Am pus la încercare promisiunea lui Moroni

Francesco Ferraresi, Lombardia, Italia

În urmă cu câţiva ani, mă aflam în vizită la un prieten unde am cunoscut doi tineri bine îmbrăcaţi care s-au prezentat ca fiind misionari sfinţi din zilele din urmă. M-am gândit că era ceva neobişnuit că ei au venit tocmai în Italia pentru a converti oameni care deja credeau în Salvator.

I-am rugat să vină la mine acasă. „Dacă doriţi, puteţi să mă vizitaţi pentru un schimb cultural”, am spus eu. „Dar să nu credeţi că-mi voi schimba religia.”

Seara următoarea, când ne-am întâlnit, misionarii au vorbit despre Cartea lui Mormon. Mi s-a părut curios că nu mai auzisem niciodată despre ea. I-am invitat să revină, dar după a doua vizită, soţia mea, Anna Maria, a spus că ei erau nebuni şi că ea avea să plece de acasă în timpul discuţiilor noastre. Şi mie mi se părea că misionarii erau puţin neobişnuiţi, însă eram curios să ştiu ce aveau să spună şi am continuat să-i întâlnesc.

Într-o seară, când Anna Maria a venit acasă, ea ne-a auzit discutând despre căsătoria eternă. Acest lucru i-a stârnit interesul şi am hotărât că vom face din nou discuţiile împreună. Ea cunoştea scripturile foarte bine şi avea mereu o listă lungă cu întrebări. Vârstnicii au răspuns pe loc la unele dintre ele, dar pentru unele au trebuit să meargă acasă să studieze. În fiecare săptămână, fără excepţie, ei au revenit cu răspunsuri şi, în fiecare săptămână, Anna Maria avea o altă listă cu întrebări.

La scurt timp după ce am terminat discuţiile, Anna Maria m-a surprins cerându-mi permisiunea de a fi botezată. I-am spus că nu aveam nimic împotrivă dacă ea era cu adevărat convertită. Am participat la botezul ei, în data de 5 martie 1995, bucurându-mă de un sentiment minunat în timpul ceremoniei.

Am continuat să citesc foarte mult despre Biserică iar misionarii au continuat să mă încurajeze. În cele din urmă, am decis să pun la încercare promisiunea lui Moroni (vezi Moroni 10:4–5). Doream să ştiu dacă această carte, Cartea lui Mormon, era de la Dumnezeu sau dacă era doar un roman frumos.

Într-o zi din luna iunie a anului 1995, în timp ce eram singur acasă, am îngenuncheat lângă pat şi L-am întrebat pe Tatăl Ceresc: „Este Cartea lui Mormon adevărată? Şi dacă este, când trebuie să fiu botezat?”. Dintr-o dată, am simţit în inimă şi am auzit în minte un glas clar care mi-a spus: „Cartea lui Mormon este adevărată”. Apoi, am ştiut exact când urma să fiu botezat. După o săptămână, m-am rugat din nou şi am primit acelaşi răspuns. Inima mea nu mai putea de bucurie. Ştiam de acum că Dumnezeu îmi spusese: Cartea lui Mormon este inspirată de Dumnezeu şi Joseph Smith a fost un profet adevărat.

În cele din urmă, pe 17 septembrie 1995, am intrat în apele botezului, după un an şi jumătate de când am început să mă întâlnesc cu misionarii. La scurt timp, fiica noastră, Aba Chiara, a devenit interesată de Biserică şi a fost şi ea botezată. În luna ianuarie a anului 1997, familia noastră a fost pecetluită în Templul Berna, Elveţia.

Noi ştim că aceasta este Biserica adevărată, condusă de Isus Hristos prin intermediul unui profet şi al preoţiei. Îi suntem recunoscători Domnului pentru dragostea Sa, pentru că ne-a dus la misionari şi pentru cunoaşterea pe care o avem despre Evanghelie.