Un foc arzând în mine
Ziua în care el a învăţat să citească este, de asemenea, ziua în care Eduardo a dobândit o mărturie despre Cartea lui Mormon şi despre puterea ei.
„Bunicul meu obişnuia să spună: «Dacă dorim să devenim cineva, trebuie să învăţăm să citim»”, spune Eduardo Contreras. „Bunicul meu avea dreptate.”
Totuşi, pentru Eduardo, procesul de a învăţa să citească a fost unul îndelungat. Fiind unul dintre cei cinci copii crescuţi de către mama lui văduvă în oraşul Córdoba din Argentina, el a renunţat la şcoală la vârsta de opt ani şi s-a dus la muncă pentru a-şi sprijini familia.
„Eram foarte săraci”, îşi aminteşte el. Pentru a o scoate la capăt, Eduardo a lustruit pantofi, a făcut cărămizi, a cules cartofi, a vândut ziare şi a avut alte slujbe ocazionale până când, fiind tânăr băiat, a găsit o slujbă cu normă întreagă în cadrul primăriei.
Anii au trecut şi Eduardo s-a căsătorit şi şi-a întemeiat propria familie. La vremea când cei cinci copii ai săi au început să plece la casele lor, el tot nu ştia să citească şi nici nu avea prea multe posibilităţi s-o facă. Acel lucru s-a schimbat într-o zi, când el a alungat mai mulţi băieţi localnici care-şi băteau joc de doi misionari sfinţi ai zilelor din urmă chiar în faţa casei lui. El i-a invitat pe misionari în casă şi, nu a trecut mult timp până când el şi soţia lui, María, erau învăţaţi discuţiile misionare.
„Mi-a fost greu să înţeleg tot ce spuneau, deoarece ei vorbeau foarte puţin limba spaniolă”, îşi aminteşte Eduardo, „însă mi-au arătat o broşură care avea ilustraţii cu Salvatorul şi cu profetul Joseph Smith în dumbrava sacră. Am considerat că ilustraţiile pe care ni le-au arătat şi lucrurile care ni le-au predat erau minunate”.
La scurt timp, acei misionari au fost înlocuiţi de alţii, printre care se număra un vorbitor nativ de limba spaniolă. Eduardo şi María, cărora le murise o fiică la o vârstă fragedă, cu câţiva ani în urmă, au fost impresionaţi de filmul Bisericii intitulat Familiile sunt veşnice. Ei, împreună cu mezinul lor, Osvaldo, au fost botezaţi la scurt timp după aceea.
Din momentul botezului său, în anul 1987, Eduardo a avut dorinţa de a-şi întări mărturia citind Cartea lui Mormon. „Cum aş putea să învăţ să citesc?”, a întrebat-o el pe soţia lui. María i-a spus să privească literele, să le memoreze, să încerce să pronunţe cuvinte şi să încerce să le citească cu glas tare. Ea l-a asigurat că dacă va exersa, el va învăţa, până la urmă, să citească.
Eduardo, pe atunci în vârstă de 45 de ani, cunoştea sunetul multor litere, dar nu încercase să citească de când a părăsit şcoala, în urmă cu aproape patru decenii.
Am simţit un foc
Rugându-se în inima lui, Eduardo s-a aşezat, într-o zi toridă de vară, într-un loc la umbră, în grădina din spatele casei lui. „Acolo”, spune el, „am decis să încerc”.
María spune că nu şi-a imaginat niciodată ce avea să se întâmple. În timp ce trebăluia prin bucătărie, ea îl auzea din când în când pe Eduardo încercând să pronunţe litere şi cuvinte. „Dintr-o dată, l-am auzit vorbind repede”, spune ea. „Am ascultat şi mi-am dat seama că el citea – fluent. Trecuse mai puţin de jumătate de oră iar el citea!”
Eduardo era atât de cufundat în încercarea sa, încât nu şi-a dat seama că citea. Însă, în timp ce citea, spune el, „am simţit un foc arzând în mine”. Speriat şi surprins, Eduardo şi-a întrebat soţia: „Iubire, ce mi se întâmplă?”.
„Acesta este Spiritul Domnului”, a răspuns María. „Citeşti fluent!”
În timp ce-şi aminteşte acea experienţă, María spune: „A fost ceva ce nu vom putea nega niciodată”.
Eduardo adaugă: „Ziua în care am învăţat să citesc este, de asemenea, ziua în care mi-am dobândit mărturia despre Cartea lui Mormon şi despre puterea ei”.
De atunci încolo, Eduardo a început să se trezească la ora 4 dimineaţa pentru a citi din Cartea lui Mormon, înainte de a pleca la muncă. După aceea, el a citit Doctrină şi legăminte, iar apoi, Biblia. Acum, o bibliotecă înnobilează casa familiei Contreras, loc în care, înainte de anul 1987, se găseau doar câteva cărţi.
Pe măsură ce cunoştinţele lui Eduardo şi ale Maríei au crescut, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu mărturiile lor. Când fiul lor, Osvaldo, a murit în urma unui accident rutier în anul 2001, mărturiile lor – la care s-au adăugat experienţe spirituale puternice avute în timpul rugăciunii şi în Templul Buenos Aires, din Argentina, unde ei fuseseră pecetluiţi cu Osvaldo – i-au ajutat să treacă peste pierderea suferită.
„Probabil că unii părinţi ar fi înnebunit”, spune Eduardo, „dar noi am simţit o linişte care ne asigura: «Fiul vostru este bine». Desigur că am plâns. El a fost un fiu bun şi ne este dor de el. Însă am fost pecetluiţi în templu şi ştim unde este el”.
Lumina capacităţii de a citi şi de a scrie
Datorită ajutorului oferit de un membru din episcopia lui, Eduardo a învăţat, de asemenea, să scrie. „Înainte”, spune el, „nici măcar nu mă puteam semna”.
Prin prisma luminii capacităţii de a citi şi de a scrie, Eduardo a ajuns să înţeleagă adevărul cuvintelor bunicului său.
„Ne aflăm aici, pe pământ, pentru a putea progresa puţin mai mult în fiecare zi”, spune el. El mai spune că învăţând să citească şi să scrie le arată copiilor şi nepoţilor săi că niciodată nu este prea târziu să învăţăm, să ne îmbunătăţim şi să devenim ceea ce doreşte Dumnezeu să devenim. „Pentru că pot citi, eu învăţ ceva nou în fiecare zi”, spune el.
Astăzi, fratele Contreras poate să citească orice doreşte, inclusiv ziarele pe care, odată, le vindea fiind un copil analfabet. Scripturile rămân cărţile lui preferate, în special Cartea lui Mormon. El a citit-o din scoarţă în scoarţă de opt ori.
„Pentru mine, Cartea lui Mormon a fost poarta care s-a deschis”, spune el, încă recunoscător pentru modul în care capacitatea de a citi şi de a scrie, cât şi Evanghelia i-au schimbat viaţa. „Cartea lui Mormon a însemnat totul pentru mine. Ea este totul pentru mine. Simt Spiritul de fiecare dată când o deschid să citesc.”
Pentru Eduardo Contreras, în poza de mai sus alături de soţia lui, María, Cartea lui Mormon a fost poarta către capacitatea de a învăţa să citească şi să scrie. „Simt Spiritul de fiecare dată când o deschid să citesc”, spun el.
Fotografie de Michael R. Morris