Pozna cu bicicletele
Prietenii lui au spus că va fi amuzant. Dar nu părea corect.
Sam a pedalat cât de repede a putut urcând pe deal. S-a înclinat înainte. Vântul bătea în părul lui. Prietenul lui, Liam, pedala alături de el.
„Ai obosit?”, a spus Liam.
„Nici gând!”, a spus Sam.
Prietenul lor Eric era deja în parc, pe culmea dealului.
„Komm schon! Haideți repede!”, a strigat el.
Sam și Liam au ajuns pe culmea dealului. Băieții șiau parcat bicicletele și au stat sub un copac.
Liam a luat o piatră și a aruncat-o. „Sunt plictisit.” Nu erau multe locuri în care să mergi în satul lor mic din Elveția.
„Și eu”, a spus Eric. El a zgâriat praful cu un băț.
„Am putea să continuăm să pedalăm”, a spus Sam.
Liam s-a strâmbat la el. „Asta facem noi mereu.”
„Haideți să facem ceva distractiv!”, a spus Eric. El a sărit în sus și s-a plimbat pe lângă suportul de biciclete, unde erau parcate multe biciclete. Sam și Liam l-au urmat.
Sam s-a simțit stânjenit. Uneori, ceea ce Eric și Liam credeau că era distractiv nu era distractiv pentru el. Lui Eric și lui Liam le plăcea să tachineze alți copii și să spună lucruri nepoliticoase în clasă. Dar, poate că de data aceasta avea să fie diferit.
Și în afară de asta, nu erau mulți băieți în clasa lui Sam. Dacă nu ar fi fost prieten cu Eric și Liam, cu cine ar fi putut fi?
„Haideți să luăm capacele valvelor de la toate roțile”, a șoptit Eric. „Putem să le ascundem lângă copac.” El a îngenunchiat lângă o bicicletă roșie strălucitoare și a scos un mic capac de plastic de la una dintre roți.
Liam a râs. „Da! O să fie foarte distractiv.”
Sam a oftat. Nu. De data aceasta nu era diferit. „Nu știu”, a spus el. „Poate că ar trebui doar să plecăm.”
Eric a lovit brațul lui Sam. „O, haide!”, a spus el. „Nimeni nu se uită.”
„Sunt doar părți mici”, a spus Liam. „Nimeni nu va observa că lipsesc.”
Sam a încercat să ignore sentimentul rău din stomacul lui. Luând valvele capacelor nu stricau bicicletele. El a ridicat din umeri și a încuviințat.
Cei trei băieți au luat repede toate capacele valvelor de la roțile bicicletelor și au fugit înapoi la copac. Au ascuns toate capacele sub o piatră și au stat jos să supravegheze bicicletele. Liam și Eric chicoteau.
În curând, a venit un bărbat, și-a dezlegat bicicleta și a plecat pe ea.
„Vezi? Nici măcar nu a observat”, a spus Liam.
Dar eu am observat, s-a gândit Sam.
În tot restul zilei, Sam nu s-a oprit din a se gândi la acele capace de valve. Ar fi dorit să le dea înapoi, dar nu avea nicio posibilitate să-i găsească pe proprietarii bicicletelor. El a îngenuncheat și i-a spus Tatălui Ceresc despre aceasta.
„Mă simt îngrozitor”, a spus Sam. „Aș vrea să n-o fi făcut niciodată. Te rog, iartă-mă, Tată Ceresc.”
Ziua următoare, Sam și prietenii lui au mers, din nou, pe biciclete în parc.
Încă o dată, Eric a spus: „Haideți să luăm capacele valvelor!”.
Încă o dată, Liam a fost de acord.
Sam și-a adus aminte de rugăciunea lui. Și, de data aceasta, s-a simțit puțin mai curajos.
„Nu cred că ar trebui să facem asta”, a spus el.
„De ce nu?”, a spus Liam încruntându-se. „Nimeni nu a observat ieri.”
„Nu aș dori ca cineva să îmi strice bicicleta”, a spus Sam. Înainte ca vreunul dintre băieți să poată răspunde, el a sărit pe bicicleta lui. „Să ne întrecem până la brutărie!”, a strigat el. Apoi, a început să pedaleze cât de repede a putut.
Eric și Liam s-au urcat și ei, repede, pe biciclete.
„Nu e corect! Ai furat startul”, a spus Liam.
Sam a zâmbit în timp ce prietenii lui se întreceau cu el. I-a șoptit o mulțumire Tatălui Ceresc. S-a simțit mult mai bine.
Ilustrație de Shane Clester