Adunați în siguranță acasă
Ne aflăm într-o poziție unică de a-l aduna pe Israel de ambele părți ale vălului, cum nu s-a mai întâmplat niciodată urmând planul Tatălui.
Președintele Russell M. Nelson, preaiubitul nostru profet, a subliniat puternic că responsabilitatea noastră unică este de a ajuta la adunarea lui Israel cel risipit și de a pregăti lumea pentru a Doua Venire a lui Isus Hristos.1 Tatăl spiritelor noastre dorește ca ai Săi copii să fie adunați în siguranță acasă.
Planul Tatălui nostru Ceresc de a-i aduna în siguranță pe copiii Săi în casa noastră cerească nu se bazează pe succesul lumesc, statutul economic, educație, rasă sau gen. Planul Tatălui se bazează pe neprihănire, pe ținerea poruncilor Sale și primirea rânduielilor sacre și pe cinstirea legămintelor pe care le facem.2
Doctrina inspirată de Divinitate potrivit căreia noi, toți, suntem frați și surori și că „toți [suntem] egali în fața lui Dumnezeu” stă la baza acestei mărețe lucrări de adunare. Această doctrină este în acord cu cei care doresc foarte mult ca oamenii cu statut economic și rasial diferit să aibă parte de o viață mai bună. Aplaudăm aceste eforturi și ne alăturăm lor. Mai mult decât atât, dorim ca toți copiii lui Dumnezeu să vină la El și să primească binecuvântările eterne pe care El le oferă prin Evanghelia Sa.3 În prefața Domnului la Doctrină și legăminte, El declară: „Luați aminte, popoare din depărtări; și voi care sunteți pe insulele mării, ascultați cu toții”4.
Îmi place că primul verset din Doctrină și legăminte îi include pe oamenii care sunt pe „insulele mării”. Am avut trei chemări anume de a sluji și de a trăi pe insulele mării. Mai întâi, am slujit în calitate de tânăr misionar în Insulele Britanice; a doua, în calitate de nouă autoritate generală în Filipine și, apoi, în calitate de președinte al zonei în insulele Pacificului, care include numeroasele Insule Polineziene.
Toate aceste trei zone i-au adunat cu succes pe credincioși la Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. Misionarii au ajuns prima dată în Insulele Britanice în anul 1837. Aceasta era la un an după ce Joseph Smith a dedicat Templul Kirtland, unde Moise a încredințat „cheile pentru adunarea [lui Israel] din cele patru părți ale lumii și pentru aducerea celor zece triburi din țara din nord”5. Succesul din perioada de început din Insulele Britanice este legendar. Până în anul 1851, peste jumătate dintre membrii Bisericii erau convertiți botezați care trăiau în Insulele Britanice.6
În anul 1961, vârstnicul Gordon B. Hinckley a vizitat și a pus bazele eforturilor misionare cu timp deplin în Filipine. La acea vreme, exista un singur deținător al Preoției lui Melhisedec filipinez. În mod uimitor, astăzi, în Filipine, sunt peste 850.000 de membri ai Bisericii. Admir poporul filipinez; ei au o dragoste profundă și trainică față de Salvator.
Poate că mai puțin cunoscut este efortul misionar aflat în desfășurare în Insulele Polineziene. A început în anul 1844, când Addison Pratt a sosit în ceea ce este acum Polinezia Franceză.7 Mulți polinezieni credeau deja în conceptul de familii eterne și L-au acceptat pe Isus Hristos ca Salvator al lor. Astăzi, aproape 25% dintre polinezieni, din Insulele Polineziene, sunt membri ai Bisericii.8
Odată, am ascultat o fată în vârstă de 17 ani de pe îndepărtata insulă Tahiti, care făcea parte din a șaptea generație de membri. Ea a adus un omagiu strămoșilor ei care fuseseră convertiți în anul 1845 în Tubuai, cu doi ani înainte ca membrii Bisericii să ajungă în Valea Salt Lake.9
Doctrina noastră este clară în ceea ce privește faptul că va exista un timp și o perioadă pentru ca toți oamenii să primească și să răspundă la mesajul Evangheliei. Aceste exemple sunt doar o parte a unei imagini mult mai ample. Președintele Nelson a subliniat continuu că adunarea lui Israel este „cea mai mare provocare… cauză și… lucrare pe pământ astăzi”10.
Până la restaurarea Bisericii lui Isus Hristos, inclusiv scoaterea la lumină a Cărții lui Mormon și revelația și cheile preoției date profetului Joseph Smith, înțelegerea despre adunarea lui Israel a fost fragmentară și limitată.11
Numele distinctiv de „Israel” a fost titlul conferit lui Iacov.12 El a ajuns să-i reprezinte pe urmașii lui Avraam prin Isaac și Iacov. Promisiunea și legământul inițiale făcute tatălui Avraam sunt prezentate în Avraam 2:9-10, în care, printre altele se spune:
„Și voi face din tine un neam mare…
Și Eu… voi binecuvânta [toate națiunile] prin numele Tău; pentru că toți aceia care vor primi această Evanghelie vor fi numiți după numele tău și vor fi considerați seminția ta și se vor ridica și te vor binecuvânta ca pe tatăl lor”.
În timpul consiliului din cer din existența premuritoare, planul salvării a fost discutat și susținut. A inclus anumite legi și rânduieli ale preoției instituite înainte de întemeierea lumii și bazate pe adunare.13 Include, de asemenea, principiul suprem al libertății de a alege.
După mai multe secole în care a fost un popor puternic, inclusiv domniile lui Saul, David și Solomon, Israel a fost împărțit. Tribul lui Iuda și o parte din tribul lui Beniamin au devenit împărăția lui Iuda. Restul, identificat ca fiind cele zece triburi, a devenit împărăția lui Israel.14 După 200 de ani de existență separată, prima risipire a lui Israel a avut loc în anul 721 î.H., când cele zece triburi ale lui Israel au fost duse în robie de regele asirian.15 Mai târziu, ele s-au dus în țările din nord.16
În anul 600 î.H., la începutul Cărții lui Mormon, tatăl Lehi a condus un grup de israeliți către meleagurile americane. Lehi a înțeles risipirea lui Israel din care el făcea parte. El este citat de Nefi spunând că cei din casa lui Israel „se vor asemăna cu un măslin ale cărui ramuri vor fi rupte și împrăștiate pe toată fața pământului”17.
În așa-numita Lume Nouă, istoria nefiților și lamaniților, așa cum este prezentată în Cartea lui Mormon, se încheie aproximativ în anul 400 d.H. Urmașii tatălui Lehi sunt răspândiți pe meleagurile americane.18
Acest lucru este descris clar de Mormon în 3 Nefi 5:20, în care se spune: „Eu sunt Mormon, un urmaș direct al lui Lehi. Am motiv să binecuvântez pe Dumnezeul meu și pe Salvatorul meu, Isus Hristos, pentru că i-a scos pe strămoșii noștri afară din Ierusalim”19.
În mod clar, punctul culminant al istoriei cronologice a lui Israel este nașterea, mesajul, slujirea și misiunea Domnului și Salvatorului nostru, Isus Hristos.20
După moartea și învierea Salvatorului care au modelat eternitatea, o a doua bine cunoscută risipire a lui Iuda a avut loc între anii 70 d.H. și 135 d.H. când, din cauza asupririi și persecuției romane, iudeii s-au împrăștiat în întreaga lume cunoscută atunci.
Președintele Nelson ne-a învățat: „Cartea lui Mormon a fost scoasă la lumină ca semn că Domnul a început să-i adune pe copiii legământului”21. Astfel, Cartea lui Mormon, tradusă de profetul Joseph Smith prin darul și puterea lui Dumnezeu, este adresată urmașilor lui Lehi, lui Israel cel risipit și celor din rândul neamurilor care sunt adoptați în triburile lui Israel. În rezumatul capitolului 1 Nefi 22, citim: „[Israel] va fi împrăștiat pe toată fața pământului – Neamurile [îl] vor îngriji și [îl] vor hrăni [pe] Israel cu Evanghelia în ultimele zile”. În pagina de titlu a Cărții lui Mormon, citim că unul dintre scopurile cărții este „convingerea iudeilor și a neamurilor că Isus este Hristosul”. Odată cu restaurarea și Cartea lui Mormon, conceptul de adunare a lui Israel s-a extins foarte mult.22
Cei care acceptă Evanghelia lui Isus Hristos, indiferent de filiația lor, devin parte a lui Israel cel adunat.23 Odată cu acea adunare și cu numeroasele temple construite și anunțate, ne aflăm într-o poziție unică de a-l aduna pe Israel de ambele părți ale vălului, cum nu s-a mai întâmplat niciodată urmând planul Tatălui.
Președintele Spencer W. Kimball, vorbind despre adunarea propriu-zisă a lui Israel, a declarat: „Adunarea lui Israel constă în faptul de a te alătura adevăratei Biserici și… de a ajunge să ai o cunoaștere a Dumnezeului cel adevărat… Prin urmare, orice om care a acceptat Evanghelia restaurată și care caută acum să-L preaslăvească pe Domnul în propria limbă și alături de sfinți în națiunea în care trăiește, s-a supus legii privind adunarea lui Israel și este moștenitor al tuturor binecuvântărilor promise sfinților în aceste zile din urmă”24.
„Adunarea lui Israel implică acum convertirea.”25
Privind dintr-o perspectivă clară, membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă au marele privilegiu de a iubi, de a împărtăși, de a invita și de a ajuta la adunarea lui Israel, pentru a primi plenitudinea binecuvântărilor legământului Domnului. Aceasta îi include pe africani și pe europeni, pe cei din America de Sud și din cea de Nord, pe asiatici, pe australieni și pe cei de pe insulele mării. „Pentru că într-adevăr glasul Domnului se îndreaptă către toți oamenii.”26 „Această adunare va continua până când cei neprihăniți vor fi adunați în congregația sfinților în națiunile lumii.”27
Nimeni nu a vorbit mai direct despre adunare decât președintele Russell M. Nelson: „Oricând faceți orice care ajută pe oricine – de oricare parte a vălului – să facă un pas înainte către a face legăminte cu Dumnezeu și a-și primi rânduielile esențiale ale botezului și pe cele din templu, voi ajutați la adunarea poporului lui Israel. Atât este de simplu”28.
Cum stă Biserica astăzi? În cei 62 de ani care au trecut de când am început să slujesc în misiune, în anul 1960, numărul misionarilor cu timp deplin care slujesc sub chemarea profetului a crescut de la 7.683 la 62.544. Numărul misiunilor a crescut de la 58 la 411. Numărul membrilor a crescut de la aproximativ 1.700.000 la aproximativ 17.000.000.
Pandemia de COVID-19 a avut un impact temporar asupra unora dintre ocaziile noastre de a împărtăși Evanghelia. A oferit, de asemenea, experiență privind folosirea noilor mijloace tehnice, ceea ce va înlesni foarte mult adunarea. Noi suntem recunoscători că membrii și misionarii își măresc acum eforturile de a-l aduna pe Israel cel risipit. Creșterea continuă peste tot, în special în America de Sud și în Africa. Apreciem, de asemenea, că atât de mulți oameni din întreaga lume au răspuns invitației puternice a președintelui Nelson de a sluji cât mai mulți în misiune. Cu toate acestea, angajamentul nostru de a iubi, împărtăși și invita poate fi mult mărit.
O parte esențială a acestui efort misionar este ca noi, fiecare membru în parte, să devenim exemple de faruri de lumină29 oriunde am trăi.30 Nu trebuie să ne ascundem în spatele unui camuflaj. Însușirile noastre, asemănătoare celor ale lui Hristos, de bunătate, neprihănire, fericire și dragoste sinceră față de toate popoarele pot crea nu doar un far de lumină pentru ei, ci și o înțelegere a faptului că există un port sigur reprezentat de rânduielile necesare salvării și exaltării ale Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos.
Vă rog să înțelegeți că există binecuvântări remarcabile în împărtășirea Evangheliei lui Isus Hristos! Scripturile vorbesc despre bucurie și pace, iertarea păcatelor, protecția împotriva ispitelor și puterea care susține de la Dumnezeu.31 Privind dincolo de această viață muritoare, vom fi pregătiți să împărtășim Evanghelia celor care sunt „în întuneric și sub robia păcatului în marea lume a spiritelor celor morți”32.
Rugăciunea mea concretă astăzi este ca fiecare copil, tânăr băiat, tânără fată, familie, cvorum, Societate de Alinare și clasă să revadă modul în care noi, în mod individual și colectiv, acceptăm sfatul remarcabil de a ajuta la adunarea lui Israel care a fost dat de Domnul și de preaiubitul nostru profet.
Respectăm libertatea de a alege. În această lume laică, mulți nu vor răspunde și nu vor participa la adunarea lui Israel. Dar mulți o vor face și Domnul Se așteaptă ca cei care au primit Evanghelia Sa să se străduiască urgent să fie un exemplu de far de lumină care-i va ajuta pe alții să vină la Dumnezeu. Acest lucru permite fraților și surorilor noastre de pe întreg pământul să se bucure de binecuvântările și rânduielile divine ale Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos și să fie adunați în siguranță acasă.
Îmi depun mărturia apostolică sigură și certă despre divinitatea lui Isus Hristos și despre planul Tatălui nostru din Cer pentru noi, în numele lui Isus Hristos, amin.