De ce-mi spunea Spiritul?
În vara anului 1980, eram aproape de sfârşitul slujirii mele în misiunea Massachusetts Boston. Într-o seară, aveam o discuţie cu un tânăr student promiţător despre planul salvării.
De câteva ori în timpul lecţiei, am fost aproape copleşit de faptul că Duhul Sfânt mi-a mărturisit în mod repetat că principiile pe care le predam erau adevărate. Îmi amintesc cum aproape mă rugam cu voce tare: „Ştiu deja acest lucru. Am predat această lecţie de multe ori în ultimii doi ani. Sunt recunoscător să simt Spiritul Tău, dar Te tog să-i mărturiseşti şi simpatizantului nostru!”
La scurt timp după acea seară, m-am întîlnit cu preşedintele meu de misiune care mi-a spus că mama mea a fost ucisă într-un tragic accident de circulaţie. Normal, această pierdere neaşteptată a venit ca un şoc uriaş asupra familiei mele şi asupra întregii noastre comunităţi. Dar, odată ce am trecut peste emoţiile momentului şi am avut ocazia să reflectez, mi-am amintit foarte clar de mărturia foarte puternică a Spiritului pe care am primit-o în timpul lecţiei despre planul salvării. Am ştiut că aceasta era lucrarea unui Tată Ceresc iubitor care mă pregătea pentru pierderea care urma să aibă loc.
Nu trece nici o zi în care să nu-mi lipsească învăţătura şi prezenţa mamei mele. Dar, de asemenea, nu trece nici o zi în care să nu-mi aduc aminte de modul în care un Tată Ceresc iubitor m-a pregătit cu atenţie pentru pierderea care urma să aibă loc.