Problema petrecerii
Autoarea articolului locuiește în Corrientes, Argentina.
O parte din Luz dorea doar să meargă la petrecere. Dar totuși avea un sentiment de neliniște.
„Să studiezi aceasta profund în mintea ta; apoi… să Mă întrebi dacă este drept” (Doctrină și legăminte 9:8). Această întâmplare a avut loc în Corrientes, Argentina.
Luz se simțea fericită. Anul școlar se încheia și aveau loc multe evenimente entuziasmante. În scurt timp, urma să absolve clasa a șasea. Anul următor, urma să fie la gimnaziu.
Era surprinsă de cât de mult crescuse. Era mai înaltă și nu mai era un copil mic. Acele schimbări erau entuziasmante, dar, de asemenea, se simțea puțin emoționată.
Ea s-a hotărât să vorbească despre aceasta cu părinții ei.
„Aceasta este o perioadă minunată din viața ta, Luz”, i-a spus Papá. „Este o perioadă în care trebuie să înveți, să faci tot ce poți și să îndeplinești obiective care te vor ajuta să devii persoana care Dumnezeu știe că poți fi.”
„Însă, viața trebuie trăită zi cu zi”, a spus Mamá. „Vei crește și vei deveni acea persoană cu fiecare hotărâre mică și bună pe care o iei.”
Acest lucru a făcut-o pe Luz să se simtă mai bine. Era bucuroasă că nu trebuia să crească dintr-o dată.
Într-o zi, la școală, prietenii lui Luz i-au spus că vor avea o petrecere de absolvire. Erau foarte entuziasmați. Avea să fie o cină, muzică, lumini și chiar dans!
Dar, în timp ce Luz își asculta prietenii vorbind despre petrecere, a început să simtă o neliniște. Nu părea să fie genul de petrecere la care putea să simtă Duhul Sfânt.
„Vei veni, nu-i așa Luz?”, a întrebat-o una dintre prietenele ei.
„Trebuie să vii!”, a spus o altă prietenă. „Le voi spune părinților mei să discute cu părinții tăi. Apoi, te vor lăsa să vii.”
„Poate.” Luz simțea că avea o piatră în stomac. „Eu… eu vă voi anunța.”
Luz și-a petrecut restul sfârșitului de săptămână gândindu-se la petrecere. S-a gândit la aceasta în timp ce exersa la pian. S-a gândit la aceasta în timp ce se juca împreună cu fratele ei mai mic. Orice ar fi făcut, doar la aceasta se gândea.
O parte din ea dorea foarte mult să meargă la petrecere. Dar avea încă un sentiment de neliniște. Piatra din stomacul ei nu voia să dispară.
„Ești bine hija?”, a întrebat-o Mamá duminică după-amiază. Ea și-a trecut degetele prin părul lung, negru al lui Luz.
„Păi…”, a spus Luz.
„Încă te gândești la petrecere?”
„Nu știu ce să fac”, a spus Luz. „Vreau să mă duc. Dar știu că nu voi avea un sentiment plăcut acolo.”
Mamá a zâmbit. „Știu că vei face o alegere bună”, a spus ea. „Gândește-te, alege și spune-I Tatălui Ceresc ce ai hotărât. El te va ajuta să știi dacă este corect. Vei simți în inima ta.”
Luz a aprobat din cap. A inspirat adânc și s-a dus în camera ei să se roage.
„Tată Ceresc”, a șoptit Luz. „Prietenii mei m-au invitat la o petrecere, dar nu am un sentiment plăcut în legătură cu aceasta. Le voi spune că nu pot merge. Este acesta lucrul corect de făcut?
Un val de căldură a acoperit-o pe Luz. Nu s-a mai simțit confuză. Se simțea de parcă ar fi fost plină de lumină. A știut că a făcut alegerea corectă.
Când Luz a ieșit din cameră, a îmbrățișat-o strâns pe Mamá.
„M-am hotărât să nu mă duc”, i-a spus Luz.
„Sunt mândră de tine”, a spus Mamá.
Și Papá a îmbrățișat-o pe Luz. „Am o idee”, a spus el. „Hai să facem propria petrecere de absolvire. Putem să mâncăm înghețată și să sărbătorim în familie!”
Luz a zâmbit. Îi plăcea înghețata! Și îi plăcea să știe că poate face ceea ce este drept, chiar și atunci când este greu. Cu fiecare alegere mică și bună pe care o făcea, ea putea crește să fie persoana care Dumnezeu știa că poate deveni.
Ilustrații de Tammie Lyon