„Timp pentru scripturi când ești somnoros”, Prietenul, ian. 2024, p. 30-31.
Timp pentru scripturi când ești somnoros
Deși era devreme, Elvira știa că merita efortul să citești din scripturi.
Această povestire s-a întâmplat în Norvegia.
Elvira s-a trezit la auzul glasului tatălui său. „Este timpul pentru scripturi”, a spus el.
Ea s-a ridicat pe pat și și-a frecat ochii somnoroși. Încă era întuneric afară. Și era frig! Elvira nu voia să se dea jos din patul ei confortabil.
Mama a spus că faptul de a citi din scripturi era modul în care puteau să-L cunoască mai bine pe Isus. Dar era greu să citești din scripturi în fiecare dimineață!
Elvira a urcat încet scările și a stat lângă sora ei mai mare, Sigrid, pe canapea. Ea a îmbrățișat o pernă și s-a ghemuit în pătura ei călduroasă și pufoasă. Frații ei se aflau în cealaltă cameră pentru a-și începe clasa de seminar online.
Telefonul tatei a sunat. El a răspuns, iar membrii familiei au apărut pe ecran. Mătușa Liv era îmbrăcată și pregătită pentru muncă. Verișoara lor, Dorthea, era încă în pijamale, la fel ca Elvira.
Elvira le-a făcut cu mâna celor din apelul video și a căscat. Ei petreceau mereu timpul pentru scripturi cu mătușa Liv și Dorthea. Ele locuiau într-o altă parte a Norvegiei, la patru ore distanță. Le era mai ușor tuturor să citească din scripturi când aveau obiectivul de a se suna unii pe alții în fiecare zi. Și Elvirei îi plăcea să-și vadă verișoara!
Câteva minute mai târziu, mama s-a alăturat și ea apelului. „Bună, fetelor”, a spus ea. Ea călătorea cu munca în această săptămână, dar dorea, totuși, să sune și să participe la cititul din scripturi cu membrii familiei.
Ei au spus o rugăciune. Apoi, Elvira și-a deschis scripturile. Ei citeau împreună din Cartea lui Mormon. Toată lumea citea, pe rând, versete.
Elvira a ascultat în timp ce ceilalți citeau, dar era greu să rămână trează. Sigrid adormise din nou pe canapea. Elvira a împuns-o. Dar, apoi, ceva din verset i-a atras atenția.
„Și am văzut o bară de fier și aceasta se întindea de-a lungul malului râului și ducea la pomul lângă care stăteam”, a citit Dorthea.*
„Știu această povestire!”, a spus Elvira. „Este visul lui Lehi.” Ea văzuse o prezentare video din scripturi despre acest lucru. Era un pom frumos cu fructe albe și oamenii se țineau de bară pentru a-i ajuta să ajungă la el.
„Îți amintești cum era bara?”, a întrebat mama.
„Scripturile?”
„Așa este!”, a spus tatăl. „Nefi ne învață mai târziu că bara este precum cuvântul lui Dumnezeu. Cum credeți că ne putem ține de bară precum oamenii din visul lui Lehi?”
„Ne ținem de bară chiar acum!” Elvira a ridicat exemplarul ei al Cărții lui Mormon. „Dedicând timp pentru scripturi.”
Mama a dat din cap aprobator. „Când citim din scripturi, ne apropiem mai mult de Isus Hristos. Așa cum oamenii s-au apropiat de pomul vieții când s-au ținut de bară.”
În timp ce continuau să citească, Elvira și-a imaginat că apuca bara și mergea spre frumosul pom. Nu se mai simțea atât de somnoroasă.
Curând, a sosit timpul să plece. Mătușa Liv și mama trebuiau să meargă la muncă. Iar Elvira, Sigrid și Dorthea trebuiau să se pregătească pentru școală.
„La revedere, tuturor!” Elvira a făcut cu mâna membrilor familiei ei pe ecran. „Vă iubesc!”
În timp ce a fugit jos să se pregătească pentru școală, Elvira a simțit o căldură înterioară. Și nu din cauza păturii ei pufoase. Știa că sentimentul plăcut era Duhul Sfânt, care îi spunea despre Cartea lui Mormon că este adevărată. A fost un mod minunat de a începe ziua!
Ilustrație de Hector Borlasca.