Am simţit un foc în mine
Claudia Williams, Florida, SUA
Am crescut participând la Şcoala de duminică la o biserică aflată imediat lângă casa în care am copilărit, în Michigan, SUA. Am avut o învăţătoare minunată care m-a făcut să am o dragoste puternică faţă de Isus Hristos.
În fiecare săptămână, ea ne dădea ilustraţii care descriau evenimente din timpul slujirii Salvatorului în viaţa muritoare, inclusiv principii pe care El le-a predicat şi miracole pe care El le-a înfăptuit. În fiecare săptămână, lipeam ilustraţia într-un album şi reciteam povestirile din Biblie. Pe măsură ce creşteam, am continuat să studiez evangheliile din Noul Testament.
După mai mulţi ani, în timpul verii anului 1968, misionarii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă au fost în vizită la o membră a familiei. Ea nu a acceptat invitaţia pe care vârstnicii i-au făcut-o de a învăţa mai multe despre Biserică, însă i-a trimis la mine acasă.
În cadrul primei noastre întâlniri, misionarii m-au învăţat că avusese loc „[o lepădare] de credinţă” de la Biserica pe care Isus Hristos o întemeiase (vezi 2 Tesaloniceni 2:3). Ceea ce ei m-au învăţat coincidea cu studiul meu personal, prin urmare, când m-au întrebat dacă mă puteau vizita din nou, am fost de acord.
În timpul următoarei lor vizite, am avut o listă cu întrebări. Botează sfinţii din zilele din urmă prin scufundare? Cred ei în autoritatea preoţiei? Cred ei în vindecarea celor bolnavi? Răspunsurile lor au confirmat ceea ce eu studiasem în Noul Testament. La sfârşitul vizitei, ei mi-au dat o carte despre care au spus că mărturiseşte despre Isus Hristos.
Am aşezat cartea pe televizor şi m-am dus la culcare. Însă, în mijlocul nopţii, am fost trezită de un sentiment puternic pe care, mai târziu, l-am recunoscut ca venind de la Duhul Sfânt. M-am simţit îndemnată să încep să citesc, aşadar am citit timp de o oră şi jumătate înainte de a mă duce înapoi la culcare. La scurt timp după aceea, m-am trezit din nou cu acelaşi sentiment, prin urmare, am mai citit.
Acest lucru a continuat şi în următoarele două nopţi. Îmi plăcea foarte mult ce citeam şi mi-am dat seama că această carte, Cartea lui Mormon, mărturiseşte despre Isus Hristos.
M-am hotărât să-I cer îndrumare lui Dumnezeu. Pentru prima dată de când am fost mică, am îngenuncheat în rugăciune. L-am rugat pe Tatăl Ceresc să mă ajute să ştiu ce să fac cu focul pe care-l simţeam arzând în mine. După ce mi-am încheiat rugăciunea, m-am simţit îndemnată să recitesc relatarea despre convertirea lamaniţilor din 3 Nefi 9. Am citit că ei „au fost botezaţi cu foc şi cu Duhul Sfânt, iar ei nu au ştiut aceasta” (versetul 20).
Propoziţia „ei nu au ştiut aceasta” mi se adresa direct. În minte, mi-a venit gândul: „Biserica lui Isus Hristos este cu adevărat pe pământ!”. Eram nerăbdătoare să vorbesc cu misionarii despre ceea ce citisem şi despre ceea ce ştiam acum. Însă, când mi-au răspuns la întrebări prin invitaţia de a fi botezată, le-am spus că nu puteam. Soţul meu nu ar fi înţeles.
Totuşi, în timp ce continuam să mă gândesc la acel verset, mi-am dat seama că acesta îmi spunea clar că trebuia să ofer ca jertfă „o inimă frântă şi un spirit smerit”. M-am rugat şi I-am cerut Tatălui meu din Cer să mă ajute, ceea ce El a şi făcut. După ce soţul meu a terminat discuţiile cu misionarii, el mi-a dat consimţământul de a fi botezată.
Cât Îi sunt de recunoscătoare Tatălui Ceresc iubitor pentru acea experienţă preţioasă şi puternică pe care am avut-o ca tânără mamă citind Cartea lui Mormon! M-a dus la Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. Ca rezultat, influenţa Duhului Sfânt pe care am simţit-o în acele nopţi ale anului 1968 este acum un dar constant – ceva ce m-a îndrumat de-a lungul celor peste 40 de ani de când sunt membră a Bisericii.