Patru daruri pe care Isus Hristos vi le oferă
Dragii mei frați și dragile mele surori, ce perioadă minunată a anului este aceasta! Ne place să cântăm imnul „Veniți credincioși”1 și venim să-L adorăm cu ardoare: Isus Hristos – acel prunc deosebit din Betleem – „Marele Iehova din Vechiul Testament [și] Mesia din Noul Testament”2.
În această seară, să ne gândim împreună la binecuvântările pe care le primim când ne concentrăm asupra vieții, misiunii, doctrinei și ispășirii Domnului Isus Hristos. Vă invit, la fel cum i-a invitat regele Benjamin pe sfinți în vremea sa, să vă „gândiți la starea binecuvântată și fericită a acelora care țin poruncile lui Dumnezeu”. Această binecuvântare este disponibilă nouă aici și acum, dar pe lângă aceasta, în cele din urmă, avem promisiunea „[fericirii] fără de sfârșit”.3 Simplu spus, adevărații ucenici ai lui Isus Hristos au privilegiul de a trăi pentru totdeauna o bucurie de nedescris.
De curând, mi-am adus aminte de acest lucru, când am întâlnit un înger pe nume Lydia. Acest înger nu era îmbrăcat în alb și a ușurat întâlnirea noastră venind la biroul meu. Lydia are 12 ani. Mi s-a spus că suferă de o formă rară și agresivă de cancer cerebral.4 Ea are un chip angelic și o postură care este rar întâlnită la un copil de vârsta ei. În timp ce vorbeam despre viața și viitorul ei, ea era calmă și liniștită. Când am întrebat-o dacă are întrebări, ea a răspuns imediat: „Cum este în cer?”. Aceasta a condus la o conversație personală despre scopul vieții și binecuvântările pe care Tatăl nostru Ceresc și Fiul Său Preaiubit le-au oferit celor care Îi cinstesc și Îi urmează.
Sunt profund impresionat de credința Lydiei și a familiei ei! Deși se confruntă cu o încercare foarte mare în ceea ce privește viața de pe pământ, Lydia este plină de credință. Ea are o perspectivă eternă. Știe că Domnul o iubește și va avea grijă de ea. Familia ei devotată este plină de aceeași pace și liniște, pe care numai credința în Domnul o poate aduce.
Dorința Lydiei a fost să-l întâlnească pe președintele Bisericii Domnului, însă dorințele ei sunt mult mai profunde decât orice experiență unică aici, în viața muritoare. Cea mai profundă dorință a ei este să fie cu familia ei pentru totdeauna în împărăția celestială. Aceasta include dorința ei de a fi întotdeauna cu Tatăl Ceresc și cu Isus.
Într-adevăr, dorințele noastre ne influențează pe fiecare în moduri profunde, nu doar aici, în viața muritoare, ci și în viața de apoi. Gândiți-vă la semnificația acestei declarații din Alma: „[Domnul] le dă oamenilor după dorința lor”5.
Dorința este importantă în această perioadă în care oferim daruri, când suntem foarte atenți la dorințele celor pe care îi iubim. În această perioadă, vă invit să vă gândiți la propriile dorințe. Care sunt dorințele dumneavoastră cele mai profunde? Ce vă doriți cu adevărat să trăiți și să realizați în această viață? Vă doriți cu adevărat să deveniți din ce în ce mai asemănători lui Isus Hristos? Vă doriți cu adevărat să trăiți pentru totdeauna alături de Tatăl Ceresc și de familia dumneavoastră și să trăiți așa cum trăiește El?
Dacă vă doriți aceste lucruri, veți dori să acceptați multe daruri oferite de Domnul pentru a ne ajuta, pe dumneavoastră și pe mine, în perioada de încercare din viața muritoare. Să ne concentrăm asupra a patru dintre darurile pe care Isus Hristos le-a oferit tuturor celor care sunt dornici să le primească.6
Primul, El ne-a oferit, dumneavoastră și mie, capacitatea infinită de a iubi. Aceasta include capacitatea de a-i iubi pe cei care sunt greu de iubit și pe cei care nu numai că nu vă iubesc, dar, în prezent, vă și asupresc și vă prigonesc.7
Cu ajutorul Salvatorului, putem învăța să iubim așa cum a iubit El. Aceasta poate necesita o schimbare în inimă – cu siguranță o înmuiere a inimii noastre – pe măsură ce Salvatorul ne învață cum să avem cu adevărat grijă unii de alții. Dragii mei frați și dragile mele surori, putem să slujim cu adevărat în felul Domnului pe măsură ce acceptăm dragostea ca dar al Său.
Cereți ajutorul Domnului pentru a-i iubi pe cei pe care El dorește să îi iubiți, inclusiv pe cei pentru care nu este întotdeauna ușor să simțiți afecțiune. Puteți chiar să-L rugați pe Dumnezeu ca îngerii Săi să meargă alături de dumneavoastră acolo unde, în prezent, nu doriți să mergeți.8
Al doilea dar pe care Salvatorul vi-l oferă este capacitatea de a ierta. Prin ispășirea Sa infinită, îi puteți ierta pe cei care v-au rănit și care este posibil să nu-și asume niciodată responsabilitatea pentru cruzimea lor față de dumneavoastră.
De regulă, este ușor să iertați pe cel care caută cu sinceritate și umilință iertarea dumneavoastră. Însă Salvatorul vă va da capacitatea de a ierta orice persoană care v-a greșit în vreun fel. În acel moment, faptele lor dureroase nu vă vor mai putea împovăra sufletul.
Al treilea dar al Salvatorului este cel al pocăinței. Acest dar nu este întotdeauna bine înțeles. După cum știți, Noul Testament a fost scris inițial în limba greacă. În fragmentele în care Salvatorul cheamă oamenii la pocăință, cuvântul tradus drept „pocăință”, în limba greacă este termenul metanoeo9. Acesta este un verb foarte puternic în limba greacă. Prefixul meta înseamnă „schimbare”. De asemenea, folosim acest prefix și în limba română. De exemplu, cuvântul metamorfoză înseamnă „schimbare în formă sau aspect”. Sufixul noeo este asociat cuvântului grecesc care înseamnă „cuget”.10 De asemenea, este asociat altor cuvinte din limba greacă ce înseamnă „[cunoștință]”11, „[duh]”12 și „[suflare]”13.
Putem începe să înțelegem amploarea și profunzimea a ceea ce ne oferă Domnul prin darul de a ne pocăi? El ne invită să ne schimbăm cugetul, cunoașterea, duhul și chiar suflarea noastră. De exemplu, atunci când ne pocăim, ne exprimăm recunoștința față de Dumnezeu, care ne împrumută suflare zi de zi.14 Și dorim să folosim acea suflare pentru a-I sluji Lui și copiilor Săi. Pocăința este un dar minunat. Este un proces de care nu trebuie să ne fie teamă. Este un dar făcut nouă pentru a-l primi cu bucurie și a-l folosi – chiar a-l îmbrățișa – zilnic, pe măsură ce căutăm să devenim mai asemănători Salvatorului nostru.
Tatăl regelui Lamoni a înțeles ceea ce avea să se întâmple în viitor cu cei care credeau în Hristos și Îl urmau. El a declarat că avea să-și abandoneze toate păcatele pentru privilegiul de a-L cunoaște pe Domnul.15 Pocăința adevărată nu este ceva ce se întâmplă o singură dată. Este un privilegiu fără sfârșit. Este esențială pentru a progresa și pentru a avea liniște sufletească, alinare și bucurie.
Al patrulea dar al Salvatorului este, de fapt, o promisiune – promisiunea vieții nepieritoare. Acest lucru nu înseamnă doar a trăi pentru o perioadă foarte, foarte, foarte lungă. Toți oamenii vor trăi pentru totdeauna după moarte, indiferent de împărăția sau gloria de care vor fi demni. Toți oamenii vor fi înviați și vor avea parte de nemurire. Însă viața eternă este mult mai mult decât o indicare a timpului. Viața eternă reprezintă natura și calitatea vieții pe care Tatăl Ceresc și Fiul Său Preaiubit o trăiesc. Când Tatăl ne oferă viață veșnică, în principiu, El spune: „Dacă alegeți să-L urmați pe Fiul meu – dacă dorința voastră este cu adevărat să deveniți mai asemănători Lui – atunci, în cele din urmă, veți putea trăi la fel cum trăim Noi și veți putea conduce lumi și împărății la fel ca Noi”.
Pe măsură ce le acceptăm, aceste patru daruri unice ne vor aduce din ce în ce mai multă bucurie. Acestea sunt posibile pentru că Iehova S-a pogorât de bunăvoie pe pământ sub forma pruncului Isus. El S-a născut dintr-un Tată nemuritor și o mamă muritoare. S-a născut în Betleem, în cele mai umile circumstanțe. Nașterea Sa a fost nașterea sfântă prezisă de profeți încă din zilele lui Adam. Isus Hristos este darul suprem al lui Dumnezeu – darul Tatălui pentru toți copiii Săi.16 Acea naștere pe care o sărbătorim cu bucurie în fiecare perioadă de Crăciun.
Având gândurile și sentimentele atât de concentrate asupra Salvatorului lumii, ce trebuie să facem noi pentru a primi aceste daruri oferite cu atât de multă bunăvoință de Isus Hristos? Care este cheia pentru a iubi așa cum iubește El, a ierta așa cum iartă El, a ne pocăi pentru a deveni mai asemănători Lui și, în cele din urmă, a trăi alături de El și de Tatăl nostru Ceresc?
Cheia este să facem și să ținem legăminte sacre. Noi alegem să trăim pe calea legămintelor Domnului și să rămânem pe ea. Nu este o cale complicată. Este calea spre bucuria adevărată în această viață și în viața eternă în lumea care va veni.
Dragii mei frați și dragile mele surori, dorințele mele cele mai profunde sunt ca toți copiii Tatălui Ceresc să aibă ocazia de a auzi Evanghelia lui Isus Hristos și de a da ascultare învățăturilor Sale și ca Israel să fie adunat în aceste zile din urmă, așa cum este promis. Și doresc ca noi să credem și să primim dragostea pe care Salvatorul o are pentru fiecare dintre noi. Dragostea Sa infinită și perfectă L-a determinat să ispășească pentru dumneavoastră și pentru mine. Acest dar – ispășirea Sa – permite ca toate celelalte daruri ale Sale să devină ale noastre.
La un moment dat, în viitor – în mileniul pentru care ne pregătim acum – „fiecare genunchi se va pleca și fiecare limbă va mărturisi”17 că Isus este Hristosul. Și nu doar acest magnific Cor al Tabernacolului din Piața Templului va cânta „Hallelujah”18. Fiecare persoană care a ales să-L urmeze pe Isus Hristos va cânta și va striga: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărățească”19. „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor”20, „Împăratul împăraților și Domnul domnilor”21.
Depun mărturie că Dumnezeu trăiește. Isus este Hristosul – Mesia. Aceasta este Biserica Sa, pe care El o conduce prin profeții Săi. Cu umilință, noi invocăm binecuvântările Sale asupra fiecăruia dintre dumneavoastră, inclusiv dorința și capacitatea de a accepta toate darurile pe care Salvatorul vi le oferă, în numele lui Isus Hristos, amin.