„Obiectivul privind citirea”, Prietenul, ian. 2024, p. 36-37.
Obiectivul privind citirea
Lui Anders nu-i plăcea să citească cu glas tare.
Această întâmplare a avut loc în S.U.A.
Anders a ascultat-o pe sora lui cum citea în timpul studiului din scripturi ca familie. A încercat să urmărească în scripturile sale pe tabletă. Dar era greu să se concentreze asupra cuvintelor.
Lui Anders i-a fost întotdeauna greu să citească. Anul trecut, a aflat că avea dislexie. Dislexia este o dizabilitate de învățare care face cititul dificil. Creierul său amesteca cuvinte și litere și ochii îi fugeau de-a lungul paginii când încerca să citească.
Sora lui a terminat de citit versetul ei, iar fratele său l-a citit pe următorul. Dar Anders nu a citit. Nu-i plăcea să citească cu glas tare. Faptul de a face cuvintele mari pe tableta sa l-a ajutat puțin. Dar nu îi plăcea cât de încet și stânjenitor citea. Făcea atât de multe greșeli! A trebuit să muncească din greu pentru ceva care părea ușor pentru toți ceilalți.
Când au terminat de citit, familia lui Anders a vizionat o prezentare video. Era despre programul Copiii și tinerii.
„Stabiliți obiective personale care vă pun la încercare și vă fac să vă dezvoltați”, a spus vârstnicul Gong în prezentarea video. „Descoperiți noi talente, interese și îndemânări.”*
Anders s-a gândit la obiectivele pe care le putea stabili. Poate că ar putea învăța cum să facă fursecuri. Sau să joace fotbal mai bine!
Apoi, s-a uitat la Cartea lui Mormon de pe masă. Faptul de a deveni mai bun la citit nu părea a fi un obiectiv foarte distractiv. Dar dorea să poată citi din scripturi împreună cu familia sa.
„Știu ce obiectiv vreau să am”, i-a spus el tatălui său.
„Care este?”, a întrebat tata.
Anders a luat Cartea lui Mormon. „Doresc să citesc un verset din Cartea lui Mormon cu glas tare în fiecare zi.”
„Sună ca un obiectiv grozav”, a spus tata. „Când dorești să începi?”
„Chiar acum!”
Anders s-a dus în camera lui și a închis ușa. Nu dorea ca nimeni să-l asculte. Apoi, și-a deschis Cartea lui Mormon. El a amestecat unele cuvinte, dar i-a luat doar un minut pentru a termina primul verset. Nu a fost prea rău, s-a gândit el.
Anders citea zilnic un verset din scripturi. Era greu! De asemenea, el simțea că nu face vreun progres. Dar a continuat să lucreze la acesta.
Apoi, într-o zi, la școală, învățătoarea lui a spus: „Uau! Nu pot să cred cât de repede înveți”.
Anders și-a ridicat privirea din tema lui. „Serios?”
Ea a dat din cap. „Ai făcut progrese mari.”
Anders s-a uitat în jos la cuvintele de pe foaia lui. Ele erau mult mai ușor de citit decât fuseseră înainte. Obiectivul său de a exersa citirea din scripturi îl ajuta chiar și cu învățatul de la școală.
Când a ajuns acasă, a alergat pe scări să citească din scripturi. Când s-a uitat la pagină, cuvintele încă se învârteau în jur. Dar era mai ușor să-și dea seama ce spuneau.
Anders a fost entuziasmat să studieze scripturile în familie în acea seară.
„Hei, tată”, a spus el. „Pot să vă ajut să citiți astăzi?”
Tata a zâmbit. „Mi-ar plăcea foarte mult asta!”
Anders a urmărit cu atenție în timp ce frații și surorile sale citeau fiecare un verset. Când a venit rândul său, el a citit versetul încet pentru a se asigura că a înțeles bine fiecare cuvânt. După ce a terminat de citit, s-a uitat în sus. Toată lumea îi zâmbea.
Chiar dacă nu citise perfect, Anders s-a simțit mândru de el. El știa că, dacă muncea din greu, Tatăl Ceresc avea să fie mereu acolo pentru a-l ajuta.
Ilustrații de Kelly Smith.