Un glas de bucurie!
Construirea de temple a fost una dintre cele mai mari priorități ale tuturor profeților încă de la profetul Joseph Smith.
„Ce auzim în Evanghelia pe care am primit-o? Un glas de bucurie! Un glas de îndurare venit din cer; și un glas de adevăr ieșind din pământ… un glas de bucurie pentru cei vii și cei morți; vești bune de mare bucurie.”1
Frați și surori, este aproape imposibil să auzi aceste cuvinte ale profetului Joseph Smith și să nu-ți apară pe chip un mare zâmbet!
Cuvintele jubilante ale lui Joseph surprind bucuria deplină și maiestuoasă care se găsește în mărețul plan al fericirii întocmit de Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, pentru că El ne-a asigurat că „oamenii sunt ca să poată avea bucurie”2.
Noi, toți, am scos strigăte de veselie3 în viața noastră premuritoare, când am auzit planul fericirii întocmit de Dumnezeu și continuăm să scoatem strigăte de veselie aici pe măsură ce trăim potrivit planului Său. Dar care a fost mai exact contextul acestei declarații de fericire a profetului? Ce a declanșat aceste emoții profunde și sincere?
Profetul Joseph propovăduise despre botezul pentru cei morți. Aceasta era, într-adevăr, o revelație glorioasă care a fost primită cu mare bucurie. Când membrii Bisericii au aflat că puteau fi botezați pentru cei dragi decedați, s-au bucurat. Wilford Woodruff a spus: „În momentul în care am auzit despre aceasta, sufletul meu a tresăltat de bucurie!”4.
Botezul pentru cei dragi care au murit nu a fost singurul adevăr pe care Domnul avea să-l reveleze și să-l restaureze. Au fost o mulțime de alte daruri sau înzestrări pe care Dumnezeu a fost dornic să le confere fiilor și fiicelor Sale.
Aceste alte daruri au inclus autoritatea preoției, legămintele și rânduielile, căsătoria care poate dura pentru totdeauna, pecetluirea copiilor cu părinții lor în cadrul familiei lui Dumnezeu și, în cele din urmă, binecuvântarea de a ne întoarce acasă, în prezența lui Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, și a Fiului Său, Isus Hristos. Toate aceste binecuvântări au fost făcute posibile prin ispășirea lui Isus Hristos.
Deoarece Dumnezeu a considerat că acestea sunt printre cele mai mari și mai sfinte binecuvântări ale Sale5, El a instruit să fie ridicate clădiri sacre, în care să poată conferi aceste daruri prețioase copiilor Săi.6 Aceste clădiri aveau să fie căminul Său pe pământ. Aceste clădiri aveau să fie templele în care ceea ce era pecetluit sau legat pe pământ în numele Său, prin cuvântul Său și cu autoritatea Sa avea să fie legat în ceruri.7
În calitate de membri ai Bisericii de astăzi, unora dintre noi le poate fi ușor să ia drept sigure aceste adevăruri eterne glorioase. Ne-am obișnuit cu ele. Uneori, este util să le vedem prin ochii celor care învață despre ele pentru prima dată. Acest lucru a devenit evident pentru mine datorită unei experiențe recente.
Anul trecut, chiar înainte de rededicarea Templului Tokyo, Japonia, mulți oaspeți care nu erau de religia noastră au vizitat acel templu. La o astfel de vizită a fost prezent un conducător atent al unei alte religii. L-am învățat pe invitatul nostru despre planul fericirii întocmit de Tatăl Ceresc, rolul de mântuitor al lui Isus Hristos în acel plan și doctrina conform căreia familiile pot fi unite pentru eternitate prin rânduiala de pecetluire.
La sfârșitul turului, l-am invitat pe prietenul nostru să-și împărtășească sentimentele. Făcând referire la unirea familiilor – din trecut, prezent și viitor – acest om bun a întrebat cu toată sinceritatea: „Înțeleg cu adevărat membrii credinței dumneavoastră cât de profundă este această doctrină?”. Dânsul a adăugat: „Aceasta ar putea foarte bine să fie una dintre singurele învățături care pot uni această lume care este atât de divizată”.
Ce observație pătrunzătoare! Acest bărbat nu a fost impresionat doar de măiestria extraordinară cu care a fost construit templul, ci, mai ales, de doctrina uimitoare și profundă conform căreia familiile sunt unite și pecetluite pentru totdeauna cu Tatăl Ceresc și Isus Hristos.8
Ca urmare nu trebuie să fim surprinși când chiar și cineva care nu este de credința noastră recunoaște măreția a ceea ce se întâmplă în templu. Un lucru care poate deveni obișnuit sau o rutină pentru noi este văzut uneori în splendoarea și măreția lui de către cei care îl aud sau îl simt pentru prima dată.
Deși au existat temple și în vechime, odată cu restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos, construirea de temple a fost una dintre cele mai mari priorități ale tuturor profeților încă de la profetul Joseph Smith. Și este ușor de înțeles de ce.
Când profetul Joseph propovăduia despre botezul pentru cei morți, el a revelat un alt mare adevăr. El ne-a învățat: „Permiteți-mi să vă asigur că acestea sunt principii cu privire la cei morți și la cei vii peste care nu putem trece cu ușurință, pentru că privesc salvarea noastră. Pentru că salvarea lor este necesară și esențială pentru salvarea noastră… fără noi ei nu pot ajunge la desăvârșire – și nici noi fără morții noștri nu putem ajunge la desăvârșire”9.
După cum vedeți, nevoia de temple și de munca înfăptuită atât pentru cei vii, cât și pentru cei morți devine foarte clară.
Dușmanul este în alertă. Puterea lui este amenințată de rânduielile și legămintele înfăptuite în temple și el face tot ce poate pentru a încerca să oprească lucrarea. De ce? Pentru că el cunoaște puterea care vine din această lucrare sacră. Cu fiecare templu nou care este dedicat, puterea salvatoare a lui Isus Hristos se extinde în întreaga lume pentru a contracara eforturile dușmanului și pentru a ne mântui pe măsură ce venim la El. Pe măsură ce crește numărul templelor și al persoanelor care își țin legămintele, dușmanul devine mai slab.
La începuturile Bisericii, unii se îngrijorau când urma să fie anunțat un templu nou, căci spuneau: „Nu am început niciodată să construim un templu fără să înceapă să sune clopotele iadului”. Dar Brigham Young răspundea cu mult curaj: „Vreau să le aud sunând din nou”10.
În această viață muritoare, nu vom scăpa niciodată de război, dar putem avea putere asupra dușmanului. Acea putere și acea tărie vin de la Isus Hristos pe măsură ce facem și ținem legămintele din templu.
Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Vine momentul în care cei care nu se supun Domnului vor fi despărțiți de cei care se supun. Asigurarea noastră cea mai bună este aceea de a continua să fim demni pentru a putea intra în casa Sa sfântă”11.
Iată câteva alte binecuvântările pe care ni le-a promis Dumnezeu prin profetul Său.
Aveți nevoie de miracole? Profetul nostru a spus: „Vă promit că, dacă veți face sacrificii pentru a sluji și preaslăvi în templele Sale, Domnul va face miracolele de care știe că aveți nevoie”12.
Aveți nevoie de puterea vindecătoare și întăritoare a Salvatorului Isus Hristos? Președintele Nelson ne asigură că „tot ce se propovăduiește în templu… ne mărește înțelegerea despre Isus Hristos… Când ne ținem legămintele, El ne înzestrează cu puterea Sa vindecătoare și întăritoare. Și, o, cât de mult vom avea nevoie de puterea Sa în zilele care vor urma!”13.
În prima Duminică de Florii, când Isus Hristos a intrat triumfător în Ierusalim, o mulțime de ucenici de-ai Săi, „plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare” spunând: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!”14.
Cât de potrivit a fost ca Templul Kirtland să fie dedicat în Duminica Floriilor din anul 1836! Cu acea ocazie, ucenicii lui Isus Hristos s-au bucurat de asemenea. În rugăciunea de dedicare, profetul Joseph Smith a declarat aceste cuvinte de laudă:
„O, Doamne, Dumnezeu Atotputernic, ascultă-ne… și răspunde-ne din cer… unde stai pe tron, cu slavă, onoare, putere, maiestate [și] tărie…
Ajută-ne prin puterea Spiritului Tău, să putem să ne unim glasurile cu cele ale serafimilor strălucitori și luminoși din jurul tronului Tău, cu aclamații de preamărire, cântând Osana lui Dumnezeu și Mielului!
Și [fie ca] aceștia… sfinții Tăisă scoată strigăte de bucurie”15.
Frați și surori, astăzi, în această Duminică de Florii, fie ca noi, în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, să-L lăudăm, de asemenea, pe Dumnezeul nostru Sfânt și să ne bucurăm de bunătatea Sa față de noi. „Ce auzim în Evanghelia pe care am primit-o?” Cu adevărat „un glas de bucurie!”16.
Depun mărturie că veți simți bucurie din ce în ce mai mult pe măsură ce intrați în templele sfinte ale Domnului. Depun mărturie că veți simți că El, la rândul Său, se bucură pentru dumneavoastră, în numele lui Isus Hristos, amin.