Bărbaţi şi femei în lucrarea Domnului
Dintr-o cuvântare adresată în data de 20 august 2013 la Universitatea Brigham Young, în cadrul unei adunări de devoţiune. Pentru textul integral în limba engleză, accesaţi speeches.byu.edu.
În măreţul plan al Tatălui nostru Ceresc, prin care li se conferă bărbaţilor puterea preoţiei, bărbaţii şi femeile au roluri diferite, dar preţuite în mod egal.
Eu consider că există unele adevăruri, pe care atât femeile, cât şi bărbaţii trebuie să le înţeleagă, despre rolul esenţial pe care îl au femeile în clădirea şi întărirea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. În atât de multe aspecte, femeile sunt inima Bisericii. Aşa încât, cu ajutorul Domnului, aş dori să aduc un omagiu femeilor şi tinerelor fete credincioase din Biserică. Dragi surori, oriunde vă aflaţi în lume, doresc să vă încredinţez de marea afecţiune şi încredere pe care le au faţă de dumneavoastră Prima Preşedinţie şi Cei Doisprezece Apostoli.
Permiteţi-mi să vă readuc aminte care este rostul nostru aici, pe pământ.
Noi suntem fii şi fiice de spirit iubiţi ai Tatălui nostru Ceresc. Noi am trăit alături de El în sferele premuritoare. Pentru a îndeplini misiunea de a „[realiza] nemurirea şi viaţa veşnică a omului” (Moise 1:39), Tatăl Ceresc a creat un plan menit să-i ajute pe copiii Săi să-şi atingă potenţialul suprem. Planul Tatălui nostru a cerut ca omul să cadă şi să fie separat de El pentru o vreme, născându-se în viaţa muritoare, dobândind un trup şi intrând într-o perioadă de testare şi încercare. Planul Său a inclus un Salvator care să mântuiască omenirea de la cădere. Ispăşirea Domnului nostru Isus Hristos asigură calea de întoarcere în prezenţa lui Dumnezeu prin intermediul rânduielilor Evangheliei şi al legămintelor sacre. Pentru că aveam să trăim într-un mediu în care există moarte, plin de pericole şi de confuzie, Tatăl Ceresc şi Fiul Său au ştiut că urma să avem nevoie de accesul la o putere mai mare decât a noastră. Ei au ştiut că urma să avem nevoie de accesul la puterea Lor. Evanghelia şi doctrina lui Hristos dau tuturor acelora care le acceptă puterea de a dobândi viaţa veşnică şi puterea de a găsi bucurie în călătoria prin această viaţă.
Există persoane care pun sub semnul întrebării locul femeilor în planul lui Dumnezeu şi în Biserică. Am fost intervievat de multe ori de mass-media naţionale şi internaţionale şi vă pot spune că cei mai mulţi dintre jurnaliştii cu care am discutat aveau idei preconcepute despre acest subiect. De-a lungul anilor, mulţi au adresat întrebări care implicau faptul că femeile ar fi cetăţene de mâna a doua în Biserică. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr.
Permiteţi-mi să vă propun cinci aspecte cheie cu privire la acest subiect important la care să meditaţi.
1. Dumnezeu are un plan prin care ne ajută să dobândim viaţa veşnică
Tatăl nostru Ceresc a creat atât femeile, cât şi bărbaţii, care sunt fiicele şi fiii Săi de spirit. Aceasta înseamnă că genul, calitatea de femeie sau de bărbat, este veşnic. El are un plan menit să-i ajute pe toţi cei care aleg să-I urmeze pe El şi pe Fiul Său, Isus Hristos, să-şi împlinească destinul de moştenitori ai vieţii veşnice.
Dacă exaltarea noastră este planul şi scopul Lor principal şi dacă Ei sunt atotştiutori şi perfecţi, aşa cum ştim că sunt, atunci Ei înţeleg cel mai bine cum să ne pregătească, să ne înveţe şi să ne conducă astfel încât să avem cea mai mare şansă să devenim demni de exaltare.
Cei mai mulţi avem membri ai familiei sau prieteni care se confruntă cu diferite probleme sociale. Discuţiile despre aceste probleme nu ne ajută să ajungem la o rezolvare şi, de fapt, pot crea dispute. Există întrebări despre poziţia Bisericii faţă de problemele sensibile cărora este greu să le găseşti o soluţie care să mulţumească pe toată lumea. Totuşi, când Îl căutăm pe Domnul în rugăciune referitor la sentimentele pe care să le avem şi la ce să facem în acele situaţii, simţim că apare întrebarea: „Crezi în Isus Hristos şi Îi urmezi pe El şi pe Tatăl?”. Cred că aproape toţi membrii Bisericii se vor întreba la un moment dat dacă vor putea face tot ce li se cere să facă. Dacă noi credem cu adevărat în Domnul, vom simţi asigurarea: „Cred în Isus Hristos şi doresc să fac orice spune El că trebuie să fac”. Astfel, mergem mai departe. Cât sunt de puternice cuvintele „eu cred în Isus Hristos”!
Mărturiile noastre, liniştea noastră sufletească şi bunăstarea noastră încep cu dorinţa de a crede că Tatăl nostru din Cer ştie cel mai bine.
2. Biserica este guvernată prin cheile preoţiei
Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este Biserica Domnului şi Biserica Sa este guvernată de şi prin autoritatea preoţiei şi cheile preoţiei. „Cheile preoţiei reprezintă autoritatea pe care Dumnezeu a dat-o conducătorilor preoţiei pentru a îndruma, controla şi guverna folosirea preoţiei Sale pe pământ.”1
Aceia care deţin cheile preoţiei ‒ fie că este un diacon care deţine cheile pentru cvorumul său, fie un episcop care deţine cheile pentru episcopia sa, ori preşedintele Bisericii care deţine toate cheile preoţiei ‒ fac, cu adevărat, posibil ca toţi cei care slujesc cu credinţă sub îndrumarea lor să exercite autoritatea preoţiei şi să aibă acces la puterea preoţiei.
Toţi bărbaţii şi toate femeile slujesc sub îndrumarea acelora care deţin chei. Acesta este felul în care Domnul guvernează Biserica Sa.
Permiteţi-mi să repet ceva ce am spus în cadrul Conferinţei Generale din aprilie 2013: „În măreţul plan al Tatălui nostru Ceresc prin care li se conferă bărbaţilor puterea preoţiei, bărbaţii au responsabilitatea unică de a administra preoţia, însă nu ei sunt preoţia. Bărbaţii şi femeile au roluri diferite, dar preţuite în mod egal. Aşa cum o femeie nu poate concepe un copil fără un bărbat, tot aşa un bărbat nu poate exercita pe deplin puterea preoţiei pentru a întemeia o familie eternă fără o femeie… În perspectiva eternă, atât puterea de procreare, cât şi puterea preoţiei sunt împărtăşite de soţ şi soţie”2.
De ce sunt bărbaţii rânduiţi în oficii ale preoţiei şi nu femeile? Preşedintele Gordon B. Hinckley (1910–2008) a explicat că Domnul, nu omul, a fost Acela „care a hotărât că bărbaţii din Biserica Sa trebuie să deţină preoţia” şi că tot Domnul a fost Acela care a înzestrat femeile cu „capacităţile de a întregi această măreaţă şi minunată organizaţie, care este Biserica şi împărăţia lui Dumnezeu”3. După ce totul a fost spus şi făcut, Domnul nu a dezvăluit de ce a organizat Biserica Sa aşa cum a organizat-o.
Să nu uităm că aproximativ o jumătate din întregul proces de predare care are loc în Biserică este realizată de surori. O mare parte a activităţilor de conducere este realizată de surori. Multe prilejuri de slujire şi multe activităţi sunt planificate şi îndrumate de femei. Sfatul şi participarea în alt mod a femeilor în consiliile episcopiilor şi ţăruşilor şi în consiliile generale desfăşurate la sediul Bisericii asigură perspectiva, înţelepciunea şi echilibrul necesare.
Este nevoie atât de bărbaţi care respectă femeile şi darurile spirituale distincte pe care le au, cât şi de femei care respectă cheile preoţiei deţinute de bărbaţi pentru a invita binecuvântările depline ale cerului în orice activitate din cadrul Bisericii.
3. Bărbaţii şi femeile sunt la fel de importanţi
Bărbaţii şi femeile sunt egali în ochii lui Dumnezeu şi în ochii Bisericii, dar egali nu înseamnă că ei sunt la fel. Responsabilităţile şi darurile divine ale bărbaţilor şi femeilor sunt diferite ca natură, dar nu ca importanţă sau influenţă. Biserica noastră consideră că femeile sunt egale cu bărbaţii şi, totuşi, diferite de ei. Dumnezeu nu consideră vreunul dintre genuri ca fiind mai bun sau mai important decât celălalt. Preşedintele Hinckley a declarat femeilor: „Tatăl nostru Veşnic… nu a intenţionat niciodată ca dumneavoastră să fiţi altceva decât podoaba supremă a creaţiilor Sale”4.
Bărbaţii şi femeile au daruri diferite, puncte forte diferite şi puncte de vedere şi înclinaţii diferite. Acesta este unul dintre motivele fundamentale pentru care avem nevoie unii de alţii. Este nevoie de un bărbat şi o femeie pentru a crea o familie şi este nevoie de bărbaţi şi femei pentru a duce la îndeplinire lucrarea Domnului. Un soţ şi o soţie care lucrează împreună în neprihănire se completează unul pe altul. Să fim atenţi să nu încercăm să schimbăm planul şi scopurile pe care Tatăl nostru Ceresc le-a stabilit pentru vieţile noastre.
4. Toţi sunt binecuvântaţi de puterea preoţiei
Când bărbaţii şi femeile merg la templu, ei sunt înzestraţi, în aceeaşi măsură, cu aceeaşi putere, care este puterea preoţiei. Deşi autoritatea preoţiei este îndrumată prin cheile preoţiei şi cheile preoţiei sunt deţinute numai de bărbaţi demni, accesul la puterea şi binecuvântările preoţiei este permis tuturor copiilor lui Dumnezeu.
Tatăl nostru din Cer este generos în ceea ce priveşte puterea Lui. Toţi bărbaţii şi toate femeile au acces la puterea Sa pentru a primi ajutor în vieţile lor. Toţi cei care au făcut legăminte sacre cu Domnul şi care cinstesc acele legăminte sunt eligibili pentru a primi revelaţie personală, pentru a fi binecuvântaţi cu slujirea îngerilor, de a avea o legătură strânsă cu Dumnezeu, de a primi plenitudinea Evangheliei şi, în final, de a deveni moştenitori împreună cu Isus Hristos a tot ce are Tatăl nostru.
5. Noi trebuie să cunoaştem doctrina şi să depunem mărturie despre ea
Este necesar ca femeile din Biserică să cunoască doctrina lui Hristos şi să depună mărturie despre restaurare în toate modalităţile în care pot. Nu a existat o perioadă mai complexă în istoria omenirii. De-a lungul mileniilor, Satana şi cei care l-au urmat au perfecţionat armele din arsenalul lor şi sunt pricepuţi la a distruge credinţa şi încrederea familiei umane în Dumnezeu şi în Domnul Isus Hristos.
Noi toţi ‒ bărbaţi, femei, tineri adulţi, tineri, şi băieţi şi fete ‒ trebuie să-L apărăm, să-L protejăm şi să-L facem cunoscut pe Domnul şi Biserica Sa în lume. Avem nevoie de mai multe glasuri distincte, influente de femei şi de credinţa lor. Este necesar ca dumneavoastră să învăţaţi doctrina şi să înţelegeţi ceea ce noi credem, astfel încât să vă puteţi depune mărturiile despre adevărul tuturor lucrurilor ‒ fie că acele mărturii sunt depuse în jurul unui foc de tabără al tinerelor fete, într-o adunare de mărturii, pe un blog, fie pe Facebook. Numai dumneavoastră puteţi arăta lumii cum arată şi în ce cred femeile lui Dumnezeu care au făcut legăminte.
Stimate surori, sfera dumneavoastră de influenţă este unică ‒ o sferă care nu poate fi copiată de bărbaţi. Nimeni nu-L poate apăra pe Salvatorul nostru cu mai multă convingere sau putere decât puteţi dumneavoastră, fiicele lui Dumnezeu ‒ dumneavoastră care aveţi o tărie interioară şi convingere atât de mari. Puterea glasului unei femei convertite este incomensurabilă şi Biserica are nevoie de glasurile dumneavoastră acum, mai mult ca niciodată.
Vă depun mărturia mea că ne aflăm într-o perioadă în care trebuie să fim uniţi. Trebuie să fim fermi, împreună ‒ bărbaţi şi femei, tineri băieţi şi tinere fete, băieţi şi fete. Trebuie să susţinem planul Tatălui nostru Ceresc. Trebuie să-L apărăm. El este respins. În calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă nu putem sta nepăsători şi permite ca acest lucru să se întâmple în continuare fără a fi destul de curajoşi pentru a face ca glasurile noastre să fie auzite.
Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze să aveţi curajul de a studia şi de a cunoaşte adevărurile simple ale Evangheliei şi de a le împărtăşi apoi, de fiecare dată când aveţi prilejul.