Pionieri în fiecare țară
Julia Mavimbela
Conducătoare a unei comunități din Africa de Sud
„Dragostea vine doar iertându-i pe alții.”
Julia și-a șters fruntea. Apoi, și-a luat sapa și a început să sape. În acest moment, terenul din jurul ei era doar o parcelă de pământ. Dar, în scurt timp, avea să devină o grădină frumoasă.
Vremurile erau dificile pentru oamenii de culoare din Africa de Sud. Legile de acolo îi țineau pe cei de culoare separați de cei albi. Mulți oameni de culoare au fost forțați să-și părăsească locuințele și să trăiască în anumite zone, departe de oamenii albi, și nu puteau vota. Au fost violențe în orașul în care locuia Julia, iar școlile au fost închise din această cauză. Uneori, era periculos să fii afară.
Dar acest lucru nu a oprit-o pe Julia. Ea a dorit să facă ceva pentru a aduce bunătate în comunitatea ei. De aceea a început să lucreze într-o grădină.
Unii copii au văzut-o pe Julia lucrând. „Putem să ajutăm?”, au întrebat ei.
„Desigur”, a spus Julia. A dat fiecăruia câte o sapă. Le-a arătat cum să afâneze pământul și să scoată buruienile.
„Să săpăm pământul amărăciunii, să semănăm sămânța iubirii și să vedem ce roade ne poate aduce”, a spus ea. „Dragostea vine doar iertându-i pe alții.”
Săptămânile au trecut și au crescut și mai multe plante. Alți oameni au venit să lucreze în grădină. Ei au smuls buruienile înalte. Au semănat mai multe semințe. Au udat plantele. Julia a fost fericită să vadă atât de mulți oameni care ajutau.
Într-o zi, Julia s-a întâlnit cu doi tineri. Julia a fost surprinsă, deoarece oameni albi veneau rareori în cartierul ei. Ei au spus că erau misionari. I-a invitat să împărtășească un mesaj la ea acasă.
Când fiul Juliei a auzit că veneau, a fost șocat. „De ce i-ai invitat?”, a întrebat el. „Sunt albi. Nu suntem în siguranță.”
Dar Julia a avut încredere în misionari. „Acești oameni sunt altfel”, a spus Julia. „Ei propovăduiesc pacea.”
Când misionarii au sosit, Julia i-a invitat înăuntru. Unul dintre ei a văzut o fotografie pe raftul de deasupra șemineului. Era de la nunta Juliei.
„Cine este acolo?”, a întrebat misionarul arătând către fotografie.
„Soțul meu, John.” Julia a privit în jos. „A murit într-un accident de mașină.”
Misionarul a dat din cap. „Noi credem că familiile pot fi împreună pentru totdeauna, chiar și după ce membrii lor mor.”
Un sentiment de pace s-a revărsat asupra Juliei. A fost fericită să învețe despre planul lui Dumnezeu și a continuat să aibă discuții cu misionarii. Dragostea față de Evanghelie a crescut în inima Juliei, asemenea plantelor din grădina ei. La scurt timp, ea s-a hotărât să fie botezată.
La biserică, Julia a cunoscut mulți oameni noi. Unii erau de culoare. Alții erau albi. Dar ei, toți, slujeau și învățau împreună.
Julia le-a arătat copiilor de la biserică modul în care să ajute în grădina ei. „Trebuie să avem inima moale, asemenea acestui pământ”, a spus ea. „Trebuie să-i facem loc Evangheliei înăuntrul nostru. Trebuie să facem loc dragostei.”
La treisprezece ani după botezul Juliei, legile din Africa de Sud care separau oamenii de culoare de oamenii albi au fost abrogate.
Astăzi, în Africa de Sud, sunt aproape 70.000 de membri ai Bisericii.
Africa de Sud are 11 limbi oficiale.
Julia a ajutat la înființarea grupului Women for Peace (Femeile susțin pacea), grup care promovează unitatea și pacea în Africa de Sud.
Ea s-a numărat printre primii lucrători în templu din Templul Johannesburg, Africa de Sud.
Julia a fost învățătoare. Ea a învățat copiii să citească atunci când lucrau în grădina ei.