Sărbătorim Crăciunul
Adunare de devoțiune desfășurată de Prima Președinție cu prilejul Crăciunului, 2024
duminică, 8 decembrie 2024
Dragi frați și surori, am fost foarte binecuvântați de mesajele minunate pe care le-am auzit de la sora Runia, vârstnicul Palmer și vârstnicul Cook. Mă simt privilegiat să pot vorbi despre unele dintre lucrurile pe care ei le-au explicat deja.
Perioada Crăciunului este o perioadă minunată a anului. În timp ce sărbătorim nașterea Salvatorului nostru, inimile noastre sunt îndreptate către ce este mai important în viața noastră. Crăciunul ne face să conștientizăm mai mult și să fim mai recunoscători pentru sacrificiile care au fost făcute pentru noi.
I.
Crăciunul ne aduce aminte să ne gândim unul la altul. Ne apreciem mai mult familiile. Reluăm legătura cu prieteni vechi. Ne ridicăm deasupra barierelor care ne separă în alte perioade ale anului. Străinii se salută fără reținere. Amabilitatea și respectul revin. Spiritul Crăciunului scoate ce este mai bun din noi.
Căldura și lumina Crăciunului reprezintă lumina lui Hristos. Așa cum citim în scripturile moderne, Salvatorul este „adevărata lumină care luminează pe orice om care vine pe lume”. Toți cei care sărbătoresc nașterea lui Hristos – toți cei care au ceea ce noi numim „Spiritul Crăciunului” – au o parte din acea lumină.
Peste un miliard de oameni vor sărbători nașterea lui Isus Hristos în această perioadă a Crăciunului. Întreaga lume ar trebui să facă aceasta. Chiar și din perspectivă lumească, Isus din Nazaret este cea mai importantă persoană care a trăit vreodată. El este subiectul principal al profeților și poeților de peste 6.000 de ani. El este subiectul celor mai mărețe partituri muzicale și opere de artă. El este cel mai măreț învățător care a trăit vreodată. Cel mai important fapt, Isus Hristos este Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu, Tatăl Etern. El este Dumnezeul în fața căruia orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi că El este Creatorul și Mântuitorul, Salvatorul și Dumnezeul acestei lumi.
„Pace pe pământ între oameni” este mesajul de Crăciun. Este tema dominantă a poeților și muzicienilor, care ne-au dat glorioasa muzică de Crăciun. Iubim colindele care vorbesc despre această temă.
În depărtări pe câmpul Iudeii,
Se-nălțau strune de bucurii.
Spre slava Lui, spre slava Lui
Spre slava Lui în vecie.
Pace vouă pe pământ.
Astfel de cuvinte, intonate de nenumărate ori în activitățile noastre de sărbătoare, ne amintesc că nu este nimic nou în sărbătoarea și cântecele de Crăciun. Mesajul este vechi și cunoscut. A fost predicat lui Adam. A fost predicat copiilor lui Israel. A fost predicat urmașilor tatălui Lehi. Din nou și din nou, profeții au declarat adevărurile ce stau la baza ispășirii lui Isus Hristos. Din nou și din nou, ei au declarat porunca Sa și că noi trebuie să-L iubim și să-I slujim Lui și să ne iubim și să ne slujim unul altuia. Și El a adăugat: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele”. Repetate de-a lungul secolelor, aceste declarații sunt cele mai importante mesaje din toată eternitatea. Ele sunt pentru noi, spre folosul nostru.
Cele mai importante lucruri în viață se repetă. Noi nu obosim niciodată să auzim numele sacru al Salvatorului. Nu obosim niciodată să-i avem alături pe cei dragi. Nu obosim niciodată să auzim: „Te iubesc”.
De aceea, mesajul repetitiv al Crăciunului nu este un mesaj care trebuie schimbat, ci este un mesaj care trebuiereînnoit în viața noastră.
II.
Încă din copilărie, fiecare dintre noi știe că perioada Crăciunului este una a dăruirii, atât pentru familie, cât și pentru prieteni. Este perioada în care să manifestăm bunătate specială față de cei pe care îi iubim. Dar Spiritul dăruirii de Crăciun trebuie să treacă dincolo de cercul familiei și prietenilor noștri. Astăzi, mulți dintre tinerii noștri trăiesc experiențe memorabile când cvorumurile și clasele și alte grupuri din Biserică vizitează și duc daruri celor care au nevoie să ne amintim de ei în perioada Crăciunului, cei din spitale și azile de bătrâni, cei imobilizați în casele lor și mulți alții. În nenumărate ajunuri de Crăciun, bărbați buni și femei bune, aflând de suferința unor sărmani părinți îndurerați, au mers cu jucării și hrană și dulciuri, astfel încât copii încrezători, cu ochii plini de uimire, să aibă, în dimineața de Crăciun, bucuria că nu au fost uitați. Mii de bărbați și femei inimoși își unesc eforturile în acțiuni de caritate desfășurate de Crăciun pentru a hrăni pe cei înfometați, a îmbrăca pe cei zdrențăroși, a adăposti pe cei fără adăpost, a vizita pe cei bolnavi și uitați și a duce bucurie copiilor. Dumnezeu să binecuvânteze aceste mâini care ajută! Noi, toți, ar trebui să îi ajutăm. Cei care slujesc cu dragoste și altruism sunt slujitori adevărați ai Domnului Păcii.
III.
Ce înseamnă „pace pe pământ între oameni”? „Să iubești… pe aproapele tău ca pe tine însuți”, ne-a învățat Salvatorul. El ne-a învățat chiar că trebuie „[să iubim] pe vrăjmașii [noștri], [să binecuvântăm] pe cei ce [ne] blestemă, [să facem] bine celor ce [ne] urăsc și [să ne rugăm] pentru cei ce [ne] asupresc și [ne] prigonesc”.
Pentru că noi lucrăm pentru împlinirea scopului exprimat în aceste învățături, Crăciunul trebuie să fie timpul pentru a ierta, timpul pentru a vindeca răni vechi și reface relații care s-au deteriorat.
„De aceea, Eu vă spun vouă că trebuie să iertați unul altuia; pentru că acela care nu iartă fratelui său greșelile lui este condamnat înaintea Domnului; pentru că rămâne în el păcatul mai mare.
Eu, Domnul, voi ierta pe cine vreau Eu să iert, dar vouă vi se cere să-i iertați pe toți oamenii”.
Crăciunul este timpul pentru a trece dincolo de legăturile noastre obișnuite de dragoste și prietenie. „Pace pe pământ între oameni” nu este doar un mesaj pentru aceia față de care avem deja sentimente de dragoste și afecțiune, cum ar fi membrii Bisericii sau națiunii noastre, locuitorii orașului sau cartierului nostru sau persoane din aceeași cultură. Oștile cerești proclamă pace între toți oamenii – cunoscuți, străini, chiar vrăjmași. Crăciunul este timpul în care să ne amintim că noi, toți, suntem copii ai unui Tată din Cer care și-a dat Singurul Său Fiu Născut pentru ca toți să fie mântuiți de la moarte. Tatăl nostru din Cer a dat, de asemenea, binecuvântările salvării și exaltării întregii omeniri în aceleași condiții: credință în Domnul Isus Hristos; pocăință, botez și împlinirea legilor și rânduielilor Evangheliei.
IV.
Spiritul Crăciunului ne încurajează să folosim această perioadă pentru a trece peste bariere și a promova înțelegerea și dragostea față de oameni de toate rasele, credințele și naționalitățile. Când sfinții din zilele din urmă formează majoritatea, așa cum formăm noi în Utah, sau minoritatea, așa cum suntem noi pretutindeni altundeva, noi trebuie să întindem brațele către toți fiii și toate fiicele lui Dumnezeu. Trebuie să întindem mâini sincere de prietenie către toate persoanele, care sunt și care nu sunt de credința noastră. Trebuie să respectăm porunca pe care Dumnezeu a cerut profetului Moise s-o dea copiilor lui Israel:
„Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în țara voastră, să nu-l asupriți. Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi ca și cu un băștinaș din mijlocul vostru; să-l iubiți ca pe voi înșivă”.
Trebuie să ne învățăm copiii să fie buni și respectuoși cu fiecare persoană. Mă întristez ori de câte ori aud părinți, care nu sunt sfinți din zilele din urmă, din această comunitate exprimându-și mâhnirea pentru că sunt de părere că fiii și fiicele lor au fost excluși sau ostracizați de copii sau tineri care sunt membri. Sper că situații de acest fel sunt rare și numărul lor se diminuează. Noi trebuie să fim cei mai prietenoși și mai respectuoși dintre toți oamenii de pretutindeni.
Trebuie, desigur, să evităm felul de asocieri care ne compromit conduita sau ne afectează credința și preaslăvirea. Dar acest fel de exclusivism nu scuză lipsa de amabilitate față de alții. Și nici nu trebuie să ne îndepărteze de numeroasele asocieri care implică acțiuni de cooperare în câmpul larg al intereselor comune care îi includ pe toți oamenii.
Spiritul în care trebuie să primim mesajul „păcii între oameni” trebuie să fie cel al dăruirii de sine în slujirea altora. Așa cum de Crăciun se celebrează nașterea Lui, Cel care Și-a dat viața pentru noi, toți, tot așa fiecare dintre noi trebuie să folosească Crăciunul ca timpul pentru a îmbunătăți modurile în care dăruim semenilor noștri.
Făcând astfel – în timp ce spiritul dăruirii al Crăciunului pătrunde în gândurile și faptele noastre – fiecare dintre noi își va aduce contribuția la obiectivul etern al „păcii pe pământ între oameni”. Este timpul ca noi, toți, să facem aceasta, pentru că, în fiecare zi, suntem cu o zi mai aproape de venirea Domnului. Președintele Russel M. Nelson ne-a învățat, la ultima conferință, în octombrie: „Tot ce este mai bun urmează să vină pentru că Domnul grăbește lucrarea Sa. Tot ce este mai bun urmează să vină pe măsură ce ne întoarcem pe deplin inima și viața către Isus Hristos” .
Voi cita acum din „Hristos cel Viu: mărturia apostolilor”. În aceasta se afirmă, citez:
„Acum, când celebrăm nașterea lui Isus Hristos cu două milenii în urmă, ne oferim mărturia despre realitatea vieții Sale fără seamăn și virtutea infinită a mărețului Său sacrificiu ispășitor. Nimeni altcineva nu a avut o influență atât de profundă asupra tuturor celor care au trăit și vor mai trăi pe pământ…
Noi depunem mărturie, în mod solemn, că viața Sa, care este punctul central al întregii istorii umane, nici nu a început la Betleem, nici nu s-a încheiat pe Căpățâna. El a fost Întâiul Născut al Tatălui, Singurul Fiu Născut în trup, Mântuitorul lumii…
Noi declarăm în cuvinte solemne că preoția Sa și Biserica Sa au fost restaurate pe pământ – «[zidite] pe temelia apostolilor și [profeților], piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos»”.
Continui citatul: „Noi mărturisim că El va reveni, într-o zi, pe pământ. «Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea»”. Sfârșitul citatului. „El va conduce ca Rege al regilor și va domni ca Domn al domnilor și fiecare genunchi se va pleca și fiecare limbă va vorbi preaslăvind înaintea Sa…
Noi depunem mărturie, ca apostoli ai Săi rânduiți corect – că Isus este Hristosul cel Viu, Fiul nemuritor al lui Dumnezeu. El este marele Rege Emanuel, care stă, astăzi, la dreapta Tatălui Său.” Citez din nou: „El este lumina, viața și speranța lumii. Calea Sa este drumul care duce la fericire în această viață și la viață eternă în lumea care va veni. Mulțumim lui Dumnezeu pentru darul fără seamăn care este Fiul Său divin”.
În numele lui Isus Hristos, amin.