Dacă aveţi ochiul îndreptat numai către slava Mea
Katherine Nelson locuieşte în Utah, SUA. Heidi McConkie locuieşte în Delaware, SUA.
În ce fel faptul de a da dovadă de modestie în modul de a vorbi, de a ne comporta şi de a ne îmbrăca ne ajută să radiem lumină şi să-L slăvim pe Dumnezeu?
În consiliul din cer din viaţa premuritoare, când Isus Hristos s-a oferit să fie Salvatorul nostru, El i-a spus Tatălui: „Facă-se voinţa Ta şi slava să fie a Ta în veci” (Moise 4:2).
Domnul a stabilit exemplul de a-L preaslăvi pe Tatăl. În timpul slujirii Sale muritoare, Salvatorul nu a atras niciodată atenţia asupra Sa, ci asupra celor care L-au urmat, propovăduind: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 12:44). Salvatorul ne-a învăţat despre importanţa de a fi modest prin atitudinea, înfăţişarea, vorbele şi faptele Sale.
În eforturile lor de a-L urma pe Salvator, tinerii adulţi citaţi în acest articol reflectă modestia prin felul în care se poartă şi arată şi împărtăşesc felul în care angajamentul lor de a-L preaslăvi pe Dumnezeu le-a modelat caracterul şi le-a îndrumat faptele.
Preaslăviţi-L pe Dumnezeu şi radiaţi lumină
Recunoaştem mai bine felul în care, prin modestie, Îl preaslăvim pe Dumnezeu, atunci când înţelegem ce înseamnă, cu adevărat, modestia. În Fideli credinţei ni se explică: „Modestia este o atitudine de smerenie şi decenţă în îmbrăcăminte, înfăţişare, limbaj şi comportament. Dacă sunteţi modest, nu atrageţi atenţia asupra dumneavoastră. În schimb, căutaţi să «proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru» (1 Corinteni 6:20)”1.
Pe măsură ce învăţăm să dăm dovadă de modestie precum a făcut Salvatorul, invităm Spiritul în vieţile noastre, împlinind promisiunea „dacă aveţi ochiul îndreptat numai către slava [lui Dumnezeu], trupurile voastre se vor umple în întregime cu lumină” (D&L 88:67). Când citiţi cum percep alţi tineri adulţi modestia, vă puteţi gândi la moduri în care puteţi deveni mai spirituali prin a îmbunătăţi angajamentul vostru din inimă şi expresia exterioară a modestiei.
Fiţi modeşti în limbaj şi în comportament
„Cuvintele şi faptele dumneavoastră pot avea o influenţă mare asupra dumneavoastră şi a altora. Exprimaţi-vă printr-un limbaj curat, pozitiv şi înălţător şi prin fapte care aduc fericire celor din jurul dumneavoastră. Eforturile dumneavoastră de a fi modeşti în cuvinte şi fapte conduc la o îndrumare şi alinare mai mare de la Duhul Sfânt”2.
Dar’ja Sergeevna Shvydko din Volgograd, Rusia, explică faptul că dăm dovadă de modestie în limbaj când îi tratăm pe alţii cu respect şi când vorbim cu „glas blând şi ne exprimăm gândurile în mod calm, fără să înjurăm sau să folosim cuvinte nepotrivite”. Limbajul modest nu conţine bârfă, tachinare, batjocură şi sarcasm. Nu înjoseşte şi nu ridică în slăvi; pur şi simplu, dă dovadă de bunătate faţă de toţi copiii Tatălui Ceresc şi recunoaşte divinitatea din ei.
Limbajul pe care-l folosim trebuie, de asemenea, să arate respect faţă de Dumnezeire: „Evitaţi limbajul murdar şi folosirea numelui Domnului într-un mod neglijent, lipsit de respect, care este atât de obişnuit în lume… Natura necuviincioasă a unui asemenea limbaj… diminuează capacitatea dumneavoastră de a primi îndrumări de la Duhul Sfânt”3.
La fel cum limbajul lipsit de modestie precum bârfa şi batjocura poate strica relaţiile, limbajul modest aprofundează angajamentul pe care îl avem faţă de Dumnezeu şi, după cum explică Kelly Prue din Utah, S.U.A. „ne măreşte capacitatea de a clădi relaţii bune cu ceilalţi. Limbajul nostru modest scoate ce e mai bun în ceilalţi.”
Modestia în limbaj şi modestia în comportament merg mână în mână. „Este important să fii modest în limbaj şi în comportament deoarece acest lucru arată cine eşti şi care este valoarea ta”, spune Mike Olsen din Utah. Oamenii îşi dau seama când vorbele şi faptele nu coincid. Limbajul nostru prin care îi înălţăm pe alţii şi-L preaslăvim pe Dumnezeu trebuie să fie însoţit de fapte pline de modestie. Prin fapte de slujire şi bunătate, demonstrăm că angajamentul nostru de a-i înălţa pe alţii şi de a-L cinsti pe Dumnezeu nu este exprimat numai prin cuvinte. Modul în care exemplificăm faptul că suntem ucenici prin vorbele şi faptele noastre îi poate influenţa pe alţii în bine.
„Apreciez foarte mult modestia în comportament şi în limbaj”, spune Carrie Carlson din Colorado, SUA. „Este atât de plăcut să vezi că cineva este umil şi nu face lucruri pentru a primi atenţie. Cei care vorbesc cu modestie devin vase puternice pentru Domnul.”
Fiţi modeşti în limbaj şi în înfăţişare
„Modestia [în felul de a ne îmbrăca] scoate ce este mai bun din noi, ajutându-ne să ne concentrăm pe lucrurile spirituale în loc să ne concentrăm pe omul firesc”, spune Paul Cave din Utah. Îmbrăcându-ne modest, îi încurajăm pe alţii să ne cunoască şi să ne aprecieze ţinând cont de personalitatea şi caracterul nostru, şi nu de aspectul nostru fizic.
Felul în care ne îmbrăcăm nu numai că transmite altora mesaje despre modul în care trebuie să ne trateze, ci afectează, de asemenea, părerea noastră despre noi înşine. „Evanghelia ne învaţă că trupul nostru este un dar de la Dumnezeu”, spune Luis Da Cruz Junior din Brazilia. „Trupurile noastre ne ajută să progresăm şi să devenim asemenea Tatălui nostru. De aceea, este important să ne îmbrăcăm modest. În acest mod, Îi arătăm lui Dumnezeu şi altora că respectăm acest dar şi alte daruri pe care le-am primit.”4
Carrie explică: „Îmbrăcămintea lipsită de modestie înfăţişează trupul ca pe un obiect fizic detaşat de spiritul care are personalitate şi caracter. Faptul de a fi modestă, deşi m-a costat, uneori, mai mulţi bani şi, cu siguranţă, mai mult timp, m-a ajutat să învăţ că trupul meu este vasul în care locuieşte un spirit preţios, care are potenţial divin şi destin divin, născut şi crescut de Părinţi Cereşti. Merită mai multă grijă şi respect decât îi acordă lumea”.
Fideli credinţei ne învaţă: „Pe lângă îmbrăcămintea care lasă trupul descoperit, trebuie să evitaţi extremele în îmbrăcăminte, înfăţişare şi coafură. În îmbrăcăminte, înfăţişare şi purtare, fiţi întotdeauna curaţi, niciodată neglijenţi sau având o ţinută nepotrivită”5. Noi ne prezentăm, comunicăm respectul pe care îl avem pentru Dumnezeu, pentru noi înşine şi pentru ceilalţi prin felul în care ne îmbrăcăm.
Luaţi-vă angajamentul de a fi consecvenţi
Pe măsură ce încercăm să respectăm standardele modestiei, ne arătăm angajamentul de a fi consecvenţi, fiind supuşi poruncilor Domnului în toate împrejurările, nu doar atunci când ne convine.
Adevăratul angajament îşi are rădăcinile întotdeauna în principiile Evangheliei. Anthony Roberts, din Utah, explică: „Modestia este o stare de spirit, o dorinţă de a înţelege, în fiecare zi, Evanghelia şi planul salvării”. Pe măsură ce ne cufundăm în Evanghelie, convertirea noastră devine mai profundă şi dorinţa noastră de a trăi potrivit principiilor Evangheliei este mai mare.
Înţelegeţi natura voastră divină
Faptul de a exersa, în mod consecvent, modestia ne ajută să înţelegem şi să apreciem dreptul nostru din naştere şi cunoaşterea naturii noastre divine ne poate inspira să fim mai modeşti. Raffaella Ferrini, din Florenţa, Italia, explică: „Modestia îmi binecuvântează viaţa deoarece mă ajută să simt că sunt o fiică deosebită a Tatălui Meu Ceresc şi acea cunoaştere mă face să vreau să fiu modestă”.
Faptul de a permite lumii să definească cine suntem dăunează respectului de sine pe care îl avem. Julianna Auna, din Utah, descrie experienţa ei: „Înainte de a dobândi o mărturie despre principiul modestiei, mă aflam într-un loc în care nu exista fericire şi unde mă simţeam nesigură din punct de vedere spiritual. Faptul de a permite lumii să definească cine sunt, pentru mine, a fost deprimant şi periculos deoarece obsesia lumii faţă de lucrurile temporale, materiale este dură şi neobosită. De îndată ce am luat hotărârea de a nu asculta ceea ce spune lumea şi de a permite, în schimb, relaţiei mele cu Dumnezeu să definească cine sunt, viaţa a devenit mai uşoară, m-am simţit mai liberă şi mai fericită”. Când căutăm aprobare din partea Tatălui Ceresc şi nu din partea lumii, vom găsi mai multă bucurie în viaţă şi o mai mare motivaţie de a fi modeşti.
Trăiţi o viaţă modestă
„Noi dăm dovadă de modestie în tot ceea ce facem: în vorbire, în înfăţişarea noastră exterioară, în comportamentul nostru şi chiar în locurile pe care le vizităm”, spune Galina Viktorovna Savchuk din Novosibirsk, Rusia. Traiul modest are mare legătură cu angajamentul nostru faţă de Evanghelie şi relaţia noastră cu Dumnezeu.
Adevărata modestie este o combinaţie între comportament şi atitudine. Când lucrăm pentru a ne îmbunătăţi fie comportamentul, fie modul de a gândi, un lucru ne va ajuta să-l îmbunătăţim pe celălalt. A fi modeşti în comportamentul şi în înfăţişarea noastră fără să dezvoltăm un angajament care să dureze întreaga viaţă ne împiedică să primim toate binecuvântările care rezultă dintr-o viaţă trăită în modestie. Şi a ne considera persoane modeste fără a arăta acest lucru prin faptele noastre este autoamăgire.6
În contextul modestiei, a spune că ochii ne sunt îndreptaţi către slava lui Dumnezeu înseamnă că ne-am luat angajamentul, atât în inimă, cât şi în înfăţişare, să fim modeşti. La fel cum ochiul trebuie îndreptat către Dumnezeu, înfăţişarea noastră exterioară şi faptele noastre trebuie să fie în acord cu principiile modestiei. Însă numai faptul de a ne îndrepta ochiul către Dumnezeu nu înseamnă că este îndreptat numai către slava Sa; trebuie să fie concentrat asupra Lui. În acelaşi fel, îmbrăcămintea modestă şi aspectul îngrijit trebuie să fie însoţite de o viziune a principiilor eterne.
Pe măsură ce ne îndreptăm ochii către Dumnezeu, vom reuşi să ne concentrăm viziunea mai uşor asupra Lui. În acelaşi mod, pe măsură ce ne concentrăm viziunea asupra lui Dumnezeu, ochii noştri vor fi atraşi în mod firesc către El.
Pe măsură ce ne străduim să trăim modest, vom simţi tot mai mult influenţa Spiritului în viaţa noastră. Vârstnicul Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat: „A fi modest este un lucru fundamental pentru a fi demn de Spirit. A fi modest înseamnă a fi umil şi a fi umil invită Spiritul să fie cu noi”7. Când Spiritul ne îndrumă gândurile şi faptele, ochii noştri vor fi îndreptaţi numai către slava lui Dumnezeu şi noi vom fi plini de lumină.