Toată lumea se pregătește
În urmă cu puțin peste o săptămână, au fost aprinse luminile de Crăciun din Piața Templului, continuând o tradiție de 53 de ani și marcând, pentru mulți, începutul perioadei de Crăciun. De Crăciun sărbătorim nașterea, viața și lumina lui Isus Hristos, care este literalmente Fiul lui Dumnezeu și Salvatorul lumii. Găsim speranță în declarația de la nașterea Sa: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”1. Muzica, copiii entuziasmați, darurile pe care le dăruim și le primim, pomul de Crăciun, decorațiunile și luminile fac parte din sărbătoarea plină de bucurie.
Când vă gândiți la Crăciun, ce amintiri prețioase vă vin în minte? Pentru mine, această perioadă a anului îmi aduce mereu aminte de sărbătorile de Crăciun din copilărie.
Încă îmi amintesc multe dintre darurile pe care le-am primit. Îmi aduc aminte de o minge de fotbal și una de baschet, de jucării și de haine. Majoritatea acestor daruri nu mai există și au fost uitate; hainele sunt uzate și au rămas mici. Dar ceea ce-mi amintesc cel mai bine despre sărbătorile de Crăciun din trecut – amintirile preferate și cele mai semnificative – nu sunt despre ceea ce am primit, ci despre ceea ce am dăruit.
Permiteți-mi să vă explic. În fiecare an, în sâmbăta dinaintea Crăciunului, tinerii din episcopia noastră se adunau la capela noastră. Umpleam coșuri cu portocale, banane, tarte și prăjituri de casă pentru a le duce văduvelor care locuiau în apropiere. Mergeam la casele lor, cântam colinde de Crăciun și dăruiam coșuri de Crăciun. Încă îmi amintesc zâmbetul lor plin de recunoștință. Unele dintre ele erau din prima sau a doua generație de imigranți și își exprimau recunoștința într-o engleză cu un accent puternic: surorile Swartz, Zbinden, Groll și Kackler. Nu voi uita niciodată sentimentul cald pe care-l simțeam în inima mea.
Când Lesa și cu mine am devenit părinți, am început să avem obiceiul de a oferi cadouri de Crăciun unei familii în nevoie, la fel cum mulţi dintre dumneavoastră aveți. Adesea primeam numele unei familii de la o organizație comunitară de caritate, împreună cu vârsta copiilor. Am petrecut mult timp și am depus efort pentru a găsi darurile potrivite pentru ei. Fiii noștri păreau să se bucure de acest lucru la fel de mult ca de primirea propriilor cadouri în ziua de Crăciun! Acest obicei de slujire al familiei a ajutat la gravarea adevăratului spirit al Crăciunului în inima noastră.
În viața mea profesională, am fost implicat în dezvoltarea, fabricarea și comercializarea echipamentelor de fitness în întreaga lume. Echipamente precum benzi de alergat, biciclete fixe și aparate eliptice sunt concepute, în primul rând, pentru a întări inima. Într-adevăr, la compania noastră, am muncit foarte mult pentru a ne asigura că utilizatorii echipamentelor pot măsura cu precizie starea și nivelul de activitate al inimii prin intermediul monitoarelor pentru ritmul cardiac. Astăzi, mulți dintre noi purtăm dispozitive pe încheieturile mâinilor noastre care ne monitorizează inima și încurajează activitățile care ne întăresc inima.
Cum ar fi dacă ar exista o modalitate de a măsura starea inimii dumneavoastră din perspectiva spirituală – de exemplu, un monitor spiritual al inimii? Ce ar indica monitorul dumneavoastră al inimii? Cât de sănătoasă este inima dumneavoastră din punct de vedere spiritual? Perioada de Crăciun pare a fi un moment ideal pentru a ne evalua, cu atenție, starea inimii.
De exemplu, vă puteți întreba: „Este inima mea pregătită să-L primească pe Salvator?”. În perioada Crăciunului, cântăm adesea: „Toată lumea se pregătește”2 Cum puteți să-I faceți loc lui Hristos în inima dumneavoastră, mai ales în această perioadă aglomerată și, totuși, minunată?
Scripturile sunt pline de descrieri care ne pot ajuta să ne evaluăm starea inimii. Unele versete includ cuvinte precum „[pură]”3, „[blajină]”4, „smerită”5, „frântă”6 și „zdrobită”7. Aceste cuvinte, precum și multe altele în toată scriptura, ne ajută să înțelegem inima Salvatorului. Pentru a-L primi în inima noastră, cu siguranță aceasta trebuie să fie pură și umilă ca a Sa.
Parafrazând cuvintele lui Pavel, ne putem strădui să avem cuvintele și atributele lui Isus Hristos scrise ca o „epistolă… în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii… Epistola lui Hristos… scrisă… nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne”8. Acest lucru necesită mai mult decât urări plăcute de Crăciun pe care le rostim doar cu buzele, nu și cu inima. Domnul ne-a avertizat în legătură cu cei care „se apropie de Mine cu buzele lor, dar inimile lor sunt departe de Mine”9. În această perioadă a Crăciunului și pe tot parcursul anului, faptele noastre bune reprezintă cea mai bună dovadă a dragostei noastre față de Salvator, scrisă în inimile noastre.
Când mă gândesc la starea inimii mele, găsesc inspirație și exemple mărețe de urmat în inimile și sacrificiul celor care au ajutat la întemeierea Bisericii în zilele de la început ale restaurării sale. Aș dori să împărtășesc o povestire de Crăciun despre o membră din Immingham, Anglia, convertită la începuturile Bisericii: Mary Wood Littleton.
Mary și soțul ei, Paul, nu au crezut că-și vor părăsi vreodată casa din Anglia. Însă au auzit mesajul Evangheliei restaurate și au dobândit o mărturie despre veridicitatea ei. Ei au fost botezați și, după doar două luni, Mary și Paul, alături de copiii lor, au luat vaporul spre America pentru a se aduna cu sfinții. Au ajuns în New York în data de 20 decembrie 1844. Cinci zile mai târziu, au călătorit cu diligența în Nauvoo, Illinois. Doar imaginați-vă – călătorind pe vreme rece și drumuri accidentate și dificile, ei au sărbătorit prima lor zi de Crăciun în America.
În pofida tuturor acestor schimbări, Mary a sperat în inima ei că, într-o zi, familia sa va sărbători Crăciunul așa cum făcuse în Anglia, cu ghirlande de flori, Moș Crăciun și colinde. Din nefericire, cel de-al doilea Crăciun al lor în America, în anul 1845, nu a fost cu mult mai bun – l-au petrecut într-o căruță pe care Paul o transformase într-o locuință improvizată, în timp ce familia încerca din greu să se stabilească în Nauvoo. Din nou, cu inima plină de speranță, Mary a spus: „Anul viitor, Crăciunul va fi diferit”.
În anul următor, în 1846, în timpul celui de-al treilea Crăciun al familiei în America, Mary și copiii se aflau în Winter Quarters, pregătindu-se pentru ceea ce avea să fie o călătorie lungă spre vest, în primăvară. Gloatele îi alungaseră din Nauvoo, iar Paul mergea spre vest cu Batalionul Mormon – la câteva sute de kilometri depărtare. Din nou, nu au existat nici colinde și nici Moș Crăciun. În schimb, au ținut post și s-au rugat cu sinceritate pentru fiul de opt ani al lui Mary care era aproape să moară din cauza malnutriției severe. El a supraviețuit, dar alte 25 de persoane din Winter Quarters au murit, chiar în acea zi de Crăciun.
Ajunși de puțin timp în Valea Salt Lake, Mary și familia ei au sărbătorit împreună cel de-al patrulea Crăciun în America relativ în pace. Chiar și atunci, nu a fost genul de sărbătoare de care ea avusese parte în Anglia. Cu toate acestea, în anumite privințe, a fost chiar mai bine. Sărbătorind Crăciunul într-o zi de sabat, în ziua de după Crăciun, în anul 1847, sfinții s-au adunat să se roage, să adreseze cuvinte de recunoștință și să cânte imnuri de laudă lui Dumnezeu pentru izbăvirea lor în Sion. Unul dintre aceste imnuri a fost o interpretare sinceră a imnului „Veniți voi sfinți”, scris pe drumul pionierilor, care devenise un imn de credință pentru acești pionieri sfinți din perioada de început a Bisericii. Ulterior, „Veniți voi sfinți” a rămas un imn preferat, chiar un colind de Crăciun la sărbătorile de Crăciun ale pionierilor10.
Cred că încercările lui Mary de-a lungul anilor au produs o schimbare în inima ei. Părea să vadă Crăciunul mai clar, cu noi obiceiuri de Crăciun și un nou imn în inima ei. Ea, într-adevăr, a ajuns să aibă o inimă a sacrificiului, concentrată pe speranța ei în Isus Hristos și pe iubirea ei pentru El.
Perioada Crăciunului pare a fi un moment potrivit pentru a contempla la cât de sănătoase sunt inimile noastre din punct de vedere spiritual și, astfel, închei cu o sugestie simplă care ne poate ajuta să ne monitorizăm și să ne întărim inimile din punct de vedere spiritual. Fac invitația ca noi toți să alegem să facem ceva care să arate, în exterior, sentimentele noastre interioare față de Salvatorul, Isus Hristos, ca dar pe care I-l oferim în acest an.
La fel ca Mary Littleton, ne-am adunat în seara aceasta ca ucenici credincioși ai lui Isus Hristos pentru a-L preaslăvi. Să ascultăm cu atenție, în timp ce corul va cânta împreună cu „[îngerii]” un imn frumos și încântător, care îi invită pe toți cei „credincioși” să „[vină și să-L privească], pe-al îngerilor rege”. Indiferent de locul în care trăim în lume, toți putem „[veni]… triumfători, veseli… la Betleem” – chiar dacă numai în inima noastră – să-L adorăm și să-L cinstim.11
Depun mărturie despre Isus Hristos, Salvatorul lumii. Mă rog ca Spiritul lui Hristos să fie scris în inimile noastre pe tot parcursul sărbătorilor și în noul an, în numele lui Isus Hristos, amin.