Pionieri în fiecare țară
Pianul lui Ludovic
Ludovic era fericit să-I slujească Tatălui Ceresc.
Ludovic a luat niște scaune pliante și le-a dus pe partea opusă a străzii. Era duminică și programul Bisericii avea să înceapă curând. Casa în care se desfășura programul Bisericii în Togo nu avea destule scaune. Așa că, Ludovic aducea întotdeauna scaune din casa bunicului său.
„De ce ai părăsi o biserică respectabilă pentru a merge la o cocioabă mică?”, a strigat cineva după el. „Biserica ta nu are nici măcar bănci!”, a spus altcineva râzând.
Ludovic s-a prefăcut că nu aude. Trebuie doar să continui să fac ceea ce este corect, s-a gândit el.
Ludovic a aflat prima dată despre Biserică când avea 10 ani. Acum avea 12. El și familia lui fuseseră botezați de curând. El deținea preoția și ajuta la împărțirea împărtășaniei. Chiar economisea câțiva bănuți din banii lui pentru prânz pentru a cumpăra pâine pentru împărtășanie în fiecare săptămână. Ludovic era fericit să-I slujească Tatălui Ceresc.
Când a sosit momentul să înceapă programul Bisericii, micuța încăpere a fost plină. Unii oameni stăteau în scaunele pe care le adusese Ludovic. Alți oameni stăteau în picioare.
Adunarea a început cu un cântec. „Israel, Domnul te cheamă”, a cântat Ludovic. Îi plăcea să cânte la biserică.
După terminarea programului Bisericii, Ludovic fredona în timp ce ducea scaunele. El a fredonat în timp ce mergea spre casă. Apoi, a avut o idee! Și-a scos orga de jucărie. Poate că ar putea să-și dea seama cum să cânte „Israel, Domnul te cheamă”!
Ludovic a fredonat notele și a cântat în diferite chei până când a nimerit notele corecte. În curând, el a învățat să cânte întregul cântec.
Apoi, și-a adus aminte că familia lui avea niște înregistrări ale imnurilor Bisericii. El le-a ascultat și a învățat să cânte și alte cântece. Ludovic a exersat și a exersat.
„De ce nu cânți la biserică în timp ce cântăm imnul?”, a întrebat tatăl lui Ludovic într-o zi.
Ludovic s-a simțit neliniștit. „Sunt prea timid”, a spus el. „Dacă mă încurc?”
„Atunci continui să cânți”, a spus tata. „Ești un pianist mai bun decât crezi.”
Duminica următoare, Ludovic nu a cărat doar scaune. A adus și orga lui de jucărie la biserică. Când a sosit momentul să dea tonul pentru cântec, el și-a pus emoționat mâinile pe clape. Apoi a început să cânte. Toată lumea a cântat împreună cu el. Și a sunat atât de bine!
După aceea, Ludovic a cântat la biserică în fiecare duminică. Uneori s-a încurcat. Dar nu a renunțat. Când cântecul era prea greu de cântat, cântau fără pian și Ludovic conducea muzica.
Ludovic a zâmbit. Nu conta pentru el că desfășurau programul Bisericii în casa cuiva. Nu conta nici că oamenii râdeau de el. Ceea ce conta era că Ludovic își folosea talentele pentru a-I sluji lui Dumnezeu.
Togo este o mică țară din vestul Africii.
Astăzi, acolo sunt 21 de episcopii și ramuri.
Limba oficială a țării Togo este franceza.
Un misionar l-a învățat pe Ludovic să citească muzica, astfel încât să poată cânta mai bine la pian.
Ludovic este adult acum. El și soția sa, Benedict, iubesc muzica.
Ludovic are un pian adevărat acasă și cântă la orgă la biserică.
Ilustrații de Caroline Garcia