„Ascultă-L”, capitolul 2 din Sfinții: Relatări despre Biserica lui Isus Hristos în zilele din urmă, volumul 1, Standardul adevărului 1815-1846 (2018)

Capitolul 2: „Ascultă-L!”

Capitolul 2

Ascultă-L!

În anul 1820, într-o dimineață de primăvară, Joseph s-a trezit devreme și a pornit spre pădurea de lângă casa sa. Ziua era senină și frumoasă, iar lumina soarelui pătrundea printre crengile de deasupra capului său. El dorea să fie singur pentru a se ruga și cunoștea un loc liniștit în pădure, unde tăiase copacii cu puțin timp în urmă. Își lăsase toporul acolo, înfipt într-un buștean¹.

După ce a găsit locul, Joseph s-a uitat în jur pentru a se asigura că era singur. El era neliniștit gândindu-se că se va ruga cu glas tare și nu voia să fie întrerupt.

Convins că era singur, Joseph a îngenuncheat pe pământul rece și a început să-i spună lui Dumnezeu care erau dorințele inimii sale. El a cerut milă și iertare și înțelepciune pentru a putea găsi răspunsuri la întrebările sale. El s-a rugat: „ Doamne, cărei biserici trebuie să mă alătur?”².

În timp ce se ruga, limba părea că i se umfla până când nu a mai putut să vorbească. A auzit pași în spatele lui, dar când s-a întors nu a văzut pe nimeni. A încercat să se roage din nou, dar pașii se auzeau din ce în ce mai tare, ca și cum cineva venea spre el. A sărit în picioare și s-a uitat în jur, dar tot nu a văzut pe nimeni³.

Dintr-odată, o putere nevăzută a pus stăpânire pe el. A încercat să vorbească din nou, dar limba îi era încă legată. Un întuneric dens l-a învăluit până când nu a mai putut să vadă lumina soarelui. A fost cuprins de îndoieli și imagini îngrozitoare i-au trecut prin minte, făcându-l să fie confuz și distrăgându-i atenția. Simțea ca și cum o ființă teribilă, reală și extraordinar de puternică voia să-l distrugă⁴.

Adunându-și toate puterile, Joseph L-a chemat încă o dată pe Dumnezeu. Limba lui s-a dezlegat și s-a rugat să fie eliberat. Însă, s-a cufundat în disperare și, fiind copleșit de întunericul de nepătruns, era gata să se lase pradă distrugerii.⁵

Chiar în acel moment, un stâlp de lumină a apărut deasupra capului său. A coborât încet și părea că arborii din jurul său au luat foc. Când lumina s-a oprit asupra lui, Joseph a simțit că puterea nevăzută îl eliberează. Acea putere a fost înlocuită de Spiritul lui Dumnezeu, aducându-i pace și bucurie de nedescris.

Privind în lumină, Joseph L-a văzut pe Dumnezeu Tatăl stând deasupra lui, în aer. Chipul Său era mai strălucitor și mai plin de slavă decât orice altceva văzuse vreodată Joseph. Dumnezeu l-a chemat pe nume și a arătat spre o altă ființă care a apărut lângă El. El a spus: „Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-L!”⁶

Joseph a privit chipul lui Isus Hristos. Avea aceeași strălucire și slavă cum avea și Tatăl.

Salvatorul i-a spus: „Joseph, păcatele tale îți sunt iertate”⁷.

Când povara lui a fost înlăturată, Joseph a repetat întrebarea: „Cărei biserici trebuie să mă alătur?”⁸.

Salvatorul i-a spus: „Nu te alătura niciuneia. Ei propovăduiesc ca doctrine poruncile oamenilor, având o formă de evlavie, dar ei neagă puterea ei”.

Apoi, Domnul i-a spus lui Joseph că lumea era cufundată în păcat. Și i-a explicat: „Nu este niciunul care să facă bine. Ei s-au abătut de la Evanghelie și nu țin poruncile Mele”. Adevăruri sacre fuseseră pierdute sau modificate, însă Domnul i-a promis lui Joseph că, în viitor, îi va revela plenitudinea Evangheliei Sale.⁹

În timp ce Salvatorul vorbea, Joseph a văzut o mulțime de îngeri și lumina din jurul lor strălucea mai tare decât soarele la amiază. „Iată, luați seama, Eu vin curând”, a spus Domnul, „îmbrăcat cu slava Tatălui Meu”¹⁰.

Joseph se aștepta ca pădurea să fie complet arsă de acea strălucire, dar copacii au ars ca rugul lui Moise și nu au fost mistuiți¹¹.

Când lumina a dispărut, Joseph era lungit pe spate și privea cerul. Stâlpul de lumină dispăruse și el nu mai simțea vină și confuzie. Sentimente de dragoste divină i-au umplut inima.¹² Dumnezeu Tatăl și Isus Hristos îi vorbiseră, iar el aflase cum putea să găsească adevărul și iertare.

Fiind foarte slăbit ca urmare a viziunii, Joseph a rămas în pădure până când și-a recăpătat o parte din putere. Apoi, el s-a străduit să ajungă acasă și s-a rezemat de sobă pentru a-și reveni. Mama lui l-a văzut și l-a întrebat ce are.

El i-a spus: „N-am nimic, totul este bine – mă simt bine”¹³.

Câteva zile mai târziu, în timp ce vorbea cu un predicator, Joseph i-a povestit ceea ce văzuse în pădure. Predicatorul luase parte la recentele dispute religioase și Joseph se aștepta ca acesta să ia relatarea sa despre viziune în serios.

La început, predicatorul a tratat cuvintele lui cu ușurință. Din când în când, erau oameni care pretindeau că au viziuni cerești¹⁴. Însă, după aceea, el a devenit nervos și defensiv și i-a spus lui Joseph că experiența trăită de el era de la diavol. El a spus că viziunile și revelațiile încetaseră să mai aibă loc cu mult timp în urmă și că nu vor mai avea loc în viitor.¹⁵

Joseph a fost surprins și, în curând, a aflat că nimeni nu credea relatarea sa despre viziune.¹⁶ De ce ar fi făcut-o? El avea doar paisprezece ani și nu primise nicio educație formală. El provenea dintr-o familie săracă și se gândea că-și va petrece restul vieții muncind ca fermier și având alte locuri de muncă temporare pentru a câștiga suficienți bani pentru a trăi.

Și totuși, mărturia sa i-a deranjat pe unii oameni într-atât încât l-au ridiculizat. El s-a gândit că era straniu faptul că un băiat simplu, care nu avea mare importanță în lume, putea să aibă parte de atâta amărăciune și batjocură. El se întreba: „De ce mă persecută ei pe mine pentru că spun adevărul? De ce crede lumea că mă poate face să neg ceea ce am văzut în realitate?”

Joseph a fost tulburat de aceste întrebări toată viața sa. Ulterior, el a relatat: „Văzusem, cu adevărat, o lumină și în mijlocul acelei lumini am văzut două Personaje și Ele au vorbit într-adevăr cu mine; și, cu toate că eram urât și persecutat pentru că spuneam că am avut o viziune, totuși era adevărat”.

El a depus mărturie: „Știam aceasta și știam că Dumnezeu știe aceasta și n-am putut să o neg¹⁷.

După ce Joseph și-a dat seama că, atunci când relata despre viziunea pe care o avusese, vecinii se întorceau împotriva sa, el a decis să păstreze această mărturie mai mult pentru sine, fiind fericit cu cunoașterea pe care Dumnezeu i-o dăduse¹⁸. Ulterior, după ce s-a mutat departe de New York, el a încercat să consemneze experiența sacră pe care o avusese în pădure. El a descris dorința sa de a fi iertat și cuvintele de avertizare ale Salvatorului adresate unei lumi care are nevoie să se pocăiască. A scris cuvintele el însuși, cu exprimare imperfectă, încercând cu sinceritate să descrie natura maiestuoasă a evenimentului.

În anii care au urmat, el a relatat viziunea mai multor persoane și a apelat la cărturari care l-au ajutat să exprime mai bine ceea ce întrecea orice descriere. A vorbit despre dorința sa de a găsi adevărata biserică și L-a descris pe Dumnezeu Tatăl care a apărut mai întâi pentru a-L prezenta pe Fiul. A scris mai puțin despre propria căutare a iertării și mai mult despre mesajul Salvatorului pentru întreaga lume și despre necesitatea restaurării Evangheliei¹⁹.

De fiecare dată când a consemnat experiența sa, Joseph a depus mărturie că Domnul a auzit și a răspuns rugăciunii lui. Când era tânăr, a aflat că Biserica Salvatorului nu mai era pe pământ. Însă, Domnul i-a promis că, la timpul potrivit, îi va revela mai mult din Evanghelia Sa. Așadar, Joseph a decis să se încreadă în Dumnezeu, să rămână credincios față de porunca pe care o primise în pădure și să aștepte cu răbdare alte îndrumări.²⁰