10:29

Daruri neprețuite

Adunare de devoțiune desfășurată de Prima Președinție cu prilejul Crăciunului, 2024

S. Mark Palmer

din Președinția celor Șaptezeci

duminică, 8 decembrie 2024

În această seară, vorbesc, de asemenea, cu bucurie și uimire despre semnificația sacră a Crăciunului. Niciun eveniment din istoria lumii nu a avut un impact mai mare decât nașterea și misiunea lui Isus din Nazaret de-a lungul a peste două mii de ani. În întreaga lume modernă, timpul însuși este măsurat începând cu acest eveniment miraculos.

Nașterea Domnului nostru este sărbătorită în numeroase moduri în întreaga lume, dar există o tradiție de Crăciun care pare să fie universală.

Această tradiție a început, se pare, în vremea în care, așa cum se relatează în Matei, magii de la răsărit au venit să-l preaslăvească pe Isus. Ei au venit și au adus daruri prețioase. Astăzi, tradiția de a face daruri reprezintă o parte tot mai mare a celebrării Crăciunului.

Prima mea amintire despre un dar de Crăciun este o minunată pușcă de jucărie, care trăgea cu un dop legat de o sfoară și un mecanism cu arc ce punea în mișcare o rățușcă. Aceasta însemna o încântare totală pentru un copil de patru ani. Rățușca mergea în cerc pe podea și nu avea nicio șansă să scape când eu, plin de entuziasm, trăgeam cu arma de la o distanță de 15 centimetri. Dar jucăria s-a stricat în scurt timp și, așa cum se întâmplă cu toate lucrurile materiale, fericirea pe care a adus-o a fost temporară și repede uitată.

În această seară, vă sugerez trei daruri, pe care fiecare dintre noi le putem face în această perioadă a Crăciunului și întreaga noastră viață, care nu vor aduce fericire temporară, ci vor aduce bucurie adevărată și de durată.

Primul este darul mărturiei. Acesta este un dar atât de personal și, când este dat de bunăvoie, fără înșelăciune, el dezvăluie cele mai profunde expresii ale sufletului nostru. Mai prețioasă decât aurul, tămâia și smirna, mărturia pură despre Isus Hristos ca Salvatorul și Mântuitorul nostru personal se află în centrul a tot ce sărbătorim noi de Crăciun.

Când cei șase copii ai noștri erau mici, Jacqui și cu mine am hotărât într-o seară ca, în cadrul serii în cămin, în loc să ținem o lecție, să ne împărtășim mărturiile. După ce eu mi-am împărtășit mărturia, drăgălașa noastră fiică, Chelsea, de, probabil, 16 ani la acea vreme, a spus cu ochii larg deschiși: „Tati, nu ți-am auzit niciodată mărturia până acum!”. Am fost cumva șocat și m-a uimit declarația ei. La acea vreme, eram președinte de țăruș și știam că Chelsea mă auzise depunându-mi mărturia de nenumărate ori în multe adunări de la biserică și acasă. Dar, în acel moment, ea auzise și simțise mărturia mea ca și cum ar fi fost prima oară. Ea m-a învățat ceva ce nu am uitat niciodată: darul mărturiei este prețios și există putere în împărtășirea ei deseori.

Al doilea este darul iertării. Cu siguranță, noi, toți, am fost răniți, la un moment dat, de cuvintele sau acțiunile neplăcute ale cuiva. Și, dacă suntem onești, și noi am rănit pe alții. Isus Hristos ne învață: „Eu, Domnul, voi ierta pe cine vreau Eu să iert, dar vouă vi se cere să-i iertați pe toți oamenii”. Apoi, El ne învață mai mult și spune că, atunci când nu-i iertăm pe alții pentru păcatele făcute împotriva noastră, păcatul mai mare este al nostru.

Când îi iertăm pe alții de bunăvoie și sincer, noi ne eliberăm de otrava amărăciunii, judecății sau răzbunării.

Am un prieten drag în Africa de Sud pe nume Sandile Makasi. Cu permisiune, împărtășesc povestea sa personală a iertării. Când Sandile avea mai puțin de doi ani, tatăl lui, în vârstă de doar 28 de ani, a fost torturat și ucis de poliție în timpul brutalului apartheid. Mai târziu, Sandile a aflat detalii despre asasinarea șocantă a tatălui său. Citez acum cuvintele sale:

„În primii ani de viață, am simțit amărăciune și ură din pricina a ceea ce i-au făcut tatălui meu. Cum au putut să ni-l ia? Eu am fost jefuit de tată și mentor și mama mea a fost jefuită de un soț iubitor și grijuliu.

Când am aflat violența cu care l-au torturat, aceasta a aprins în inima și mintea mea furie, ură și ostilitate imense față de lucrătorii din poliție și față de oamenii albi.

Am continuat să nutresc aceste sentimente până când am găsit Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. Evanghelia m-a ajutat să înțeleg că eu trebuia să-i iert pe lucrătorii din poliție pentru crimele lor și că bucuria mea și progresul meu spiritual depindeau de aceasta.

Era mai ușor de spus decât de făcut, dar am continuat să mă rog mult și, cu timpul, Domnul m-a ajutat să-mi iert dușmanii… În loc de a mă simți rănit, am simțit alinare; în loc de ostilitate și ură, am simțit dragoste; în loc de întuneric în mintea și inima mea, am avut lumină și pace”.

Mulțumesc Sandile pentru exemplul tău de oferire a darului iertării.

Al treilea, darul dragostei asemănătoare cu cea a lui Hristos. Dintre toate darurile noastre spirituale, niciunul nu este mai însemnat decât caritatea. Isus Și-a exprimat deschis dragostea față de alții și ne-a învățat să ne iubim unul pe altul.

Când urmăm exemplul Salvatorului exprimându-ne dragostea față de alții prin cuvinte și fapte, aceștia pot simți dragostea lui Dumnezeu prin noi.

Cu câțiva ani în urmă, am cunoscut un tânăr de 23 de ani, care locuia în Washington și care a ilustrat în mod impresionant acest principiu. Misionarii îi propovăduiseră timp de trei luni și el trecuse printr-o schimbare uimitoare în ce privește aspectul său și stilul de viață. Într-o seară, el discuta cu misionarii la telefon și, înainte de a închide, ei i-au spus: „Te iubim, Michael”. A pus telefonul deoparte și și-a spus: „Uau. Asta e ceva cu care nu sunt obișnuit. Aș putea chiar să spun asta altora”. A hotărât să-și adune curajul să-i spună mamei sale că o iubea. Ea locuia la câteva ore de călătorit într-o altă parte a statului. Când a sunat-o și i-a spus: „Te iubesc, mami”, ea i-a răspuns imediat: „Ce ai pățit? Ai fost la doctor și ai primit vești rele? Te întorci la închisoare?”. El i-a spus că a găsit Evanghelia și că aceasta l-a schimbat și că a renunțat la fumat și droguri și că plănuia să se boteze.

Cred că aceasta este o ilustrare minunată a ceea ce se întâmplă când oamenii simt dragostea lui Dumnezeu prin alții. Aceasta înduioșează inimile și, apoi, creează dorința de a împărtăși altora acest dar al dragostei.

În această seară, am început să vorbim despre darurile prețioase menționând aurul, tămâia și smirna. Am verificat; puteți cumpăra aceste daruri pe Amazon. Dar nu veți găsi niciodată în niciun magazin celelalte daruri despre care am vorbit. Ele sunt daruri fără preț și vor aduce bucurie adevărată și de durată atât celui care primește, cât și celui care dăruiește.

Așadar, în timp ce vă gândiți la ce veți dărui de Crăciun, vă invit:

să vă împărtășiți mărturia familiei și celor pe care îi iubiți. Când împărtășiți acest dar prețios, mărturia dumneavoastră va fi întărită;
să iertați pe cineva care simțiți că v-a greșit sau v-a rănit. Când faceți acest dar, și dumneavoastră veți simți pace și tămăduire;
să ajutați pe alții să simtă dragostea lui Dumnezeu prin dumneavoastră. Dacă este potrivit, spuneți-le că îi iubiți. Când îi vedeți pe alții așa cum îi vede Dumnezeu, dragostea dumneavoastră pentru ei crește și, la rândul dumneavoastră, simțiți dragostea lui Dumnezeu în viața dumneavoastră.

În încheiere, vă doresc fiecăruia o perioadă a Crăciunului plină de mare bucurie. Îmi depun mărturia despre Isus Hristosul. El trăiește! El este Salvatorul nostru, Mântuitorul nostru. El este mijlocitorul și prietenul nostru. Îl preamăresc. Îl iubesc. Datorită darului pe care El l-a făcut fiecăruia, cumpărat cu un preț incomensurabil, noi putem deveni demni de cel mai măreț dar dintre toate – chiar viața eternă în prezența Tatălui nostru iubitor din cer.

În numele lui Isus Hristos, amin.