Ciuperci pentru bursa de studiu

Jun Hori

Ce lecții puteam învăța din ceva atât de dezgustător ca ciupercile?

Tânără fată în chimono cu ciuperci

Ilustrație de Julia Yellow

Nu-mi plac ciupercile. Acel miros și aspect – nu-mi plac deloc! Dar părinții mei au început să cultive ciuperci de când eram copil, astfel că le mâncam în timpul meselor în fiecare zi. În perioada de recoltare, îi ajutam pe părinții mei până noaptea târziu. Măsuram 200 de grame de ciuperci, le împachetam într-o pungă și puneam sigiliul pe pachet. Mi-amintesc că mă distram vorbind cu familia mea. Era ca și când aveam seară în familie în fiecare zi.

Acest lucru aducea, de asemenea, un venit familiei, astfel că eu și frații mei trebuia să ajutăm. Dar existau două neajunsuri. Primul, unul dintre programele mele de televiziune preferate era la ora când noi aveam de lucru, așa că nu-l puteam urmări. Al doilea, când îmi terminam munca, mâinile mele erau negre de la ciuperci și era greu să înlătur culoarea și mirosul cu săpun. Când eram copil, mă plângeam, uneori, de faptul că trebuia să ajut atât de mult în fiecare zi.

Un timp, ciupercile au asigurat un venit bun, dar, în cele din urmă, prețurile au scăzut deoarece numărul fermierilor care cultivau ciuperci a crescut și părinții mei au oprit cultivarea ciupercilor. Am crezut că ei încetaseră această muncă deoarece prețurile au scăzut, dar am aflat un lucru care m-a surprins când am absolvit facultatea.

Părinții mei începuseră să cultive ciuperci pentru a strânge fonduri pentru facultate pentru mine și frații mei. Ei s-au oprit deoarece strânseseră suma planificată. Când am aflat, m-am simțit rușinat de faptul că m-am plâns mereu. Nu am știut că lucrasem pentru viitoarele mele cheltuieli la facultate. Și pe lângă aceasta, familia mea mă ajutase!

Mă plânsesem într-una fără să știu că noi am cultivat ciuperci pentru propria mea bursă. Nemulțumirea mea era asemănătoare cu cea a lui Laman și Lemuel descrisă în 1 Nefi 2:12: „Și astfel, Laman și Lemuel… au cârtit pentru că n-au cunoscut lucrările Dumnezeului care i-a făcut”. Sunt foarte bucuros că Dumnezeu mă cunoaște bine și m-a binecuvântat deși am cârtit.

Nu cred că o să-mi placă să mai mănânc vreodată ciuperci. Dar, dacă nu ar exista ciuperci, de fapt, aș fi puțin trist, deoarece n-aș avea ocazia să-mi amintesc acele experiențe avute cu familia mea. Datorită lor, am învățat să-mi prețuiesc binecuvântările și să am încredere în planul Domnului – și să nu mă plâng! Astfel, chiar dacă nu-mi plac ciupercile, acum le apreciez. Ele sunt pentru mine un important simbol care îmi amintește de legăturile cu familia mea.

Autorul articolului locuiește în orașul Shinagawa, Japonia.