De la prieten la prieten
Influenţa mamei
„Nu lepăda îndrumările mamei tale!” (Proverbele 1:8).
Mama mea este o femeie foarte specială. Sunt cel mai mare dintre cei opt fii şi am, de asemenea şapte surori. Având o familie atât de mare, mama mea a avut responsabilităţi mari. Cel mai bun lucru pe care l-a făcut mama mea pentru noi a fost acela că ne-a îndrumat să fim botezaţi în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Ea ne-a oferit ocazia de a învăţa Evanghelia. Această ocazie ne-a schimbat viaţa.
Îmi amintesc ziua când am primit vizita misionarilor. Aveam 10 sau 11 ani. Misionarii au împărtăşit un mesaj despre prima viziune. Imediat după ce a auzit mesajul, mama mea a fost convertită. Ea a crezut că Joseph Smith I-a văzut pe Tatăl şi pe Fiul.
Am început să mergem la Biserică. La început, eu nu am vrut să accept Evanghelia, dar misionarii m-au convins să văd despre ce era vorba. Mi-a plăcut imediat ce am făcut acel lucru. Sunt atât de recunoscător pentru mama mea. Ea a primit o mărturie în timpul acelei prime vizite a misionarilor. De când s-a botezat şi până în ziua de astăzi, ea nu a lipsit de la nici o adunare a Bisericii.
Mama mea a fost un sprijin extraordinar pentru noi. Întotdeauna ne spăla sâmbăta cămăşile albe pentru ca acestea să fie pregătite pentru a fi îmbrăcate duminica. Lustruiam pantofii noştri, precum şi pe cei ai fraţilor şi surorilor noastre mai mici. Locuiam într-un cartier sărac din Guatemala şi vecinii noştri râdeau de noi duminica, atunci când mergeam la Biserică îmbrăcaţi cu cămăşile noastre albe şi cu cravatele noastre.
Mama mea ne încuraja mereu să facem ceea ce este bine. Datorită influenţei sale, eram foarte activi în Biserică. Îmi amintesc că odată, tatăl meu a slujit ca preşedinte al Şcolii de duminică, sora mea mai mare a slujit ca preşedintă a Societăţii Primare, mama ca preşedintă a Societăţii de Alinare şi patru dintre fraţii mei au împărţit, pregătit şi binecuvântat împărtăşania.
Din cauza nevoilor noastre financiare, tata se aştepta din partea mea să ajut familia câştigând bani. Voiam să slujesc într-o misiune, însă când am împlinit 19 ani, el mi-a cerut să aştept un an pentru a continua să muncesc să-mi ajut familia. Când am împlinit 20 de ani, el mi-a cerut să mai aştept încă un an pentru a sluji.
Chiar înainte să împlinesc 21 de ani, a vrut să-mi ceară să mai aştept încă un an. Dar mama i-a spus: „Lasă-l să meargă să slujească şi acest lucru ne va binecuvânta”. Acest lucru s-a întâmplat cu adevărat. Înainte de misiunea mea, doar un frate mai tânăr de-al meu şi cu mine am lucrat pentru a ne ajuta familia. Imediat după ce am plecat în misiune, încă doi fraţi ai mei şi două surori mai mari au început să muncească, astfel încât familia mea a început s-o ducă mai bine din punct de vedere financiar.
Fiecare binecuvântare şi chemare pe care am primit-o în Biserică m-a făcut s-o admir din ce în ce mai mult pe mama mea. În fiecare moment al vieţii mele, îmi amintesc de influenţa şi de exemplul ei extraordinar. Mama mea a avut doar studii elementare, însă cunoaşterea ei despre adevărurile Evangheliei, cunoaşterea ei practică şi modul de înţelegere a vieţii erau superioare.
Copilăria mea a fost fericită pentru că am avut-o mereu acasă pe mama, având grijă de mine. Avea un simţ al umorului deosebit şi întotdeauna găsea modalităţi de a se distra. A petrecut ore întregi să ne împărtăşească poveşti despre copilăria ei şi despre bunica mea, despre mătuşile şi unchii mei şi despre relaţiile ei cu aceştia.
Eu cred în porunca de a ne cinsti părinţii. Tot ceea ce fac, în fiecare zi, este datorită influenţei mamei mele.