tineret
Curajul de a înfrunta furtuna
În cea de-a doua noapte din tabăra organizată de ţăruş pentru Tinerele Fete, a avut loc o ploaie torenţială şi o tornadă. Episcopia mea avea vreo 24 de tinere fete care veniseră în tabără cu două conducătoare şi toate a trebuit să încăpem într-una din cele două cabane mici pentru a fi în siguranţă. Ploaia cădea cu putere, iar vântul se înteţea. A trebuit să-mi amintesc, în mod continuu, rugăciunea pentru siguranţă rostită mai devreme de preşedintele ţăruşului nostru. Grupul din episcopia noastră rostise şi o rugăciune de grup în cabana noastră, iar eu am rostit rugăciuni personale.
Multe dintre fete erau speriate şi era uşor de înţeles de ce. Cabana noastră nu era foarte solidă, iar noi eram chiar lângă un râu. După aproximativ 20 de minute furtuna s-a înteţit aşa de mult, încât fetele din tot ţăruşul au trebuit să fugă din cabanele lor la cabanele consilierelor, care se aflau pe un teren mai înalt. Preşedintele ţăruşului meu a spus încă o rugăciune şi am cântat imnuri, cântece de la Şcoala Primară şi cântece de tabără, încercând să ne relaxăm. Da, eram speriate, dar simţeam că totul va fi bine. După o jumătate de oră, totul era bine şi am putut să ne întoarcem la cabanele episcopiei noastre.
Mai târziu am aflat ce se întâmplase cu tornada din acea noapte. S-a împărţit în două furtuni. Una dintre ele ne-a ocolit pe la dreapta, iar cealaltă pe la stânga. De ce avusesem parte nu fusese, nici pe departe, cel mai groaznic lucru al furtunii!
Eu ştiu că Dumnezeu ne-a auzit rugăciunile în acea noapte şi că El ne-a protejat de cea mai groaznică parte a furtunii. De ce s-ar împărţi în două o tornadă, în afară de cazul în care aşa a vrut Dumnezeu? Eu ştiu că prin furtunile vieţii, noi ne putem ruga, mereu, la Tatăl Ceresc, iar El ne va auzi şi ne va răspunde, dându-ne curaj şi oferindu-ne protecţia de care avem nevoie pentru a trece prin ele în siguranţă.