Revelație pentru Biserică, revelație pentru viața noastră
În zilele care vor veni, nu va fi posibil să supraviețuim spiritual fără influența îndrumătoare, conducătoare, alinătoare și constantă a Duhului Sfânt.
Ce privilegiu glorios a fost să sărbătoresc Paștele împreună cu dumneavoastră în această duminică în care avem conferința generală! Nimic n-ar fi putut să fie mai potrivit decât să aniversăm cel mai important eveniment care a avut vreodată loc pe acest pământ preaslăvind cea mai importantă ființă care a pășit vreodată pe acest pământ. În Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, Îl preaslăvim pe Cel care a început ispășirea Sa infinită în Grădina Ghetsimani. El a fost dornic să sufere pentru păcatele și slăbiciunile fiecăruia dintre noi, suferință care L-a făcut „să [sângereze] din fiecare por”. A fost răstignit pe crucea de pe Căpățâna și a înviat în a treia zi, fiind primul care a înviat dintre copiii Tatălui nostru Ceresc. Îl iubesc și depun mărturie că El trăiește! El este Cel care conduce și îndrumă Biserica Sa.
Fără ispășirea infinită a Mântuitorului nostru, niciunul dintre noi nu ar putea spera să se întoarcă vreodată la Tatăl nostru Ceresc. Fără învierea Sa, moartea ar fi sfârșitul. Ispășirea Salvatorului nostru a făcut ca viața eternă să fie o posibilitate și nemurirea o realitate pentru toți.
Este datorită misiunii Sale extraordinare și a păcii pe care El o oferă ucenicilor Săi că soția mea Wendy și cu mine am simțit alinare în noaptea zilei de 2 ianuarie 2018, când am fost treziți de un apel telefonic prin care ni s-a spus că președintele Thomas S. Monson pășise dincolo de văl.
Cât de mult ne lipsește președintele Monson! Îi cinstim viața și ceea ce a lăsat în urmă. Fiind un gigant spiritual, a lăsat o amprentă de neșters asupra tuturor celor care l-au cunoscut și a Bisericii pe care a iubit-o.
În ziua de duminică, 14 ianuarie 2018, în camera de sus a Templului Salt Lake, Prima Președinție a fost reorganizată conform tiparului simplu, dar sacru, stabilit de Domnul. Apoi, în cadrul adunării solemne de ieri dimineață, membrii Bisericii din întreaga lume și-au ridicat mâna pentru a confirma acțiunea înfăptuită anterior de apostoli. Sunt foarte recunoscător pentru susținerea dumneavoastră.
Le sunt, de asemenea, recunoscător celor pe ai căror umeri stau. Am avut privilegiul să slujesc în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli 34 de ani și să cunosc personal 10 din cei 16 președinți anteriori ai Bisericii. Am învățat foarte mult de la fiecare dintre ei.
Le datorez, de asemenea, foarte multe strămoșilor mei. Toți cei opt străbunici ai mei s-au convertit la Biserică în Europa. Toate aceste suflete curajoase au sacrificat totul pentru a veni în Sion. Însă, de-a lungul generațiilor care au urmat, nu toți strămoșii mei au rămas la fel de devotați. Drept urmare, eu nu am fost crescut într-un cămin orientat asupra Evangheliei.
Mi-am adorat părinții. Ei au însemnat totul pentru mine și m-au învățat lucruri cruciale. Nu le pot mulțumi îndeajuns pentru viața fericită de acasă pe care ne-au oferit-o, mie și fraților mei. Și totuși, încă de când eram mic, știam că lipsea ceva. Într-o zi, am sărit într-un tramvai și m-am dus la o librărie SZU pentru a găsi o carte despre Biserică. Mi-a plăcut foarte mult să învăț despre Evanghelie.
Când am ajuns să înțeleg Cuvântul de înțelepciune, mi-am dorit ca părinții mei să trăiască potrivit acelei legi. Așadar, într-o zi, pe când eram foarte tânăr, m-am dus în pivniță și am spart toate sticlele cu alcool! Mă așteptam ca tata să mă pedepsească, însă n-a spus niciodată nimic despre aceasta.
Când m-am maturizat și am început să înțeleg grandoarea planului Tatălui Ceresc, mi-am spus adesea: „Nu mai vreau cadouri de Crăciun! Vreau doar să fiu pecetluit cu părinții mei”. Acel eveniment mult dorit nu a avut loc decât după ce părinții mei trecuseră de vârsta de 80 de ani, însă atunci a avut loc. Nu pot exprima pe deplin bucuria pe care am simțit-o în acea zi și, în fiecare zi, simt acea bucurie a pecetluirii lor și a pecetluirii mele cu ei.
În anul 1945, când eram la facultatea de medicină, m-am căsătorit cu Dantzel White în Templul Salt Lake. Împreună, am fost binecuvântați cu nouă fiice splendide și cu un fiu prețios. Astăzi, familia noastră, care se mărește continuu, este una dintre cele mai mari bucurii ale vieții mele.
În anul 2005, după aproximativ 60 de ani de căsnicie, scumpa mea Dantzel a fost chemată, pe neașteptate, acasă. O perioadă, tristețea mea a fost aproape paralizantă. Dar, mesajul Paștelui și promisiunea învierii m-au ajutat.
Apoi, Domnul mi-a adus-o alături pe Wendy Watson. Am fost pecetluiți în Templul Salt Lake, în data de 6 aprilie 2006. O iubesc atât de mult! Ea este o femeie extraordinară – o mare binecuvântare pentru mine, pentru familia noastră și pentru întreaga Biserică.
Fiecare dintre aceste binecuvântări a rezultat ca urmare a căutării și punerii în practică a îndemnurilor Duhului Sfânt. Președintele Lorenzo Snow a spus: „ Acesta este minunatul privilegiu al fiecărui sfânt din zilele din urmă… este dreptul nostru să primim îndemnuri din partea Spiritului în fiecare zi a vieții noastre”.
Unul dintre gândurile pe care Spiritul mi le-a pus, în mod repetat, în minte, odată cu noua mea chemare de președinte al Bisericii, este acela despre cât de dornic este Domnul să reveleze gândurile și voința Sa. Privilegiul de a primi revelație este unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
Prin manifestările Duhului Sfânt, Domnul ne va ajuta în toate acțiunile noastre neprihănite. Îmi aduce aminte cum, la un moment dat, mă aflam într-o sală de operații, stând lângă un pacient – nesigur în legătură cu modul de a efectua o procedură chirurgicală care nu mai fusese vreodată efectuată – și cum Duhul Sfânt mi-a explicat în minte procedura respectivă.
Pentru a o determina pe Wendy să-mi accepte cererea în căsătorie, i-am spus: „Știu ce este revelația și cum s-o primesc”. Spre meritul ei – și, pe măsură ce am ajuns s-o cunosc, tipic ei – ea căutase și primise deja revelație personală în legătură cu noi, ceea ce i-a dat curajul să spună da.
În calitate de membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, m-am rugat zilnic pentru revelație și I-am mulțumit Domnului de fiecare dată când a vorbit inimii și minții mele.
Imaginați-vă miracolul acestui lucru! Indiferent de chemarea pe care o avem în Biserică, ne putem ruga Tatălui nostru Ceresc și putem primi îndrumare și direcție, putem fi avertizați în legătură cu pericole și ispite și putem fi ajutați să realizăm lucruri pe care nu le-am putea face singuri. Dacă-L primim cu adevărat pe Duhul Sfânt și învățăm să discernem și să înțelegem îndemnurile Sale, vom fi îndrumați în lucruri mari și mici.
Recent, când am avut de-a face cu sarcina dificilă de a-mi alege doi consilieri, m-am întrebat cum aș putea să aleg doar doi dintre cei doisprezece bărbați pe care-i iubesc și-i respect.
Deoarece știu că inspirația bună se bazează pe informații bune, m-am întâlnit, în spiritul rugăciunii, separat, cu fiecare apostol în parte. Apoi, m-am izolat într-o cameră din templu și am căutat să aflu voia Domnului. Depun mărturie că Domnul m-a instruit să-i aleg pe președintele Dallin H. Oaks și pe președintele Henry B. Eyring să slujească în calitate de consilieri ai mei în cadrul Primei Președinții.
În același mod, depun mărturie că Domnul a inspirat chemarea vârstnicului Gerrit W. Gong și a vârstnicului Ulisses Soares pentru a fi rânduiți ca apostoli ai Săi. Le urăm bun venit în această frăție unică a slujirii.
Când ne adunăm laolaltă, Consiliul Primei Președinții și Cvorumul celor Doisprezece, încăperile în care ne adunăm devin încăperi ale revelației. Spiritul este atât de prezent, încât pare să fie palpabil. Când ne confruntăm cu chestiuni complexe, un proces entuziasmant se desfășoară pe măsură ce fiecare apostol își exprimă liber gândurile și punctul de vedere. Deși este posibil ca, la început, să avem puncte de vedere diferite, dragostea pe care o simțim unul față de altul există mereu. Unitatea noastră ne ajută să discernem voia Domnului pentru Biserica Sa.
În adunările noastre, majoritatea nu decide niciodată! Ne ascultăm, cu ajutorul rugăciunii, unul pe altul și discutăm până când suntem uniți. Apoi, când ajungem la un acord total, influența unificatoare a Duhului Sfânt este impresionantă! Noi am trăit ceea ce știa profetul Joseph Smith când ne-a învățat: „Prin uniunea în sentimente, noi obținem putere de la Dumnezeu”. Niciun membru al Primei Președinții sau al Cvorumului celor Doisprezece nu va lua vreodată hotărâri pentru Biserica Domnului bazându-se pe propria judecată!
Dragi frați și surori, cum putem deveni bărbații și femeile – slujitori asemenea lui Hristos – care Domnul are nevoie să devenim? Cum putem găsi răspunsuri la întrebări care ne fac să fim confuzi? Dacă învățăm ceva din experiența extraordinară pe care Joseph Smith a trăit-o în Dumbrava Sacră, această învățătură este că cerurile sunt deschise și că Dumnezeu le vorbește copiilor Săi.
Profetul Joseph Smith ne-a oferit un tipar pe care să-l urmăm pentru a primi răspunsuri la întrebări. Motivat de promisiunea lui Iacov, conform căreia dacă ne lipsește înțelepciunea o putem cere de la Dumnezeu, tânărul Joseph și-a adresat întrebarea direct Tatălui Ceresc. El a căutat revelație personală, iar căutarea lui a inaugurat această ultimă dispensație.
În mod asemănător, ce va deschide pentru dumneavoastră propria căutare? Ce înțelepciune vă lipsește? Ce simțiți că trebuie să știți sau să înțelegeți urgent? Urmați exemplul profetului Joseph. Găsiți un loc liniștit unde vă puteți duce cu regularitate. Umiliți-vă înaintea lui Dumnezeu. Revărsați-vă inima înaintea Tatălui dumneavoastră Ceresc. Îndreptați-vă către El pentru a afla răspunsuri și a primi alinare.
Rugați-vă, în numele lui Isus Hristos, în legătură cu preocupările dumneavoastră, temerile dumneavoastră, slăbiciunile dumneavoastră – da, chiar dorințele inimii dumneavoastră. Și, apoi, ascultați! Scrieți gândurile care vă vin în minte. Consemnați-vă sentimentele și puneți în practică ceea ce sunteți îndemnați să faceți. Când repetați acest proces, zi după zi, lună după lună, an după an, veți „progresa în principiul revelației”.
Chiar dorește Dumnezeu să vă vorbească? Da! „Așa cum un om nu poate să-și întindă brațul său slab să oprească râul Missouri din drumul său fixat… tot așa nu-L poate împiedica pe Atotputernicul să reverse cunoașterea din ceruri asupra capetelor sfinților din zilele din urmă”.
Nu trebuie să vă întrebați ce este adevărat. Nu trebuie să vă întrebați în cine puteți să aveți încredere. Prin revelație personală, puteți primi propria mărturie că volumul Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu, că Joseph Smith este un profet și că aceasta este Biserica Domnului. Indiferent de ceea ce spun sau fac alții, nimeni nu poate să vă ia mărturia transmisă în inima și mintea dumneavoastră în legătură cu ce este adevărat.
Vă îndemn să vă dezvoltați actuala abilitate spirituală de a primi revelație personală, căci Domnul a promis că, „dacă [veți căuta], [veți] primi revelație după revelație, cunoaștere după cunoaștere, pentru ca [dumneavoastră să puteți] cunoaște lucrurile tainice și pașnice – acelea care aduc bucurie, acelea care aduc viață veșnică”.
O, sunt atât de multe alte lucruri pe care Tatăl dumneavoastră din Cer dorește să le știți! Vârstnicul Neal A. Maxwell ne-a învățat: „Este clar că celor care au ochi să vadă și urechi să audă, Tatăl și Fiul le fac cunoscute tainele universului!”.
Nimic nu deschide cerurile cum o face combinația de puritate sporită, supunere exactă, căutarea cu sinceritate, ospătarea zilnică din cuvintele lui Hristos din Cartea lui Mormon și timpul constant alocat templului și lucrării de întocmire a istoriei familiei.
Desigur, pot exista momente când simțiți că cerurile sunt închise. Dar, vă promit că, dacă veți continua să fiți supuși, să vă exprimați recunoștința pentru fiecare binecuvântare pe care v-o oferă Domnul și respectați, cu răbdare, timpul stabilit de Domnul, vi se vor da cunoașterea și înțelegerea pe care le căutați. Toate binecuvântările pe care Domnul le are pentru dumneavoastră – chiar miracole – vor veni de la sine. Aceasta este ceea ce revelația personală va face pentru dumneavoastră.
Sunt optimist în legătură cu viitorul. Va fi plin de ocazii în care fiecare dintre noi să progreseze, să-și aducă aportul și să ducă Evanghelia în toate colțurile pământului. Totodată, nu sunt naiv în legătură cu zilele care vor veni. Trăim într-o lume complexă și din ce în ce mai agitată. Posibilitatea de a accesa continuu rețelele de socializare și știrile oferite 24 de ore din 24 ne bombardează neîncetat cu mesaje. Dacă dorim să avem vreo speranță să discernem dintre nenumăratele glasuri și filozofii ale oamenilor care atacă adevărul, trebuie să învățăm să primim revelație.
Salvatorul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos, va înfăptui unele dintre cele mai mărețe lucrări ale Sale, începând de acum și până când va veni din nou. Vom vedea semne miraculoase că Dumnezeu Tatăl și Fiul Său, Isus Hristos, prezidează asupra acestei Biserici cu măreție și slavă. Dar, în zilele care vor veni, nu va fi posibil să supraviețuim spiritual fără influența îndrumătoare, conducătoare, alinătoare și constantă a Duhului Sfânt.
Preaiubiții mei frați și preaiubitele mele surori, vă implor să vă dezvoltați capacitatea spirituală de a primi revelație. Fie ca această duminică de Paște să fie un moment de cotitură în viața dumneavoastră! Alegeți să faceți munca spirituală necesară pentru a vă bucura de darul Duhului Sfânt și pentru a auzi glasul Spiritului mai des și mai clar!
Asemenea lui Moroni, vă îndemn, în acest sabat de Paște, să „veniți la Hristos și să puneți mâna pe fiecare dar bun” începând cu darul Duhului Sfânt, dar care poate și vă va schimba viața.
Suntem ucenici ai lui Isus Hristos. Cel mai important adevăr despre care Duhul Sfânt vă va depune mereu mărturie este acela că Isus este Hristosul, Fiul Dumnezeului cel Viu. El trăiește! El este Avocatul nostru pe lângă Tatăl, Exemplul nostru și Mântuitorul nostru. În această duminică de Paște, sărbătorim sacrificiul Său ispășitor, învierea Sa în adevăratul sens al cuvântului și natura Sa divină.
Aceasta este Biserica Sa, restaurată prin intermediul profetului Joseph Smith. Depun astfel mărturie, exprimându-mi dragostea față de fiecare dintre dumneavoastră, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.