„Chiar și atunci când sunteți mai în vârstă, caritatea nu piere niciodată”, Liahona, mart. 2023.
Să îmbătrânim având credință
Chiar și atunci când sunteți mai în vârstă, caritatea nu piere niciodată
Chemate să slujească în ultima parte a vieții lor într-o președinție a Societății de Alinare, aceste femei aduc experiență și înțelegere slujirii lor.
„S-ar putea să fim cea mai în vârstă președinție a Societății de Alinare din Biserică”, a spus Sharon Alexander. Tocmai a împlinit 89 de ani. Și consilierele sale, Marlene Peterson și Dorothy Arnold, au 90, respectiv 91 de ani.
„Așadar, media noastră de vârstă este de 90 de ani”, spune Dorothy râzând.
Această președinție a Societății de Alinare slujește într-o ramură dintr-un așezământ de viață independentă pentru vârstnici din Ogden, Utah, S.U.A. Așezământul este căminul multor membri seniori ai Bisericii, iar membrele președinției pot fi, deseori, văzute sprijinindu-se de cadre în timp ce merg din ușă în ușă, salutând oameni și asigurându-se că toată lumea este bine.
La un moment dat, oameni din episcopiile locale făceau astfel de vizite de păstorire. Apoi, președintele de țăruș a simțit îndemnul de a încuraja președinția ramurii să-L întrebe pe Domnul ce rezidenți pot sluji și în ce chemări.
Prea binecuvântată să spun nu
„Când președintele de ramură mi-a oferit chemarea de a fi președinta Societății de Alinare”, a spus Sharon, „m-am gândit că am primit prea multe binecuvântări pentru a spune nu”. Dânsa, la rândul dânsei, a primit inspirație cu privire la cine să-i fie consiliere. „Marlene mi-a venit prima dată în minte”, spune ea. „Lucrasem împreună la nivel de țăruș, pregătind nume pentru munca în templu. Știam că soțul ei murise cu puțin timp în urmă și, deși ea se confrunta cu probleme din această cauză, „știam că era credincioasă”.
Apoi, după o adunare de împărtășanie, Sharon s-a uitat prin încăpere căutând inspirație. „Am văzut-o pe Dorothy. Mi-a zâmbit și am știut că ea era cealaltă consilieră. Domnul m-a îndrumat către ambele și El nu a făcut nicio greșeală cu niciuna dintre ele.”
Ca o familie mare
Sharon a spus, de asemenea, că poate vedea avantajul de a avea oameni din așezământ care slujesc altora din același așezământ. „Suntem mai aproape de situație”, spune dânsa. „Înțelegem că, uneori, suntem fără putere, uneori uităm atât de multe./ și, alteori, pur și simplu, nu ne simțim bine. Și știm cum să râdem de problemele cu care ne confruntăm împreună.”
„Oamenii care locuiesc aici sunt deja ca o familie mare”, spune Marlene. „Mâncăm împreună, așa că ne vedem de trei ori pe zi. Apoi, uneori, suntem împreună și la activități. Așadar, cred că președintele de țăruș a fost inspirat când a simțit că sunt oameni aici care pot să se slujească unii pe alții.”
„Știm ce se întâmplă zi de zi. Știm dacă cineva are nevoie de ajutor sau dacă cineva se îmbolnăvește”, spune Dorothy.
Pe lângă faptul de a păstori și de a le ajuta pe altele să păstorească, membrele președinției organizează învățătoarele din cadrul Societății de Alinare. Ele sugerează rezidentele care ar putea fi chemate să predea și adaptează însărcinările și programul în funcție de nevoile individuale ale învățătoarelor.
Aduceți-vă aminte, Domnul vă iubește
„Dar însărcinarea noastră principală este să le amintim altor rezidente că Domnul le iubește”, spune Marlene. „Și, pe măsură ce facem aceasta, simțim, de asemenea, dragostea Sa.”
„Cu toții avem dificultăți”, spune Sharon. „Am acum probleme pe care nu le aveam cu cinci luni în urmă. Dar când încep să-mi plâng de milă, mă gândesc: «Hei, aceasta nu este nimic în comparație cu situațiile prin care a trecut Salvatorul». Suntem aici pentru a progresa și a crește. Și, chiar și la bătrânețe, dacă lași experiențele să te învețe, poți continua să înveți pentru totdeauna.”
Deoarece fiecare dintre ele a pierdut persoane dragi, membrele președinției au învățat, de asemenea, multe despre compasiune. Ele știu cum să le ajute pe cele care au nevoie să fie mângâiate. De exemplu, într-un an, Marlene a pierdut patru membri ai familiei și un prieten bun.
„Pentru că am trecut prin lucruri grele”, spune ea, „le putem ajuta și pe altele să treacă prin lucruri grele. Dacă aveți probleme cu ceva, uitați de propriile îngrijorări și concentrați-vă pe a sluji altora. Această chemare m-a ajutat să fac acest lucru”.
Membrele președinției aduc o bogăție de experiență și înțelegere chemării lor. Ele au locuit și au lucrat în multe locuri – California, Ohio, Wyoming și Utah. Ele au slujit în templu, în chemări în cadrul episcopiilor și țărușilor, în cadrul Societății Primare, Tinerelor Fete și slujirii umanitare. Dar, până acum, Dorothy nu avusese niciodată o chemare în cadrul Societății de Alinare.
Dânsa a spus: „Care este motto-ul Societății de Alinare? «Caritatea nu piere niciodată.» Acest lucru este adevărat când ești tânăr, dar este la fel de adevărat și când ești mai în vârstă. În calitate de președinție, învățăm acest lucru în fiecare zi”.
„Cred că lucrăm foarte bine împreună”, spune Sharon clipind din ochi, „pentru o președinție a cărei medie de vârstă este 90 de ani”.