Profetul Joseph Smith

Traducătorul Cărţii lui Mormon

Cartea lui Mormon este o carte de scripturi unică. Deşi a fost scrisă de profeţi din vechime, ea nu a ajuns la noi în acelaşi fel în care a ajuns Biblia. Biblia a fost consemnată în mare parte pe foi de pergament în Lumea Veche ca texte separate şi a fost transcrisă de copişti timp de multe secole. Abia în secolul al patrulea după Isus Hristos aceste cărţi separate au fost strânse şi puse la dispoziţie într-un singur volum pe care îl numim Biblie.

Prin contrast, Cartea lui Mormon a fost scrisă de profeţi din vechime în Lumea Nouă pe plăci de metal, prescurtată, în principal de un singur profet – Mormon (de aici, şi titlul) – în secolul al cincilea d.H. într-o singură cronică pe plăci de aur. Mai târziu, fiul său, Moroni, a ascuns plăcile în pământ unde au rămas până în anul 1827, când Moroni, ca fiinţă înviată, le-a înmânat unui tânăr băiat, pe nume Joseph Smith.

În continuare, urmează o scurtă descriere despre cum Joseph a primit, a tradus şi a publicat cronica intitulată acum Cartea lui Mormon: un alt testament al lui Isus Hristos. Însuşi Salvatorul a depus mărturie că această carte este adevărată (vezi D&L 17:6).

1. În anul 1820, un tânăr băiat de 14 ani, pe nume Joseph Smith, trăia lângă Palmyra, New York. Deşi era tânăr, el era preocupat de relaţia sa cu Dumnezeu şi tulburat de învăţăturile diferitelor biserici creştine care căutau să atragă convertiţi, discreditând învăţăturile altora. Motivat de studiul său personal al Bibliei, Joseph s-a decis să caute înţelepciune, întrebându-L pe Dumnezeu care „dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare” (Iacov 1:5). El a mers în pădurea de lângă casa lui pentru a se ruga.

2. După ce Joseph a îngenuncheat, un stâlp de lumină strălucitor a coborât asupra lui. În el, Joseph a văzut două Personaje. Tatăl Ceresc a vorbit şi a spus: „Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-L!” (Joseph Smith – Istorie 1:17). Domnul i-a spus lui Joseph să nu se alăture niciunei biserici, deoarece niciuna dintre ele nu era adevărată şi i s-a promis că „plenitudinea Evangheliei [îi] va fi făcut cunoscută într-un viitor apropiat”¹.

3. Au trecut trei ani, timp în care Joseph Smith a împărtăşit experienţa sa cu alţii – şi a fost persecutat pentru acest lucru. El a consemnat: „Cu toate că eram urât şi persecutat pentru că spuneam că am avut o viziune, totuşi era adevărat… am ajuns să spun în inima mea: Pentru ce mă persecută ei pe mine, pentru că spun adevărul? Am avut, într-adevăr o viziune; şi cine sunt eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu? Sau pentru ce crede lumea că mă poate face să dezmint ceea ce am văzut în realitate? Căci avusesem o viziune; ştiam aceasta şi ştiam că Dumnezeu ştie aceasta şi n-am putut să o neg” (Joseph Smith – Istorie 1:25).

4. În ziua de 21 septembrie a anului 1823, în timp ce Joseph se ruga, camera sa de sus s-a umplut de lumină şi a apărut un înger numit Moroni. Moroni i-a spus lui Joseph despre nişte scrieri ale unor profeţi din vechime. Cronica, gravată pe plăci de aur, era îngropată pe un deal din apropiere. Joseph a fost informat că el va traduce cronica.

5. În cele din urmă, în ziua de 22 septembrie a anului 1827, lui Joseph i s-au încredinţat plăcile, luându-le dintr-o cutie de piatră îngropată sub o piatră mare pe un deal lângă Palmyra, New York.

6. După cum era cazul în zonele rurale din acele zile, Joseph Smith era, în mare parte, neînvăţat. Pentru a-l ajuta la traducere, Dumnezeu i-a pus la dispoziţie un instrument de traducere străvechi, numit Urim şi Tumim. A fost, de asemenea, binecuvântat prin ajutorul oferit de copişti care au scris ceea ce el dicta în timp ce traducea. Printre aceşti copişti s-au numărat soţia sa, Emma, Martin Harris, un fermier prosper, şi Oliver Cowdery, un învăţător. Marea parte a traducerii lucrării a fost încheiată în mai puţin de trei luni din momentul în care Oliver a început să lucreze în calitate de copist.

   Emma a descris cum era să slujeşti în calitate de copist al lui Joseph: „Niciun om nu ar fi putut dicta scrierile cronicii decât dacă acesta era inspirat; căci, atunci când [eu] slujeam în calitate de copistă a sa, [Joseph] îmi dicta ore întregi; şi, când ne reîntorceam după masă sau după întreruperi, el continua de unde rămăsese, fără să se uite pe manuscris sau să trebuiască să i se citească vreo parte din el”².

   Joseph a explicat însemnătatea apariţiei Cărţii lui Mormon: „Prin puterea lui Dumnezeu am tradus Cartea lui Mormon din hieroglife, a căror cunoaştere a fost pierdută de lume şi, în această minunată întâmplare, am fost singur, un tânăr neînvăţat, să combat înţelepciunea omenească şi ignoranţa colectivă a optsprezece secole, cu o nouă revelaţie”³.

7. În timpul celor 18 luni în care Joseph a avut plăcile, el nu a fost singurul care le-a văzut sau le-a ţinut în mâini. Trei bărbaţi – Oliver Cowdery, David Whitmer şi Martin Harris – au depus o mărturie oficială că îngerul Moroni le-a arătat plăcile de aur şi că au ştiut că plăcile fuseseră „traduse prin harul şi puterea lui Dumnezeu, căci glasul Lui ne-a spus-o nouă”. Alţi opt oameni au depus mărturie că au văzut plăcile de aur şi că le-au ţinut în mână⁴.

8. În luna august a anului 1829, Joseph a semnat un contract cu editorul Egbert B. Grandin din Palmyra, New York, pentru a publica volumul. Martin Harris şi-a ipotecat ferma pentru a plăti tipărirea cărţii, iar pe data de 26 martie 1830, Cartea lui Mormon era disponibilă spre achiziţionare.

9. La data de 6 aprilie 1830, aproximativ 60 de oameni s-au adunat într-o casă din bârne în Fayette, New York. Acolo, aşa cum a fost îndrumat de Domnul Isus Hristos, Joseph Smith a organizat în mod oficial Biserica Domnului, restaurată aşa cum a fost organizată în vechime şi condusă de apostoli şi profeţi, autorizaţi să vorbească în numele lui Dumnezeu. O revelaţie ulterioară a lui Joseph Smith a făcut ca Biserica să primeasă numele pe care îl poartă: Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (vezi D&L 115:4).

Note

1. Joseph Smith, în History of the Church, 4:536.

2. Interviu cu Emma Smith de Joseph Smith III, februarie 1879, în Saints’ Herald, 1 octombrie1879, p. 290.

3. Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith (2010), p. 62.

4. Vezi „Mărturia a trei martori” şi „Mărturia a opt martori”, în introducerea Cărţii lui Mormon.

Din anul 1830, milioane de oameni au citit Cartea lui Mormon şi s-au alăturat Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, datorită mărturiei Cărţii lui Mormon despre Salvator. Cartea este, de asemenea, o dovadă că Joseph Smith a fost un profet şi că Salvatorul conduce Biserica Sa în aceste zile. Milioane de oameni au pus în practică şi au descoperit că este adevărată promisiunea lui Moroni pentru toţi cei care caută cu sinceritate adevărul: „Eu vă îndemn pe voi să-L întrebaţi pe Dumnezeu, Tatăl Veşnic, în numele lui Hristos, dacă aceste lucruri nu sunt adevărate; şi dacă voi veţi întreba cu inima sinceră, cu intenţie adevărată, având credinţă în Hristos, El vă va arăta adevărul prin puterea Duhului Sfânt” (Moroni 10:4).

De la stânga: Fratele Joseph, de David Lindsley © 1998; Joseph Smith caută înţelepciune din Biblie, de Dale Kilbourn © 1975 IRI; Prima Viziune a lui Joseph Smith, de Greg Olsen, copierea interzisă; fotografie a unei scene din filmul Joseph Smith: Profetul restaurării, de Matthew Reier © IRI

De la stânga: Îngerul Moroni îi apare lui Joseph Smith, de Tom Lovell © 2003 IRI; fotografie a unei scene din filmul Joseph Smith: Profetul restaurării, de Matthew Reier © IRI; fotografie a unei scene din filmul Joseph Smith: Profetul restaurării, de John Luke © IRI; Prin darul şi puterea lui Dumnezeu, de Simon Dewey; detaliu dintr-un tablou de William Maughan © 1998; fotografie de Craig Dimond © IRI; fotografie a unei scene din filmul Joseph Smith: Profetul restaurării, de Matthew Reier © IRI