Casă deschisă pentru templu

Carolina Marín

(Bazat pe o întâmplare adevărată)

Svetan era entuziasmat să intre în templu!

Această întâmplare a avut loc în S.U.A.

Svetan era entuziasmat. Familia lui se muta din Argentina în Statele Unite. Și, acum, era, în sfârșit, timpul să se urce în avionul cel mare!

Svetan s-a uitat pe fereastră în timp ce avionul decola. Se întreba cum avea să fie noua sa casă. Totul avea să fie diferit. O casă nouă. Un dormitor nou. Un cartier nou. Și, prieteni noi pe care să-i cunoască! Svetan era entuziasmat.

Svetan știa, de asemenea, că noua sa casă era aproape de un templu care tocmai fusese construit. În Argentina, templul era departe. Îl văzuse doar în fotografii.

Svetan s-a întors către mama. „Crezi că vom putea vedea templul de sus, din aer?”

Mama a zâmbit. „Nu cred. Dar îl vom vedea în curând.”

Svetan a zâmbit și el. Mama și tata au spus că templul nu era încă deschis. Dar, în curând, avea să aibă loc o casă deschisă. Acest lucru însemna că oamenii puteau să intre pentru a-l vedea înainte de a fi dedicat. Iar familia lui Svetan avea să se ducă la casa deschisă! El abia aștepta să vadă templul în viața reală.

Câteva ore mai târziu, Svetan și familia sa erau la noua lor casă. Erau multe de făcut. Svetan a ajutat la despachetarea cutiilor și la aranjarea locuinței lor pentru ca aceasta să arate bine.

În ziua de dinaintea casei deschise, ei au luat loc în sufragerie pentru a vorbi.

„Templul este casa Domnului”, a spus mama. „Când suntem înăuntru, trebuie să fim pioși. Știi ce înseamnă acest lucru?”

„Să vorbim în liniște pentru a-L putea auzi mai bine pe Duhul Sfânt?”, a întrebat Svetan.

„Așa este”, a spus mama. „Putem învăța multe când suntem în templu.”

Svetan a dat din cap în semn afirmativ. El dorea să fie pios pentru a-L putea simți pe Duhul Sfânt în templu.

În dimineața următoare, Svetan s-a trezit devreme. S-a îmbrăcat în hainele lui de duminica. Curând, a sosit timpul să plece.

Familia lui Svetan a ajuns la templu. Oamenii i-au ajutat să-și pună acoperitoare din plastic peste pantofi.

„Mami, de ce mi-au pus aceste acoperitoare pe picioare?”, a întrebat Svetan.

„Pentru că, în templu, totul este nou și curat. Dorim să avem grijă de el.”

O femeie i-a întâmpinat cu bucurie. Ea a citit cuvintele de pe ușa templului: „Sfințenie Domnului – Casa Domnului”.

Svetan a ținut-o de mână pe mami. Ei au intrat. Totul era atât de frumos! Poate că așa te simți în cer.

„Uite!”, a șoptit Svetan. El a arătat către un tablou. „Acolo este Isus!”

Când au terminat, Svetan era fericit. Era recunoscător că a putut intra în templu. Dorea să intre din nou când era mai mare.

Cum s-a pregătit Svetan să intre în templu?

Ilustrații de Mark Robison.