atunci, Salvatorul nu va fi prea departe de niciunul dintre noi. Depinde de noi să Îl includem pe Hristos în viețile noastre – să acceptăm darurile pe care El le oferă și să-I oferim în dar inima noastră. Îl iubesc și depun mărturie despre dragostea Sa infinită pentru fiecare dintre noi, în numele lui Isus Hristos, amin.