Mesajul învăţătoarelor vizitatoare, ianuarie 2012
Grija şi slujirea prin intermediul învăţământului prin vizite
Studiaţi acest material şi, dacă este potrivit, discutaţi-l cu surorile pe care le vizitaţi. Adresaţi întrebările pentru a vă ajuta să vă întăriţi surorile şi pentru a face ca Societatea de Alinare să devină o parte activă în propria dumneavoastră viaţă.
Credinţă, Familie, Alinare
„Caritatea [înseamnă] mult mai mult decât un sentiment de bunăvoinţă”, ne-a învăţat preşedintele Henry B. Eyring, primul consilier în Prima Preşedinţie. „Caritatea se naşte din credinţa în Domnul Isus Hristos şi este un efect al ispăşirii Sale”1. Pentru surorile de la Societatea de Alinare, învăţământul prin vizite poate fi o faptă de caritate, un mod important de a ne exercita credinţa în Salvator.
Prin intermediul învăţământului prin vizite, noi avem grijă de fiecare soră pe care o contactăm, împărtăşind un mesaj din Evanghelie şi căutând să cunoaştem nevoile ei şi ale familiei sale. „Învăţământul prin vizite devine o lucrare a Domnului când ne concentrăm asupra oamenilor şi nu asupra procentelor de efectuare a vizitelor”, explică Julie B. Beck, preşedinta generală a Societăţii de Alinare. „În realitate, învăţământul prin vizite nu se încheie niciodată. Este mai mult un mod de viaţă decât o însărcinare. Slujirea cu credinţă ca învăţătoare vizitatoare este dovada faptului că suntem ucenicele lui Isus Hristos”2.
Când avem grijă în mod constant, rugându-ne, aflăm cum să slujim şi să satisfacem cel mai bine nevoile fiecărei surori şi a familiei acesteia. Slujirea poate lua multe forme – unele fiind mai ample, altele nu atât de ample. „Deseori, actele mărunte de slujire sunt tot ce este necesar pentru a înălţa şi binecuvânta pe altcineva: o întrebare despre familia unei persoane, scurte cuvinte de încurajare, un compliment sincer, un mic bilet de mulţumire, un scurt telefon”, ne-a învăţat preşedintele Thomas S. Monson. „Dacă suntem atenţi şi conştienţi şi dacă acţionăm potrivit îndemnurilor pe care le simţim, putem face mult bine… Actele de slujire făcute de marea armată a învăţătoarelor vizitatoare din Societatea de Alinare sunt nenumărate”3.
Din scripturi
Ioan 13:15, 34–35; 21:15; Mosia 2:17; Doctrină şi legăminte 81:5; Moise 1:39
Din istoria noastră
În anul 1843, membrii Bisericii din Nauvoo, Illinois, erau împărţiţi în patru episcopii. În luna iulie a acelui an, conducătoarele Societăţii de Alinare au stabilit un comitet de vizitare format din patru surori pentru fiecare episcopie. Responsabilităţile comitetul de vizitare includeau evaluarea nevoilor şi colectarea donaţilor. Societatea de Alinare a folosit aceste donaţii pentru a avea grijă de cei nevoiaşi4.
Deşi învăţătoarele vizitatoare nu mai colectează donaţii, ele mai au responsabilitatea de a evalua nevoile – spirituale şi temporale – şi de se strădui să îndeplinească acele nevoi. Eliza R. Snow (1804–1887), a doua preşedintă generală a Societăţii de Alinare, a explicat: „O învăţătoare… va avea cu siguranţă atât de mult din Spiritul Domnului, încât atunci când ea intră într-o casă să ştie ce spirit întâlneşte acolo… Imploraţi-L pe Dumnezeu şi pe Duhul Sfânt pentru a primi [Spiritul] astfel încât să puteţi întâlni acel spirit care predomină în acea casă… şi puteţi simţi nevoia să spuneţi cuvinte de pace şi alinare, iar dacă vedeţi că o soră nu se simte bine, primiţi-o în inima dumneavoastră ca şi cum aţi lua un copil la piept şi [încălziţi-o]”5.
© 2012 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/11. Aprobarea traducerii: 6/11. Titlul original: Visiting Teaching Message, January 2012. Romanian. 10361 171