Accesarea puterii lui Dumnezeu prin legăminte
Pe măsură ce pășiți pe cărarea legămintelor, de la botez la templu și de-a lungul vieții, vă promit că veți avea puterea de a merge împotriva cursului firesc al lumii.
În luna noiembrie a anului trecut, am avut privilegiul să dedic Templul Belém, Brazilia. A fost o bucurie să fiu alături de membri devotați ai Bisericii din nordul Braziliei. La acea vreme, am aflat că orașul Belém este poarta de intrare în regiunea în care se află cel mai puternic fluviu din lume, fluviul Amazon.
În pofida puterii fluviului, de două ori pe an, se întâmplă ceva aparent nefiresc. Când soarele, luna și pământul se aliniază într-un anumit fel, un val puternic, asemănător fluxului, urcă pe fluviu, împotriva cursului firesc al apei. Au fost înregistrate valuri de până la șase metri înălțime1, care au urcat până la 50 de kilometri2 în amonte. Acest fenomen, cunoscut, în general, sub numele de refulare mareică, este numit la nivel local pororoca sau „mare vuiet” din cauza zgomotului puternic pe care îl face. Putem concluziona în mod corect că și puternicul Amazon trebuie să se supună puterilor cerești.
Asemenea Amazonului, avem un curs firesc în viața noastră; avem tendința de a face ceea ce ni se pare firesc. Asemenea Amazonului, cu ajutor ceresc, putem face lucruri aparent nefirești. La urma urmei, noi nu suntem în mod firesc umili, blânzi sau dornici să ne supunem voinței lui Dumnezeu. Cu toate acestea, doar dacă facem aceasta putem fi transformați, ne putem întoarce să trăim în prezența lui Dumnezeu și ne putem atinge destinul etern.
Spre deosebire de Amazon, noi putem alege dacă ne supunem puterilor cerești sau „urmăm cursul”3. Poate fi greu să mergem împotriva curentului. Dar, când ne supunem „chemărilor Spiritului Sfânt” și înlăturăm tendințele egoiste ale bărbatului sau femeii firești4, putem primi puterea care transformă a Salvatorului în viața noastră, puterea de a face lucruri grele.
Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat cum să facem acest lucru. Dânsul ne-a promis: „Fiecare persoană care face legăminte în bazinul de botez și în temple – și le ține – are acces sporit la puterea lui Isus Hristos… [pentru a se ridica] deasupra influenței acestei lumi decăzute”5. Cu alte cuvinte, putem avea acces la puterea lui Dumnezeu, dar numai atunci când creăm o legătură cu El prin legăminte sacre.
Înainte ca pământul să fie creat, Dumnezeu a stabilit legăminte ca mijloace prin care noi, copiii Săi, ne-am putea uni cu El. Bazate pe legea eternă, neschimbătoare, El a specificat condițiile care nu sunt negociabile prin care suntem transformați, salvați și exaltați. În această viață, facem aceste legăminte participând la rânduielile preoției și promițând că vom face ceea ce Dumnezeu ne cere să facem și, în schimb, Dumnezeu ne promite anumite binecuvântări.6
Un legământ este o promisiune pentru care trebuie să ne pregătim, să o înțelegem foarte bine și să o cinstim pe deplin.7 Faptul de a face un legământ cu Dumnezeu este diferit de faptul de a face o promisiune la întâmplare. În primul rând, este nevoie de autoritatea preoției. În al doilea rând, o promisiune slabă nu are tăria de a ne ridica deasupra influenței cursului firesc. Facem un legământ doar atunci când intenționăm să ne luăm angajamentul să-l îndeplinim în mod excepțional.8 Devenim copii de legământ ai lui Dumnezeu și moștenitori ai împărăției Sale mai ales când ne identificăm pe deplin cu legământul.
Expresia cărarea legămintelor se referă la o serie de legăminte prin care venim la Hristos și creăm o legătură cu El. Prin această legătură de legământ, avem acces la puterea Sa eternă. Cărarea începe cu credința în Isus Hristos și pocăință, urmate de botez și primirea Duhului Sfânt.9 Isus Hristos ne-a arătat cum să intrăm pe cărare atunci când a fost botezat.10 Potrivit relatărilor din Marcu și Luca, din Noul Testament, Tatăl Ceresc I-a vorbit direct lui Isus la botezul Său, spunând: „Tu ești Fiul Meu Preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”. Când pornim pe cărarea legămintelor prin botez, îmi imaginez că Tatăl Ceresc spune un lucru asemănător fiecăruia dintre noi: „Tu ești copilul meu drag, în care găsesc bucurie. Continuă să mergi”.11
La botez și când luăm din împărtășanie12, mărturisim că suntem dornici să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos.13 În acest context, să fim atenți la porunca din Vechiul Testament: „Să nu iei în deșert numele Domnului, Dumnezeului tău”14. În zilele noastre, aceasta pare a fi o interzicere a folosirii ireverențioase a numelui Domnului. Porunca include aceasta, dar îndemnul ei este și mai profund. Cuvântul din limba ebraică tradus prin verbul „a lua” înseamnă „a ridica” sau „a purta”, așa cum se face cu un steag care îl identifică pe cel care îl poartă cu o persoană sau un grup.15 Cuvântul tradus ca „deșert” înseamnă „gol” sau „înșelător”.16 Porunca de a nu lua numele Domnului în deșert poate însemna: „Nu trebuie să te identifici ca ucenic al lui Isus Hristos dacă nu intenționezi să-L reprezinți bine”.
Devenim ucenicii Săi și Îl reprezentăm bine când luăm asupra noastră, în mod intenționat și treptat, numele lui Isus Hristos prin legăminte. Legămintele noastre ne dau puterea de a rămâne pe cărarea legămintelor deoarece relația noastră cu Isus Hristos și Tatăl nostru Ceresc este schimbată. Suntem legați de Ei printr-o legătură de legământ.
Cărarea legămintelor duce la rânduielile din templu, cum ar fi înzestrarea în templu.17 Înzestrarea este darul lui Dumnezeu de a face legăminte sacre care ne leagă mai mult de El. La înzestrare facem legământ, întâi, să ne străduim să ținem poruncile lui Dumnezeu; în al doilea rând, să ne pocăim cu inima frântă și spiritul smerit; în al treilea rând, să trăim potrivit Evangheliei lui Isus Hristos. Facem aceasta exercitându-ne credința în El, făcând legăminte cu Dumnezeu când primim rânduielile salvării și exaltării, ținând aceste legăminte de-a lungul vieții noastre și străduindu-ne să trăim potrivit celor două mari porunci de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne iubi aproapele. În al patrulea rând, facem legământ să ținem legea castității și, în al cincilea rând, să ne dedicăm pe noi înșine și toate lucrurile cu care Domnul ne binecuvântează pentru a clădi Biserica Sa.18
Făcând legămintele din templu și ținându-le, învățăm mai multe despre scopurile Domnului și primim o plenitudine a Duhului Sfânt.19 Primim îndrumare pentru viața noastră. Ne maturizăm ca ucenici, astfel încât să nu rămânem permanent copii neștiutori.20 Ci trăim cu o perspectivă eternă și suntem mai motivați să-I slujim lui Dumnezeu și să slujim altora. Primim o capacitate sporită de a ne îndeplini scopurile în viața muritoare. Suntem protejați împotriva răului21 și dobândim o putere mai mare de a ne împotrivi ispitei și a ne pocăi când ne poticnim22. Când ne clătinăm, faptul de a ne aduce aminte de legămintele noastre cu Dumnezeu ne ajută să ne întoarcem pe cărare. Conectându-ne la puterea lui Dumnezeu, devenim propria noastră pororoca, capabili să mergem împotriva cursului lumii, de-a lungul vieții noastre și în eternități. În cele din urmă, destinele noastre sunt schimbate, deoarece cărarea legămintelor duce la exaltare și viața eternă.23
Ținerea legămintelor făcute în bazinele de botez și în temple ne oferă, de asemenea, tăria de a face față încercărilor și durerilor din viața muritoare.24 Doctrina asociată acestor legăminte ne ușurează calea și ne oferă speranță, alinare și pace.
Bunicii mei, Lena Sofia și Matts Leander Renlund, au primit puterea lui Dumnezeu prin legământul făcut la botez când s-au alăturat Bisericii în anul 1912 în Finlanda. S-au bucurat să facă parte din prima ramură din Finlanda a Bisericii.
Leander a murit de tuberculoză cinci ani mai târziu, când Lena era însărcinată cu cel de-al zecelea copil al lor. Acel copil, tatăl meu, s-a născut la două luni după moartea lui Leander. În cele din urmă, Lena nu și-a îngropat doar soțul, ci și șapte dintre cei zece copii ai săi. Fiind o văduvă săracă, ea a întâmpinat greutăți. Timp de 20 de ani, nu a reușit să se odihnească bine nici măcar o noapte. În timpul zilei, se chinuia să asigure hrană pentru familia ei. Noaptea, avea grijă de membrii familiei care erau pe moarte. Este greu de imaginat cum s-a descurcat.
Lena a perseverat pentru că știa că soțul și copiii ei decedați puteau fi ai ei de-a lungul eternităților. Doctrina binecuvântărilor din templu, inclusiv cea a familiilor eterne, i-a adus pace, deoarece ea a avut încredere în puterea de pecetluire. În timpul vieții muritoare, nu și-a primit nici înzestrarea, nici nu a fost pecetluită cu Leander, dar Leander a rămas o influență vitală în viața ei și parte din marea ei speranță pentru viitor.
În 1938, Lena a trimis înregistrări pentru a se putea face rânduieli în templu pentru membrii decedați ai familiei sale, unele dintre primele trimise din Finlanda. După ce a murit, rânduielile din templu au fost înfăptuite de alții pentru ea, Leander și copiii ei decedați. Prin înlocuitor, ea a fost înzestrată, Lena și Leander au fost pecetluiți împreună iar copiii lor decedați și tatăl meu au fost pecetluiți cu ei. Precum alții, Lena „în credință [a] murit… fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar [le-a] văzut și [le-a] urat de bine de departe”25.
Lena a trăit ca și cum ar fi făcut deja aceste legăminte în timpul vieții ei. Ea a știut că legămintele pe care le-a făcut la botez și când lua din împărtășanie o legau de Salvator. Ea „[a lăsat] dorința pentru [sfânta] casă [a Mântuitorului să-i] înveselească inima”26. Lena a considerat că una dintre cele mai mari îndurări ale lui Dumnezeu a fost faptul că a aflat despre familiile eterne înainte de a trăi tragediile din viața ei. Prin legământ, ea a primit puterea lui Dumnezeu de a îndura și de a se ridica deasupra forței deprimante a încercărilor și greutăților ei.
Pe măsură ce pășiți pe cărarea legămintelor, de la botez la templu și de-a lungul vieții, vă promit că veți avea puterea de a merge împotriva cursului firesc al lumii – puterea de a învăța, puterea de a vă pocăi și de a fi sfințiți și puterea de a găsi speranță, alinare și chiar bucurie în timp ce vă confruntați cu încercările vieții. Vă promit dumneavoastră și familiei dumneavoastră protecție împotriva influenței dușmanului, mai ales când faceți ca templul să fie un obiectiv major în viața dumneavoastră.
Pe măsură ce veniți la Hristos și sunteți legați de El și de Tatăl nostru Ceresc prin legământ, se întâmplă ceva aparent nefiresc. Sunteți transformați și deveniți desăvârșiți în Isus Hristos.27 Deveniți un copil de legământ al lui Dumnezeu și moștenitor în împărăția Sa.28 Mi-L pot imagina spunându-vă: „Tu ești copilul meu drag, în care găsesc bucurie. Bine ai venit acasă”. În numele lui Isus Hristos, amin.