„Nutrienții vitali ai Evangheliei”
Conferința educatorilor de religie, SEB, iunie 2024
Dragii mei frați și dragile mele surori, sunt recunoscător pentru ocazia de a mă adresa educatorilor de religie în cadrul acestei transmisiuni în întreaga lume. Vă mulțumesc pentru timpul pe care îl acordați și vă mulțumesc pentru tot ce faceți pentru a ajuta la înaintarea lucrării Domnului. Vă rog să nu uitați că succesul dumneavoastră „este indicat, în mare parte, de devotamentul cu care îi ajutați pe copiii lui Dumnezeu să devină ucenici credincioși ai lui Isus Hristos”. Succesul dumneavoastră nu este determinat de cât de mulți dintre cursanții dumneavoastră devin ucenici credincioși ai Salvatorului; nu depinde de cum aleg ei să răspundă învățăturilor, invitațiilor sau actelor dumneavoastră sincere de bunătate. Responsabilitatea dumneavoastră este să propovăduiți clar și cu putere, astfel încât ei să facă o alegere, bazată pe informații, care-i va binecuvânta. Fiecare persoană are libertatea de a alege. Ca urmare, vă voi spune ceea ce profetul Joseph Smith a spus primilor misionari ai Bisericii în această dispensație: „Dacă vă faceți datoria, va fi bine pentru voi, chiar ca și cum toți oamenii ar îmbrățișa Evanghelia”.
În anul 1916, vârstnicul David O. McKay a spus: „Nu există o responsabilitate mai mare pe care o poate avea [un bărbat sau o femeie] decât să fie învățător al copiilor lui Dumnezeu”. Acest lucru este adevărat și astăzi. Un învățător care are credință și predă credința este esențial în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, în special pentru generația care se ridică.
Imediat, voi citi un citat din președintele Jeffrey R. Holland și veți vedea legătura. Dar am invitat câțiva voluntari să mă ajute. Familiile Reese și Ashton vor veni în față și fiecare va primi o prăjiturică. Aceasta este o prăjitură cu cremă de vanilie. Și îi rog să-și scoată din ambalaj prăjitura și să înceapă să mănânce. Fiecare primește un șervețel. Acum, voi încerca să vă arăt legătura.
Președintele Jeffrey R. Holland a subliniat, în 1998, importanța concentrării asupra predării elementelor vitale ale Evangheliei. În cuvântarea sa, dânsul a propovăduit: „Trebuie să revitalizăm și să reîntronăm predarea de calitate în Biserică – acasă, la pupitru… și, bineînțeles, în clasă…
Când apar crizele în viața noastră… filosofiile oamenilor întrețesute cu câteva scripturi și poeme, pur și simplu, nu le vor rezolva. Îi hrănim noi cu adevărat pe [cursanții] noștri… într-un mod care îi va susține când greutățile vieții vor apărea? Sau le dăm un fel de prăjiturică teologică – fără calorii din punct de vedere spiritual?”.
Acum, după ce ați consumat o parte din prăjitură, președinte Reese, câte grame de fibră sănătoasă credeți că a fost în prăjitura dumneavoastră? De fapt, a fost zero.
Sora Reese, câte miligrame de calciu credeți că sunt în prăjitură? De fapt, a fost zero.
Și, soră Ashton, câte micrograme de vitamina A credeți că sunt acolo? De fapt, a fost zero.
Și, frate Ashton, câte miligrame de vitamina C credeți că sunt acolo? Da, același răspuns. A fost zero vitamină C în ea.
Când eram tânăr îmi plăceau mult prăjiturelele acestea. Dacă părinții mi-ar fi permis, nu aș fi mâncat altceva decât prăjiturele la dejun, prânz și cină. Dacă ei mi-ar fi permis să fac asta, știți ce ați fi avut în față acum? Ați fi avut un bărbat constipat, orb, cu osteoporoză și scorbut. Nu este o imagine plăcută.
Mulțumesc, dragi voluntari. Nu am venit aici să discut despre impactul deficiențelor nutriționale asupra sănătății noastre fizice. Prăjiturelele pot avea un gust delicios, dar nu conțin nutrienți. Dar am venit aici pentru a discuta despre nutrienții spirituali pe care îi oferiți cursanților dumneavoastră.
Când avem în față cursanți nerăbdători, este necesar să-i hrănim cu bunul cuvânt al lui Dumnezeu și nu cu prăjiturele spirituale cărora le lipsește nutrientul spiritual. Este improbabil ca cei hrăniți cu prăjiturele spirituale să devină ucenici pe viață ai lui Isus Hristos – persoane care cresc în Domnul și au primit „o plenitudine a Duhului Sfânt”. Când sunt hrăniți cu prăjiturele spirituale, este mai probabil, în schimb, ca ei să crească devenind încăpățânați spiritual, fără credință și confuzi.
Pentru a combate malnutriția spirituală, cursanții noștri au nevoie de cel puțin patru alimente metaforice bogate în nutrienți. Primul este mărturia despre Tatăl Ceresc și planul Său, Isus Hristos și ispășirea Sa și restaurarea plenitudinii Evangheliei lui Isus Hristos în aceste zile din urmă. Pentru aceasta, trebuie să predăm adevărul restaurat și să depunem mărturie despre aceste adevăruri.
Permiteți-mi să dau un exemplu. Cu ani în urmă, un medic chinez, pe nume Grace, a petrecut 18 luni vizitând instituții medicale din orașul Salt Lake. Dânsa a venit pentru a învăța abordări medicale ale transplantului de inimă. Familia mea s-a împrietenit cu dânsa și am inclus-o în multe activități. Într-o zi de Crăciun, care a căzut duminica, am invitat-o la Biserică, la adunarea de împărtășanie. Speram ca mesajele să propovăduiască despre Isus Hristos și să sublinieze motivele sărbătoririi Crăciunului. Eu slujeam ca președinte de țăruș și mă aflam pe podium în timpul acelei adunări. Soția și fiica mea stăteau împreună cu Grace în congregație.
După împărtășanie, primul vorbitor a relatat o istorisire bine-cunoscută, dar fictivă despre un al patrulea mag. A fost minunat spusă și a creat emoții. Următorul vorbitor și-a bazat comentariile pe o istorisire despre trei copaci antropomorfizați. Unul dorea să fie un cufăr frumos, în schimb a devenit o albie pentru hrana animalelor, o iesle în care a fost așezat un copilaș în Betleem. Al doilea a dorit să devină o admirată ambarcațiune cu pânze. În schimb, a devenit o barcă neremarcabilă, folosită de pescari obișnuiți pe Marea Galileii. În timpul unei furtuni dezlănțuite și periculoase, un bărbat pe care ceilalți Îl numeau „Învățător” a spus „Taci” și furtuna s-a liniștit. Al treilea copac a dorit să fie modelat în ceva ce putea fi văzut și admirat de departe. În schimb, din el s-au făcut bârne pe care un bărbat a fost răstignit pe un deal, numit Golgota. Și aceasta o altă istorisire fictivă, dar creatoare de emoții.
Am fost dezamăgit de conținutul adunării și am simțit că nu puteam s-o las să se încheie în acest fel pentru Grace. Deși nu mai era timp, m-am aplecat spre episcop și l-am întrebat: „Intenționați să îmbunătățiți această adunare sau doriți s-o fac eu?”. El a spus că se va ocupa de ea. A mers la pupitru și a vorbit cinci minute și a explicat cine era Copilașul din Betleem și ce avea să realizeze. Episcopul a depus o mărturie puternică despre Isus Hristos, Salvatorul întregii omeniri. Dânsul a anunțat imnul de încheiere și rugăciunea și s-a așezat.
În timpul intonării imnului de încheiere, Grace s-a aplecat spre soția mea și a spus: „Ruth, când a vorbit acest episcop, ceva la adunare s-a schimbat!”. Se schimbase cu adevărat. Vorbitorii au fost bine intenționați, dar ne-au servit prăjiturele teologice, goale de calorii spirituale, expresii anemice ale credinței și mărturiei, lipsite de puterea cuvântului lui Dumnezeu și, ca urmare, de Spirit.
Mărturia sinceră a episcopului a avut la bază adevărurile propovăduite în scripturi și învățăturile profeților Domnului; aceasta a invitat Spiritul la adunare. Am ajuns la concluzia că este greu ca Spiritul să depună mărturie despre adevărul unei ficțiuni. Orice altceva am face în predarea noastră, noi trebuie să readucem întotdeauna predarea la Isus Hristos și ispășirea Sa, Tatăl Ceresc și planul Său și la restaurarea Evangheliei Sale. Desigur, este bine să folosim povestiri, chiar unele fictive, pentru a atrage atenția cursanților. Eu am folosit prăjiturelele pentru a vă atrage atenția. Dar, după ce le-am captat atenția, este necesar să oferim hrana care schimbă vieți. Cred că, pe lângă prăjiturele, ar fi trebuit să servesc morcovi, broccoli, humus – dar n-am făcut-o.
Apostolul Pavel a declarat: „Fiindcă oricine va chema numele Domnului, va fi mântuit”. Pavel a adresat apoi o serie de întrebări care ne ajută să înțelegem de ce este important ca un învățător autorizat să predea despre aceste alimente esențiale. El a declarat: „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși?”. Pavel a exprimat apoi această concluzie: „Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin cuvântul lui [Dumnezeu]”. Pentru ca membrii clasei dumneavoastră să dezvolte credință în Isus Hristos și rolul Său central în planul Tatălui, este esențial să-i învățăm despre Tatăl Ceresc și Isus Hristos. Tema acestei conferințe spune totul: „Căutați pe acest Isus despre care profeții și apostolii au scris”.
Renumitul predicator și reformator religios scoțian, Thomas Chalmers, a scris despre experiențele sale din timpul învățării acestui principiu. Chalmers a trăit din 1780 până în 1847. Spre sfârșitul vieții sale, Chalmers a înțeles că realizase un experiment neplanificat în timpul predicilor sale. Timp de mulți ani, el predicase împotriva tuturor formelor de imoralitate și defecte de caracter. El s-a concentrat asupra comportamentului exterior al membrilor parohiei lui, propovăduind în esență cele zece porunci. Rezultatul a fost dezamăgitor. El a constatat că vorbele sale „au avut [toate] efectul unui fulg așezat pe obiceiurile morale” ale membrilor parohiei. El a înțeles că, deși poate convinsese pe cineva să nu fure, sufletul omului acela a rămas neschimbat; omul nu s-a schimbat în interior chiar dacă acel om s-a abținut de la comportament rău. Cu alte cuvinte, se poate schimba comportamentul cursantului fără a schimba inima cursantului.
Apoi, Chalmers a început să predice reconcilierea cu Dumnezeu și iertarea păcatelor prin sângele lui Hristos. Abia după ce le-a propovăduit membrilor parohiei lui în acest fel, și-au reformat ei viața. Marea lecție pe care a învățat-o el a fost că „a predica despre Hristos este singurul mod eficient de a predica despre moralitate”. El și-a înțeles greșeala de la început – că lucrase pentru a schimba comportamente, nu inimi. De data aceasta, el a lucrat pentru a schimba inimi și comportamentul s-a schimbat natural și concomitent.
Cunoașterea că Isus este Hristosul, că El este Salvatorul și Mântuitorul meu, mi-a schimbat viața și inima. Această cunoaștere mi-a schimbat comportamentul într-un mod în care nimic altceva nu putea. Știu că sunt beneficiarul infinitului Său sacrificiu ispășitor. Această cunoaștere este cea care schimbă cu adevărat vieți.
Al doilea aliment spiritual bogat în nutrienți pentru cursanți este relația personală cu dumneavoastră. Aceasta pentru că o relație personală cu dumneavoastră îi poate ajuta pe cursanți să se simtă atrași spre Salvator. El va fi întotdeauna adevărata sursă de hrană spirituală. Dar relația dintre învățător și învățăcei îi ajută pe învățăcei să fie deschiși pentru a primi cuvintele Salvatorului. Ani după ce instruirea formală a cursanților se încheie, relația cu dumneavoastră poate continua să aibă o influență pozitivă în viața lor. Influența dumneavoastră va continua să existe pentru că, din dragoste profundă și grijă pentru buna lor stare, i-ați îndrumat către Domnul și doctrina Sa, nu către dumneavoastră înșivă.
Eu am trăit această experiență. Una dintre învățătoarele mele de la Societatea Primară, Becky, a avut acest fel de influență asupra mea. Când eram copil, în loc să-mi vâneze greșelile evidente, Becky mă prindea făcând ceva bun, mă prindea de obraz, mă mângâia pe cap și spunea: „Dale, ești un băiat atât de bun”. Nu consideram acest lucru umilitor; ci așteptam cu nerăbdare momentele în care avea loc. Mai târziu, când eram adolescent și nu mai mergeam la Societatea Primară, familia mea a revenit în acea episcopie după ce am locuit mai mulți ani în Finlanda și Suedia. Becky a venit la mine, după ce am distribuit împărtășania, m-a prins de obraz, m-a mângâiat pe cap și a spus: „Dale, ești un băiat atât de bun”. Când am revenit din misiune, după ce am raportat despre experiența mea misionară în cadrul adunării de împărtășanie, Becky a venit, m-a prins de obraz, m-a mângâiat pe cap și a spus: „Dale, ești un băiat atât de bun”. În deceniile care au urmat, am făcut alegeri mai bune decât aș fi făcut în alte condiții – în parte, pentru că Becky mă îndrumase către Salvator și nu voiam s-o dezamăgesc.
După ce am fost chemat în cadrul Celor Doisprezece, am mers într-o duminică la episcopia în care am crescut. Becky încă locuiește în acea episcopie. M-am așezat în capătul podiumului, am vorbit puțin în cadrul adunării de împărtășanie și m-am așezat. După binecuvântare, Becky, pe atunci în vârstă de aproximativ 85 de ani, a desfășurat un atac prin surprindere. A înconjurat scaunele corului din spatele meu, m-a prins de obraz, m-a mângâiat pe cap și a spus: „Dale, ești un băiat atât de bun”.
Fiecare cursant are nevoie de una sau mai multe Becky în viața lui – învățători care au o relație de-o viață cu ei, cineva care i-a îndrumat către Salvator, cineva care le influențează gândirea și comportamentul, cineva pe care nu vor să-l dezamăgească. Când cursanții sunt răniți de greutățile prin care, fără îndoială, vor trece, le puteți oferi un loc sigur în care să găsească dragoste și siguranță. Desigur, ar putea fi unii care se opun încercărilor dumneavoastră de a-i cunoaște personal, dar aceasta nu vă împiedică să-i iubiți. Ați putea avea o influență mai mare decât credeți asupra cursanților care se opun.
Un al treilea aliment metaforic bogat în nutrienți de care are nevoie fiecare cursant este capacitatea de a exprima întrebări și îngrijorări pe care le are în legătură cu Biserica. Cu opt ani în urmă, vârstnicul M. Russell Ballard i-a sfătuit pe educatorii de religie:
„Au trecut zilele în care un cursant adresa o întrebare sinceră și învățătorul îi răspundea: «Nu-ți face griji pentru asta!». Au trecut zilele în care un cursant exprima o îngrijorare sinceră și, ca răspuns, învățătorul își depunea mărturia pentru a evita problema. Au trecut zilele în care cursanții erau protejați împotriva afirmațiilor oamenilor care atacau Biserica…
Înainte de a trimite [cursanții] în lume, inoculați[-i], prin asigurarea interpretării, făcute cu credință, grijă și acuratețe, a doctrinei Evangheliei, scripturilor, istoriei noastre și acelor subiecte care, uneori, sunt înțelese greșit”.
Învățători, dumneavoastră îi puteți ajuta pe cursanți învățându-i ce înseamnă să combine studiul și credința în timp ce învață. Îi puteți învăța modelând, în clasă, această deprindere și abordare.
Evanghelia lui Isus Hristos a fost restaurată în zilele noastre prin revelație. Ca urmare, noi știm cum să ne întoarcem la căminul nostru ceresc, dar este posibil să mai avem, încă, întrebări și îngrijorări la care dorim, sincer, să avem răspuns. Cursanții dumneavoastră vor observa cum răspundeți la întrebările grele; evitarea sau ignorarea întrebărilor sincere va ridica și mai multe întrebări. Este necesar să fiți pregătiți pentru a-i ghida pe alții în căutarea răspunsurilor și a-i ajuta să-și clădească credința în Domnul și sursele Sale divine de adevăr. Vârstnicul Dieter F. Uchtdorf ne-a învățat: „Adresarea de întrebări nu este un semn de slăbiciune; este un precursor al creșterii”. În acest scop, Biserica a compilat o resursă minunată, demnă de încredere pentru persoanele care caută răspunsuri la întrebările lor și pentru alții care se străduiesc să-i ajute. Obiectivul nostru este să ajutăm la întărirea credinței în Isus Hristos, chiar și când exprimăm unele sugestii privind modul în care să se abordeze subiectele complexe și, uneori, dificile.
Această resursă se poate găsi atât pe site-ul ChurchofJesusChrist.org, cât și în aplicația Biblioteca Evangheliei. În cazul în care nu sunteți familiarizați cu aceste resurse, permiteți-mi să vă arăt unde anume se găsesc în aplicația Biblioteca Evangheliei. Deschideți aplicația Biblioteca Evangheliei. De la pagina Acasă, navigați spre bibliotecă. Apăsați pe „Subiecte și întrebări”. Aici, veți vedea o secțiune numită „Căutarea răspunsurilor la întrebările dumneavoastră”, o altă secțiune numită „Ajutorarea altora care au întrebări” și o listă în ordine alfabetică a numeroaselor subiecte de potențial interes.
Secțiunea „Căutarea răspunsurilor la întrebările dumneavoastră” ne învață principii care ne pot îndruma studiul când căutăm, cu sinceritate, răspunsuri la întrebările noastre – despre credință, doctrină sau istoria Bisericii. Explicația din introducerea acestei secțiuni arată că întrebările sunt o parte importantă a creșterii spirituale și căutarea răspunsurilor poate dura toată viața. Principiile cuprinse în această secțiune ne încurajează să-L punem pe Isus Hristos în centrul vieții noastre pentru că pe El trebuie să clădim temelia credinței noastre. Ni se amintește că planul salvării întocmit de Dumnezeu oferă perspectivă pentru întrebările noastre. Această perspectivă ne ajută să deosebim adevărurile de bază ale Evangheliei de lucrurile care nu sunt esențiale. Dacă dorim să ne mărim credința, trebuie să alegem să avem credință. Apoi, trebuie să acționăm cu credință și să ne ținem strâns de ce știm. Făcând aceasta, ne creștem măsura în care Îl înțelegem pe Isus Hristos și credința în El.
Celelalte principii discutate în această secțiune ne încurajează să avem răbdare cu noi înșine, cu alții și timpul stabilit de Domnul. Este necesar să ne amintim că revelația este un proces care, adesea, începe cu întrebări, frecvent, vine rând după rând și, uneori, poate fi o luptă. Când căutăm răspunsuri, trebuie să căutăm îndrumare de la Duhul Sfânt și să lucrăm pentru a înțelege trecutul punând lucrurile în context.
Secțiunea „Ajutorarea altora care au întrebări” sugerează principii care ne pot îndruma când interacționăm cu alții care au întrebări. În orice situație, noi trebuie să vorbim cu respect, să ascultăm cu empatie și să dăm dovadă de dragoste ca a lui Hristos. Așa că ascultați și răspundeți cu dragoste. Încercați să înțelegeți, apreciați experiența pe care o au alții și evitați să vă grăbiți sau să judecați. Făcând toate acestea, ne putem recunoaște limitele. Vă rog, amintiți-vă că, deși avem plenitudinea Evangheliei, nu avem răspunsurile la toate întrebările. Unele răspunsuri trebuie să aștepte alte revelații. În cazul unor întrebări și persoane care întreabă, pur și simplu nu știm suficient despre voia Domnului și plenitudinea doctrinei Bisericii pentru a-i mulțumi complet pe cursanți. În aceste situații, încercarea de a-i convinge pe cei care întreabă folosind mai mult logica și rațiunea ar putea să nu fie de ajutor.
O capcană în care mulți învățători ar putea să cadă din neatenție este să dea motive sau explicații pe care Domnul nu le-a dat. Când se întâmplă aceasta, motivul sau răspunsul dat ar putea fi incorect și, atunci, cursantul ar putea avea mai puțină credință. Este mai bine să spunem că nu știm decât să fabricăm un motiv sau o explicație. În definitiv, credința este o alegere și, uneori, singurul răspuns este să te bizui pe credința în Domnul Isus Hristos și credința în restaurarea Evangheliei Sale și să aștepți cu răbdare răspunsuri de la Domnul când alege El să le dezvăluie. Noi ne încredem în Domnul și încercăm să fim o sursă sigură și de încredere spre care alții să se întoarcă pentru a găsi ajutor.
Îi putem încuraja pe cursanți să-și crească mărturia spirituală despre dragostea Tatălui lor Ceresc și faptul că Isus Hristos a ispășit pentru ei. Aduceți-vă aminte: chiar și când cursanții nu îmbrățișează întreaga Evanghelie, ei pot crede, totuși, în cuvintele lui Isus Hristos și pot fi fideli lor. Deși au probleme cu un aspect al Bisericii, ei pot avea, totuși, o mărturie solidă că Tatăl Ceresc îi iubește și dorește ce este mai bine pentru ei și că Isus Hristos este Salvatorul lor.
Veți observa că multe dintre sugestiile referitoare la cum să-i ajutăm pe alții cu întrebările lor sunt mai eficiente când sunt făcute în conversațiile individuale. Eu cred că acesta este cel mai bun mod. S-ar putea să nu fie înțelept ca un învățător să permită ca întreaga lecție să se concentreze pe a răspunde întrebării importante a unei persoane. Întrebările cursanților nu trebuie să perturbe programa de învățământ menită să clădească credința. Amintiți-vă întotdeauna că obiectivul dumneavoastră este să clădiți credința întregii clase, nu să vă lăsați distrași de câteva glasuri. Ca în cazul întregii predări, în gestionarea întrebărilor este nevoie de îndrumarea Spiritului.
Conținutul acestei secțiuni ne amintește, de asemenea, să ne hrănim propria credință tot așa cum îi ajutăm pe alții s-o facă. Sora Tamara W. Runia ne-a sfătuit să nu „[alergați] după cei dragi ai [dumneavoastră] care par că s-au pierdut”. În schimb, precum Lehi în viziunea pomului vieții, „[stați] acolo unde [sunteți] și [chemați-i]. [Mergeți] la pom, [rămâneți] la pom, [continuați] să [mâncați] din fruct și, cu zâmbetul pe buze, [continuați] să-i [chemați] pe cei pe care îi [iubiți] și să [arătați] prin exemplu că a mânca din fruct este un lucru ce aduce fericire”!
Principiile cuprinse în „Subiecte și întrebări” în special cele predate în secțiunile „Căutarea răspunsurilor la întrebările dumneavoastră” și „Ajutorarea altora care au întrebări”, m-au ajutat să găsesc răspunsuri la întrebările mele într-un mod care mi-a întărit credința în Domnul și m-a ajutat să-L înțeleg mai bine pe El și lucrarea Sa. Principiile m-au ajutat, de asemenea, să-i sprijin pe alții să gestioneze îngrijorările și întrebările lor. Conținutul acestei resurse se va mări în viitor pentru a aborda anumite întrebări și subiecte, așa încât, vă rog, reveniți deseori la această resursă și să nu gândiți niciodată: „Am citit asta”. Sunt încrezător că veți găsi aceste secțiuni și aceste subiecte la fel de utile. Mă rog ca folosirea acestor materiale să vă ajute, pe dumneavoastră și alții, să vă adânciți credința în Salvator.
Al patrulea și ultimul aliment spiritual metaforic bogat în nutrienți, pe care aș dori să-l aibă toți cursanții, este orice ingredient vital care creează și păstrează o inimă blândă. Prin inimă blândă, vreau să spun una sensibilă la Spirit. O inimă dură, opusul unui inimi blânde, este fatală din punct de vedere spiritual. Scripturile descriu adesea pericolele care îi așteaptă pe cei cu inima dură. Nefi a aflat că „negurile întunericului [văzute în viziunea pomului vieții] sunt ademenirile diavolului, care orbesc ochii și împietresc inimile copiilor oamenilor și îi duc pe aceștia pe drumuri largi pentru ca ei să dispară și să fie pierduți”.
Unei inimi dure sau înțepenite fizic îi este greu să se umple cu sânge. Când inima se umple și se pregătește să se contracteze, este greu pentru inima dură să se lărgească și să permită intrarea sângelui. Aceasta duce la un tip de insuficiență cardiacă la fel de grav ca cel provocat de o disfuncție în contractare. În același fel în care o inimă dură se umple cu greu cu sânge, o inimă dură din punct de vedere spiritual se umple cu greu de Spirit.
În 2 Nefi 33, Nefi menționează că oamenii care își împietresc inimile nu-L vor lăsa pe Spiritul Sfânt să transporte cuvintele lui Dumnezeu în inima lor. El a spus: „Căci atunci când un om vorbește prin puterea Duhului Sfânt, puterea Duhului Sfânt îi duce vorba până la inimile copiilor oamenilor”. Nefi a continuat: „Dar iată, mulți își împietresc inimile împotriva Spiritului Sfânt, încât El nu are niciun loc în ei; prin urmare, ei aruncă multe lucruri care sunt scrise și le consideră ca fiind lucruri de nimic”.
Vârstnicul David A. Bednar a subliniat: „Vă rog să remarcați modul în care puterea Spiritului duce mesajul până la inimă, nu neapărat în inimă… În cele din urmă… conținutul unui mesaj de la Duhul Sfânt și mărturia Acestuia pătrund în inimă numai dacă cel care le primește permite ca acestea să intre”.
În cazul în care cursanții noștri nu au o inimă blândă, ei pot deveni ca cei care spun: „Am primit… și nu mai avem nevoie! … căci avem destul!”. Acestora „așa [le] spune Domnul Dumnezeu: Eu voi da copiilor oamenilor rând după rând, precept după precept, aici puțin și acolo puțin; și binecuvântați sunt aceia care ascultă de preceptele Mele și-și pleacă urechea la sfatul Meu, căci ei vor învăța înțelepciune; căci celui care primește Eu îi voi da mai mult; iar de la cei care spun: noi avem destul, de la ei se va lua chiar și ceea ce au”.
Având inimi dure, cursanții noștri pot obtura calea pe care pot primi mai mult din cuvântul lui Dumnezeu sau răspunsuri la rugăciunile lor. Ei, asemenea nouă, au nevoie să fie deschiși pentru Spirit, pentru ca ei să poată fi învățați toate lucrurile pe care să le facă. Alma a propovăduit: „Iar aceia care își împietresc inimile, lor le este dată partea cea mai mică a cuvântului până când ei nu cunosc nimic despre tainele [lui Dumnezeu]; și apoi ei sunt luați robi de către diavol și duși de voința lui la distrugere”. Inimile blânde susțin rezultatul promis de Salvator. „Acela care ține poruncile [lui Dumnezeu] primește adevărul și lumina până când este slăvit în adevăr și cunoaște toate lucrurile.” Totuși, inimile dure fac posibil ca „cel rău [să vină] și [să ia] lumina și adevărul”.
Regele Beniamin a rezumat componentele acestui aliment spiritual metaforic bogat în nutrienți, care creează și menține o inimă blândă. El a declarat: „Eu aș vrea ca să vă aduceți aminte și să păstrați întotdeauna în memoria voastră măreția lui Dumnezeu și nimicnicia voastră, precum și bunătatea Lui și suferințele Lui îndelungate pentru voi… și să vă umiliți în adâncurile umilinței, chemând numele Domnului în fiecare zi și stând neclintiți în credința a ceea ce va veni”. Componentele sunt acestea: ca noi să ne amintim întotdeauna că mântuirea vine numai datorită lui Isus Hristos, că fără El situația noastră este fără speranță. Aceasta ne îndeamnă să ne umilim în adâncurile umilinței și ne motivează să ne rugăm zilnic și, apoi, să stăm neclintiți în credința noastră în Isus Hristos și ispășirea Sa. Consecința naturală a acestor lucruri va fi că „[ne vom] bucura întotdeauna și [vom] fi plini de iubirea lui Dumnezeu și [vom] păstra pentru totdeauna iertarea păcatelor [noastre]; și [vom] crește în cunoașterea slăvii aceluia care [ne-a] făcut pe [noi]”.
Când lucrați cu sârguință să-i convingeți pe cursanți să creadă în Hristos „și să se împace cu Dumnezeu [pentru a] ști că, după ce [au] făcut tot posibilul, numai prin har [sunt] salvați”, dumneavoastră îi ajutați să-și aducă aminte și să păstreze întotdeauna în memorie măreția lui Dumnezeu. Așadar, dumneavoastră și cu mine, „vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos… pentru ca să știe [cursanții] noștri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor”. Această cunoaștere îi ajută să rămână umili, îi îndeamnă să cheme zilnic numele lui Dumnezeu și să fie neclintiți în credință. Îi ajută să-și păstreze inimile blânde, ușor de umplut de Duhul Sfânt.
Toate cele patru alimente bogate în nutrienți, despre care am vorbit, se suprapun și se întăresc reciproc. Astăzi este o zi potrivită pentru a face un inventar al modului în care predăm. Vă rog să vă întrebați:
-
Se află Isus Hristos în centrul predării mele?
-
Predau eu având mărturie și dragoste?
-
Caut eu să dezvolt o relație pe viață cu membrii clasei mele?
-
Îi ajut eu pe cursanți să răspundă la întrebările lor și să nu rămână cu mai multe întrebări?
-
Sunt eu un exemplu de inimă blândă, exprimându-mi recunoștința față de Dumnezeu și stând ferm în credință?
-
Ce învață cursanții mei din exemplul meu și predarea mea?
Frați și surori, vă mulțumesc pentru ce faceți pentru a-i ajuta pe copiii Tatălui Ceresc să devină ucenici credincioși ai lui Isus Hristos, pentru a-i ajuta să-și păstreze inimile blânde, a-i ajuta să lase Spiritul în inimile lor și pentru că îi îndrumați clar către Isus Hristos, Mântuitorul lumii. Așa cum am auzit în cântec, noi toți suntem înclinați să ne rătăcim, înclinați să-L părăsim pe Dumnezeul pe care Îl iubim. Trebuie să ne amintim de bunătatea Sa, pentru ca acea bunătate, ca o cătușă, ne încătușează inimile rătăcitoare de Dumnezeu. De aceea, Robert Robinson, când a exprimat aceasta, a spus: „Iată inima mea. Ia-o și pecetluiește-o. Pecetluiește-o pentru curțile de sus”. El a dorit să-și amintească de ce a simțit impulsul să cânte acel cântec despre dragostea mântuitoare atunci când, uneori, nu dorea să-l cânte. Și noi avem aceeași însărcinare – să-i ajutăm pe cursanți să meargă pe acea cărare.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru ce faceți. Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru bunătatea dumneavoastră, pentru credința, loialitatea, mărturiile dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru că slujiți Învățătorului. Vă mulțumesc pentru că sunteți prietenul Lui, pentru că El este prietenul nostru blând, înțelept, ceresc. Știu, cu certitudine, că acesta este adevărul. În numele lui Isus Hristos, amin.