Întrebări frecvente despre Cartea lui Mormon

Indiferent dacă vin din partea prietenilor, familiei, celor cu adevărat interesaţi sau a antagoniştilor, tuturor ni se adresează întrebări despre Cartea lui Mormon. Mai jos sunt unele răspunsuri posibile.

Ce este Cartea lui Mormon şi cum se compară ea cu Biblia?

Cartea lui Mormon este o carte de scriptură asemănătoare Bibliei. Este un alt testament al lui Isus Hristos.¹ În general, Biblia relatează despre viaţa şi învăţăturile copiilor lui Israel din vechime. Cartea lui Mormon conţine scrierile mai multor grupuri de oameni care au venit pe meleagurile americane, inclusiv ale unei familii care a părăsit Ierusalimul în anul 600î.H. Acei oameni erau şi ei descendenţi ai casei lui Israel. Astfel, Biblia şi Cartea lui Mormon au fost scrise de oameni cu aceleaşi origini, dar în părţi diferite ale lumii.

Asemenea Bibliei, Cartea lui Mormon este mai mult decât o relatare istorică. Ea conţine „plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos” (D&L 20:9): învăţăturile, doctrinele şi profeţiile care mărturisesc despre Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său, Isus Hristos.

Profetul Joseph Smith a explicat că această carte, Cartea lui Mormon, „ne relatează că Salvatorul nostru Şi-a făcut apariţia pe acest continent [meleagurile americane] după învierea Sa; că El a stabilit Evanghelia aici în toată plenitudinea şi bogăţia şi puterea ei, precum şi cu toate binecuvântările ei; că locuitorii acestui continent au avut apostoli, profeţi, pastori, învăţători şi evanghelişti, aceeaşi ordine, aceeaşi preoţie, aceleaşi rânduieli, daruri, puteri şi binecuvântări de care se bucurau cei de pe continentul din est… că ultimului dintre profeţii lor, care au existat printre ei, i s-a poruncit să scrie o prescurtare a profeţiilor, istoriei lor etc. şi s-o ascundă în pământ şi că ea avea să fie scoasă la lumină şi unită cu Biblia pentru împlinirea scopurilor lui Dumnezeu în ultimele zile”².

Membrii Bisericii studiază atât Biblia, cât şi Cartea lui Mormon. De fapt, doi din cei patru ani ai programei Şcolii noastre de duminică sunt alocaţi studiului Bibliei. (Pentru mai multe informaţii despre acest subiect, vezi paginile 16, 24 şi 52 din acest număr.)

Cine a scris Cartea lui Mormon?

Profeţi din vechime, cum ar fi Nefi, Iacov, Mormon şi fiul lui Mormon, Moroni, au fost principalii autori ai ei. Mormon a adunat şi a prescurtat cronicile ţinute de către profeţi despre istoria, profeţiile şi învăţăturile lor. El a inclus, de asemenea, unele dintre experienţele sale. Mormon a gravat această cronică pe plăci subţiri de metal, legate împreună – de culoarea aurului – care sunt deseori numite plăcile de aur.

După moartea lui Mormon, Moroni a terminat cronica şi a îngropat-o într-un deal pentru a o păstra pentru zilele noastre. În anul 1823, Moroni i-a apărut ca înger lui Joseph Smith şi i-a arătat unde era îngropată cronica. Patru ani mai târziu, lui Joseph i s-a permis să ia cronicile. El „a tradus cronica prin harul şi puterea lui Dumnezeu” în limba engleză, din limba străveche în care fusese scrisă.³ Apoi, el a publicat şi distribuit Cartea lui Mormon. (Pentru mai multe informaţii despre acest subiect, vezi paginile 22 şi 72 din acest număr.)

Ce s-a întâmplat cu cronica originală – plăcile de aur?

Joseph Smith a primit plăcile în luna septembrie a anului 1827 şi le-a avut în posesie până în primăvara anului 1829. Când şi-a scris istoria, în anul 1838, el a explicat ce s-a întâmplat cu plăcile: „Când, conform înţelegerii, mesagerul [Moroni] mi le-a cerut înapoi, eu i le-am dat; şi el le are în grija sa până în această zi, fiind cea de a doua zi a lunii mai, o mie opt sute treizeci şi opt” (Joseph Smith — Istorie 1:60).

Cine a mai văzut plăcile de aur?

Pe lângă Joseph Smith, mai mulţi bărbaţi şi femei au văzut plăcile şi au depus mărturie despre existenţa lor. În mod deosebit, unsprezece bărbaţi, cunoscuţi ca Cei trei martori şi Cei opt martori, şi-au consemnat mărturiile despre faptul că au văzut plăcile şi, în cazul Celor opt martori, că au ţinut plăcile în mână. Mărturiile lor sunt cuprinse la începutul fiecărui exemplar al Cărţii lui Mormon.

Aceşti bărbaţi stau ca martori puternici ai Cărţii lui Mormon, probabil mai ales datorită faptului că unii dintre ei „pentru o vreme au fost împotriva lui Joseph”, afirmă vârstnicul Jeffrey R. Holland din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Cu toate acestea, ei „au mărturisit până la moarte că ei au văzut un înger şi că au ţinut plăcile în mână. «Ele ne-au fost arătate prin puterea lui Dumnezeu şi nu a omului», au declarat ei. «De aceea, noi ştim cu siguranţă că această lucrare este adevărată»”⁴.

Există dovezi fizice că este adevărată Cartea lui Mormon?

Deşi noi nu ne bazăm credinţa pe dovezi fizice, există dovezi lingvistice, istorice şi arheologice în ceea ce priveşte Cartea lui Mormon. De exemplu, ideea de a scrie pe plăci de metal a fost ridiculizată la un moment dat însă, în anii recenţi, au fost găsite numeroase exemple de scrieri sacre pe plăci de metal – unele ascunse în cutii de piatră.

Lingviştii au remarcat că frazele şi cuvintele din Cartea lui Mormon sună ciudat în limba engleză, dar au sens perfect în limba ebraică şi în limbile înrudite care au fost cunoscute de oamenii descrişi în Cartea lui Mormon – limbi pe care tânărul Joseph Smith nu le cunoştea.

Însă aceste genuri de dovezi nu sunt ceea ce ne convinge despre adevărul Cărţii lui Mormon. Acest lucru depinde de credinţă şi de revelaţie personală.

Cum pot să ştiu că este adevărată Cartea lui Mormon?

Singurul mod sigur prin care puteţi să ştiţi este prin puterea Duhului Sfânt. Ultimul capitol din Cartea lui Mormon îi invită pe toţi cei care o citesc, care cugetă asupra ei şi care doresc în mod sincer să ştie dacă este adevărată, să-L întrebe pe Tatăl Ceresc în numele lui Isus Hristos. Cei care vor proceda astfel vor cunoaşte prin puterea Duhului Sfânt că această carte este adevărată (vezi Moroni 10:3–5). Milioane de membri ai Bisericii s-au rugat şi ştiu prin mărturia Duhului Sfânt că această carte, Cartea lui Mormon, este adevărată. (Pentru mai multe informaţii despre acest subiect, vezi paginile 4, 60 şi 80 din acest număr.)

Sunt confuz din cauza pasajului din scripturi care se găseşte în Apocalipsa 22:18–19, în care se spune să nu adăugăm nimic cuvântului lui Dumnezeu.

Unul dintre crezurile noastre principale este acela că Dumnezeu a revelat mereu voia Sa copiilor Lui şi că o va face întotdeauna. Noi credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, dar nu credem că ea conţine toată revelaţia pe care Dumnezeu a dat-o sau o va da profeţilor Săi. Chiar şi astăzi, El continuă să-Şi dezvăluie voia prin intermediul profeţilor şi apostolilor în viaţă, temelia Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (vezi Efeseni 2:20).

Când apostolul Ioan a scris Apocalipsa, aceasta nu era ultima carte a Bibliei. Vechiul Testament şi Noul Testament nu au fost legate într-o singură carte de scripturi – numită acum Biblia – până în secolul al III-lea d. H.

În mod asemănător, Deuteronomul 4:2 ne spune să nu adăugăm nimic cuvintelor lui Moise. Bineînţeles, acest verset, aflat la începutul Vechiului Testament, nu anulează restul Bibliei. Nici Moise, nici Ioan nu puteau face referire la modificarea unui volum care încă nu exista; în schimb, ei au avertizat asupra modificării învăţăturilor adevărate ale Evangheliei.

Cartea lui Mormon, care conţine plenitudinea Evangheliei, nu modifică cuvântul lui Dumnezeu, ci îl întăreşte. (Pentru mai multe informaţii despre acest subiect, vezi paginile 24 şi 38 din acest număr.)

Am auzit că, de la prima publicare a Cărţii lui Mormon, aceasta a suferit modificări. Ce a fost modificat şi de ce?

Răspunsul la această întrebare depinde de o cunoaştere minimă despre procesul de traducere şi publicare a Cărţii lui Mormon.

1. În timp ce Joseph Smith traducea plăcile de aur prin puterea lui Dumnezeu, el dicta cuvintele unui copist. Copiştii au făcut, din când în când, greşeli ortografice şi gramaticale în timp ce scriau cuvintele lui. De exemplu, în 1 Nefi 7:20 cuvintele „erau întristaţi” au fost scrise „prudent întristaţi”. Scribii nu erau neînvăţaţi, însă ortografia nu fusese standardizată la vremea respectivă.

2. Manuscrisul original al traducerii, scris de mână, a fost, apoi, copiat pentru a se face un nou manuscris, scris de mână, pentru tipar. În această etapă, unele greşeli ortografice şi gramaticale au fost corectate, iar punctuaţia a fost adăugată. Însă, în acelaşi timp, s-au strecurat şi unele greşeli noi, când anumite cuvinte au fost copiate greşit.

3. Tipograful a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a pregăti tiparul în mod corespunzător. Totuşi, ocazional, el a introdus alte greşeli. De exemplu, în Alma 57:25, el a citit greşit cuvântul „bucuria” şi, în schimb, a tipărit „duşmani”.

4. Profetul Joseph Smith a verificat cu mare atenţie primele trei ediţii ale Cărţii lui Mormon şi a continuat să ajute la realizarea corecturilor de fineţe şi a modificărilor. Însă, unele greşeli nu au fost găsite până la apariţia ediţiilor ulterioare. În anul 1981, o greşeală de tipar în Alma 16:5 a fost, în cele din urmă, corectată, schimbându-se „dacă” în „destinaţia” – conform manuscrisului original, aşa cum profetul îl tradusese de pe plăcile de aur.

5. Alte modificări au inclus un capitol nou, noi pauze în versete şi note de subsol cu trimiteri la alte referinţe din scripturi.

Împărtăşiţi un exemplar

Indiferent de întrebările pe care oamenii le adresează despre Cartea lui Mormon, cartea este cel mai bun apărător al ei. Puteţi depune mărturie despre carte, puteţi împărtăşi un exemplar şi invita alte persoane să se roage despre ea pentru a afla singuri. Dacă o persoană are o inimă sinceră şi doreşte cu adevărat să ştie dacă această carte este adevărată, Domnul „[îi] va arăta adevărul [acelei persoane] prin puterea Duhului Sfânt” (Moroni 10:4).

Ilustraţii de Robert Casey