„Planul divin de a deveni mai mult”, Pentru întărirea tineretului, iulie 2021, p. 2‑5.
Planul divin de a deveni mai mult
Când privim viața muritoare în context, vedem că nu este vorba despre „a fi sau a nu fi”, ci despre „a deveni mai mult sau a nu deveni mai mult”.
Am fost binecuvântat să fiu cu soția mea la nașterea fiecăruia dintre copiii noștri și să fiu prezent, de asemenea, la moartea fiecăruia dintre părinții mei. Am fost surprins să simt ce am simțit în momentul nașterii și în momentul decesului. Am simțit că ceva sacru avea loc. Timpul nostru pe pământ este o parte cu importanță eternă din existența noastră. Cerurile marchează începutul și sfârșitul fiecărei vieți muritoare.
Ce trebuie să facem în timp ce suntem aici, pe pământ, poate fi înțeles numai prin cunoașterea a ceea ce s-a întâmplat înainte de naștere și ce se va întâmpla după moarte. Dacă viața noastră pe pământ ar fi tot ceea ce există, am putea cu toții „mânca, bea și fi fericiți” (2 Nefi 28:7) fără a ne îngrijora prea mult pentru alții. Dar, când privim viața muritoare în context, vedem că nu este vorba despre „a fi sau a nu fi”, ci despre „a deveni mai mult sau a nu deveni mai mult”1.
Înțelegerea planului salvării – viața noastră înainte de moarte, scopul vieții noastre pe pământ, viața noastră după moarte – și al rolului cheie pe care Salvatorul nostru, Isus Hristos, îl are în acest plan ne arată că El ne va ajuta de-a lungul acestei vieți. Când facem legăminte cu El, noi intrăm pe cărarea legămintelor – și devenim, pas cu pas, mai asemănători Lui și Tatălui nostru Ceresc.
Viața noastră premuritoare
Revelația ne învață că noi suntem copiii de spirit ai lui Dumnezeu și că noi am trăit în prezența Sa o lungă perioadă înainte de a veni pe pământ. Tatăl nostru Ceresc a pregătit o cale pentru ca noi să devenim ca El. Cei care au ales, în viața premuritoare, planul salvării întocmit de Tatăl nostru sau planul fericirii – adică noi, toți – caută să „devină mai mult”.
Vârstnicul Christofferson cu soția și copiii săi.
Timpul nostru pe pământ
Noi am veni pe un pământ creat de Dumnezeu și Fiul Său, Isus Hristos. Am primit un trup fizic. Faptul de a avea un trup este esențial pentru primirea slavei de care Se bucură Dumnezeu. Dacă demonstrăm că vom ține poruncile lui Dumnezeu, vom „avea mai multă slavă asupra capetelor [noastre], în vecii vecilor” (Avraam 3:26). Aceasta înseamnă că noi vom deveni ca Părinții noștri Cerești și vom trăi în prezența Lor mereu. Am strigat de bucurie auzind aceste posibilități glorioase.
Voi și cu mine am așteptat o lungă perioadă, dar acum suntem aici, pe pământ. Așteptăm cu nerăbdare perioada în care vom fi înviați cu un trup perfect, nemuritor și vom intra în împărăția celestială pentru a ne bucura de viața eternă – ceva atât de minunat încât nu ni-l putem imagina. În acest timp, noi învățăm și ne străduim să facem „toate lucrurile pe care Domnul Dumnezeul [nostru], [ni] le va porunci” (Avraam 3:25). Deoarece noi cunoaștem planul lui Dumnezeu, știm că aceste porunci nu sunt date pentru a restricționa libertatea sau fericirea noastră – ci exact opusul. Poruncile sunt ghidul nostru spre libertatea și bucuria finale.
El a asigurat un Salvator
Totuși, viața este grea. Noi, toți, greșim când învățăm să trăim prin credință. Dar Dumnezeu ne-a promis înainte de crearea pământului că va asigura un Salvator să ne salveze de la păcat și moarte. Prin propria Sa suferință și moarte – ispășirea Sa – Isus Hristos a plătit pentru păcatele noastre și ne oferă darul pocăinței. Deci, când ne pocăim, El iartă păcatele noastre și ne purifică de efectele lor. Și, prin învierea Sa, Salvatorul ne acordă darul propriei învieri și nemuriri.
Orice genunchi se va pleca, de J. Kirk Richards
Mergând pe cărarea legămintelor
La fel cum suntem născuți fizic în această viață muritoare, noi trebuie să fim născuți, din nou, spiritual în împărăția cerului. Facem acest lucru exercitând credință în Hristos, pocăindu-ne, fiind botezați și primind Duhul Sfânt. Acesta este începutul unei transformări spirituale care durează de-a lungul vieții noastre pe pământ. Uneori îl numim „îndurare până la sfârșit”, ceea ce înseamnă că noi ne străduim, întreaga viață, să ținem legământul botezului de supunere, pocăindu-ne când este nevoie și mergând înainte din nou. Isus a spus: „Da, și după cât de des se pocăiește poporul Meu, tot așa îi voi ierta Eu greșelile față de Mine” (Mosia 26:30).
Puteți să vă bizuiți pe ajutorul lui Dumnezeu
În viața voastră înainte de naștere, L-ați ales pe Dumnezeu, L-ați ales pe Hristos, ați ales să „deveniți mai mult” cu ajutorul Lor. Și puteți să vă bizuiți pe ajutorul Lor. Membrii Dumnezeirii nu sunt observatori dezinteresați în viața noastră. Ei ne iubesc în mod infinit și Își folosesc puterile pentru a ne ajuta oricât de mult Le permitem noi. Ei respectă întotdeauna libertatea noastră de a alege, dar Ei sunt dornici să ne binecuvânteze. Isus ne asigură: „Eu nu te voi uita pe tine, o, casă a lui Israel. Iată, Eu te-am întipărit pe tine pe palmele mâinilor Mele” (1 Nefi 21:15-16).
Să devenim mai buni pas cu pas
Unii simt că împărăția celestială este o speranță realistă pentru alții, dar, cumva, nu pentru ei. Adevărul este că, nimeni nu se califică fără harul lui Isus Hristos. Din fericire, puteți accesa harul Său. Isus ne-a spus că El a biruit lumea. Cu botezul vostru și alte legăminte, vă legați de El, astfel încât, cu El, să biruiți, de asemenea, lumea.
Nu trebuie să dobândiți perfecțiunea aici, pe pământ. Profetul Joseph Smith a comparat aceasta cu urcatul pe o scară: începeți de jos și urcați, pas cu pas, învățând principiile Evangheliei și trăind potrivit lor. Și această învățătură, a spus el, continuă după această viață – „nu totul este de înțeles în această lume”2.
Orice slăbiciune, greutate sau suferință întâmpinăm pe pământ, Dumnezeu promite copiilor Săi credincioși că nicio binecuvântare nu va fi reținută dacă stăm pe cărarea legămintelor (sau ne întoarcem repede pe ea). Atunci totul va fi bine. Acesta este planul divin de a deveni mai mult!