Pruncul Hristos S-a născut pentru dumneavoastră
Adunare de devoțiune desfășurată de Prima Președinție cu prilejul Crăciunului, 2024
duminică, 8 decembrie 2024
Cât de norocoși suntem să putem asculta o muzică atât de frumoasă? Mulțumesc foarte mult acestui cor, orchestrei și dirijorilor. Nu vă pot vedea în spatele acestor copaci, dar știu că sunteți acolo.
„Infant Holy, Infant Lowly” este una dintre colindele mele de Crăciun preferate.
Turmele dormeau, păstorii vegheau
Până noii zori veneau;
Gloria vedeau, cuvintele auzeau,
Adevărul Evangheliei vesteau.
Nicio tristețe doar bucurie
Glas de laudă, urări pentru mâine,
Pruncul Hristos S-a născut pentru voi.
Pruncul Hristos S-a născut pentru dumneavoastră!
Când eram micuță, părinții mă alintau „Mieluțul Tammy”, așa încât, când scripturile vorbeau despre un păstor și mielușeii lui, simțeam întotdeauna că îmi vorbeau mie.
Aceasta mai ales în cazul istorisirii despre Crăciun și despre îngerii care se arătau păstorilor ce vegheau asupra turmelor, mielușeilor lor în timpul nopții. Mă vedeam acolo și îmi imaginam cum ar fi fost să mă apropii de pruncul din iesle. Încă îmi sunt dragi aceste imagini pe care le am în minte în fiecare an când meditez la nașterea Sa.
O altă imagine preferată are legătură cu o istorisire a vârstnicului John R. Lasater.
Cu mulți ani în urmă, vârstnicul Lasater, făcând parte dintr-o delegație guvernamentală oficială, a vizitat o țară din Africa.
Într-o zi, în timp ce călătoreau prin deșert, într-o caravană de limuzine negre, a avut loc un accident. Mașina în care se afla ajunsese în vârful dealului și el a observat că prima mașină din șir se oprise pe marginea drumului. Dânsul a spus: „Imaginea pe care am văzut-o m-a însoțit toți acești ani”.
Un păstor bătrân, într-o haină lungă și largă, ca în zilele Salvatorului, stătea lângă limuzină vorbind cu șoferul. Alături se afla o mică turmă de aproximativ 15 oi.
Mașina lovise și rănise una dintre oi, a explicat șoferul vârstnicului Lasater. Și, pentru că era mașina regelui, păstorul avea dreptul la o despăgubire de 100 de ori valoarea mielușelului la vârsta maturității. Dar, potrivit aceleiași legi, mielușelul avea să fie ucis și carnea împărțită oamenilor.
Apoi, șoferul a spus: „Dar, ce să vezi, bătrânul păstor nu vrea să ia banii; ei nu îi iau niciodată”. Când a fost întrebat de ce, el a spus: „Din pricina iubirii pe care o are pentru fiecare dintre oile sale”.
Ei au privit în timp ce bătrânul păstor s-a aplecat, a luat mielul rănit în brațe și l-a învelit în haina sa. A continuat să mângâie mielul, repetând același cuvânt din nou și din nou și, când vârstnicul Lasater a întrebat ce însemna cuvântul, i s-a spus: „O, îi rostește numele. Toate oile lui au câte un nume, căci el este păstorul lor și păstorii buni cunosc fiecare oaie pe nume”.
În Isaia, ni se promite: „[El] va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui”.
Dacă ar fi să ne amintim ceva sau să simțim ceva în această perioadă a Crăciunului, aceasta trebuie să fie că noi suntem ai Lui. Aminti-vă momentul în care Hristos i-a spus lui Petru: „Paște mielușeii Mei… oițele Mele”?
„Astăzi în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”
„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat.”
El S-a născut pentru a-l înălța pe fiecare dintre noi, personal. Și, dacă El este al cuiva, El, cu siguranță, este al dumneavoastră. Pruncul Hristos S-a născut pentru dumneavoastră.
Dar Isaia ne avertizează de asemenea: „Noi [ne-am rătăcit] cu toții ca niște oi”. Poate că fiecare dintre noi ne-am aflat într-un loc în care ne-am simțit ca un miel rătăcitor sau chiar ca o oaie pierdută. În această seară, eu spun că noi, toți, suntem miei răniți care au nevoie de Păstorul cel Bun, care ne va legăna în brațele dragostei Sale. Pentru că a fi muritor înseamnă că sunt lucruri la noi care par frânte, care au nevoie de vindecare.
Și nu cred că există vreun moment în săptămâna mea în care să simt nevoia de a avea un Salvator mai acut decât duminica, în timpul împărtășaniei. Eu vin cu inimă frântă și reflectez asupra cuvintelor și simbolurilor în acest „timp de înnoire spirituală”. Dar, uneori, apare un sentiment de tristețe când mă gândesc la săptămâna ce a trecut și văd aceleași păcate, aceleași slăbiciuni la care m-am gândit duminica trecută. Și mă simt, cu adevărat, smerită sau zdrobită.
Cunoașteți acest moment?
Astăzi, vă invit să încercați ceva nou. În acele momente, cele mai sacre din întreaga dumneavoastră săptămână, dacă vă simțiți zdrobiți, imaginați-vă că El vă cheamă pe nume și că mergeți la El. Priviți-L pe Salvatorul dumneavoastră cu ochii minții, cu brațele deschise și întinse către dumneavoastră spunându-vă: „Am știut că vei avea acest sentiment! De aceea am venit pe pământ și am suferit ce am suferit”. Ajutorul Său, harul Său, pe acestea le puteți avea chiar acum, nu la sfârșitul drumului când aveți sentimentul că lucrurile sunt perfecte. Pentru că cine are acest sentiment? Niciunul dintre cei pe care îi cunosc.
Aduceți-vă aminte că noi mergem la biserică, la împărtășania din Cina Domnului, pentru a fi vindecați, dar și pentru a ne simți curați.
Cu ani în urmă, când slujeam la Societatea Primară, am spus o istorisire despre cineva care se botezase recent. Am subliniat că acest prieten era, probabil, unul dintre cei mai puri și curați membri ai Bisericii. Atunci, din rândul din față, o mână a țâșnit în sus și un băiat mai mare a declarat: „Eu sunt la fel de curat ca el, pentru că am fost botezat și am luat din împărtășanie”. Am răspuns stânjenită: „Da, asta am vrut să spun – ce a spus el”.
Prieteni, ne amintim noi această cea mai uimitoare doctrină și o îmbrățișăm? Dacă facem lucrarea pe care o implică ținerea legămintelor noastre cu Dumnezeu – și mereu ne întoarcem, dăm seamă și ne pocăim – noi putem fi curățați în fiecare zi. Și, prin rânduiala împărtășaniei, ne putem simți la fel de curați ca în ziua în care ne-am botezat.
Pentru mine, acesta este modul în care sabatul a devenit zi de odihnă. Nu doar odihnă fizică, ci și odihnă de la sentimente de vină și teamă, de la cele de a nu fi la înălțimea dorită și de la slăbiciunile mele. Cel puțin timp de doar o zi!
Una dintre cele mai înduioșătoare relatări din întreaga scriptură ne permite să întrezărim această odihnă. În Cartea lui Mormon, când Salvatorul înviat vizitează „alte oi” ale Sale, de pe meleagurile americane, și, după ce simte nevoia lor, fără ca ele măcar să ceară, El îi invită pe toți aceia care sunt frânți fizic – infirmi, orbi, surzi sau „în suferință de orice fel” – să meargă la El.
Îmi imaginez acele șiruri de oameni a căror nevoie de vindecare fizică era evidentă. Dar, cu ochii minții, văd în rând, de asemenea, oameni ca mine și ca alții, pe care îi iubesc, care suferă în moduri care poate că nu pot fi văzute de ochiul omenesc. El i-a chemat pe cei în suferință de orice fel și „și i-a vindecat pe aceștia, pe fiecare dintre ei”.
Observați că, în acest caz, nu se spune că El i-a tratat. Îmi place ideea că există o diferență între a vindeca și a trata. Tratarea ne readuce, de obicei, la o stare de bine anterioară, care este ceea ce ne dorim, nu-i așa? Dar vindecarea este diferită. Vindecarea include acea rană veche, făcându-ne, pe de altă parte, diferiți.
Chiar Salvatorul lumii, ca ființă înviată, a păstrat rănile din palmele, picioarele și coasta Sa – dovadă că El nu ne va uita niciodată și că, prin rănile lui, noi suntem vindecați. Și, poate că, în acea zi în care Salvatorul i-a vindecat, El i-a ținut, de asemenea, în brațe, îmbrățișându-i pe fiecare cu dragoste.
Poate că, în această seară, vă simțiți frânți și nu sunteți siguri că veți avea parte de vindecarea Sa. Dar este acest lucru adevărat? În fiecare duminică, în timpul împărtășaniei, El vă înalță de pe drumul prăfuit, vă învelește în veșmântul Său și vă leagănă în brațele Sale cuprinzătoare.
În acea noapte sfântă de Crăciun, un înger a împărtășit știrea bună, vestea bună de mare bucurie. „El, care a fost cel mai măreț, S-a făcut pe Sine cel mai neînsemnat – Păstorul Ceresc care a devenit Mielul.”12 „Împăratul împăraților Se află într-o iesle umilă. Născut să ne fie prieten în toate încercările noastre.” Eu cred că îngerul spunea: „Prietenul vostru, cel mai bun prieten al vostru a sosit. Și, dacă ați ști cât de îndeaproape v-a vegheat El, cât de mult ați privit către El când ați trăit alături de El, dacă ați înțelege ce este pe cale să sacrifice pentru voi și cât de multe va dori să facă, mereu de acum înainte, pentru a vă ajuta să vă întoarceți acasă, v-ați grăbi să-L întâmpinați lângă iesle”.
Mărturia mea este că Pruncul din iesle, cel pe care Îl preaslăvim și, poate, chiar îndrăznim să ne imaginăm cum ar fi fost să-L ținem în brațe, a venit să facă tocmai acest lucru pentru noi.
Da, Pruncul Hristos S-a născut pentru dumneavoastră!
În numele lui Isus Hristos, amin.