De la prieten la prieten
Pocăință pentru fapta din lift
Când aveam 11 ani, familia mea locuia într-o clădire cu 12 etaje în Hong Kong. În fiecare zi după școală, alergam în clădire și mergeam cu liftul până la apartamentul nostru.
Într-o zi, am intrat în lift și am apăsat toate butoanele, astfel încât s-au aprins. Acum liftul avea să se oprească la fiecare etaj. Ușile au început să se închidă, dar, dintr-o dată, a apărut o mână și a deschis ușile. Era una dintre vecinele mele de la etajele de mai sus. Nu a spus nimic despre butoane, dar eu eram neliniștit. A părut că a trecut o veșnicie până am ajuns acasă!
Destul de sigur, liftul s-a oprit la etajul următor, a așteptat și, apoi, a continuat să meargă. Când ușile s-au deschis la etajul meu, am zbughit-o afară. Am ajuns acasă transpirând deoarece am alergat atât de repede!
Curând după ce am ajuns acasă, a sunat telefonul. Era vecina din lift. Eram atât de neliniștit așteptând ca mama mea să închidă telefonul.
După ce a închis telefonul, mama a întrebat: „Ai apăsat toate butoanele liftului?”.
Nu puteam să o mint pe mama. „Da”, am spus.
Mama a zâmbit. „În regulă, să mergem sus și să vorbim cu vecina noastră.”
Ne-am dus sus împreună. Am sunat la sonerie și vecina a venit la ușă. Cu capul plecat, am spus că-mi părea rău pentru că am apăsat toate butoanele. Am promis că n-am s-o mai fac niciodată.
Vecina noastră a fost amabilă. Ea a spus: „Atâta vreme cât n-o s-o mai faci niciodată, cred că este în regulă”.
După ce i-am spus că-mi părea rău, m-am simțit bine. Și nu am mai apăsat niciodată toate butoanele liftului.
Această experiență m-a ajutat să învăț despre pocăință. Știam că am făcut ceva rău. Mi-a părut rău și am cerut iertare. Și n-am mai făcut-o niciodată. Apoi, m-am simțit fericit! Pocăința îți poate aduce și ție fericire.
Ilustrație de Alyssa Tallent