„Capitolul 3: Lecția 4 – Să devenim ucenici pe viață ai lui Isus Hristos”, Predicați Evanghelia Mea: îndrumar pentru împărtășirea Evangheliei lui Isus Hristos (2023)
„Capitolul 3: Lecția 4”, Predicați Evanghelia Mea
Capitolul 3: Lecția 4
Să devenim ucenici pe viață ai lui Isus Hristos
Predarea acestei lecții
Botezul este o rânduială a speranței plină de bucurie. Când suntem botezați, ne arătăm dorința de a-L urma pe Dumnezeu și de a intra pe cărarea care duce la viața eternă. Ne arătăm, de asemenea, angajamentul de a deveni ucenici pe viață ai lui Isus Hristos.
Această lecție este organizată potrivit legămintelor pe care le facem la botez. Include secțiunile principale de mai jos, fiecare dintre ele având subsecțiuni.
Ajută oamenii să înțeleagă că principiile și poruncile pe care le propovăduiești fac parte din legământul pe care-l vor face la botez. Arată-le cum fiecare parte a acestei lecții îi va ajuta „să [vină] la Hristos… și să [se împărtășească] din salvarea Lui” (Omni 1:26; vezi, de asemenea, 1 Nefi 15:14).
Vei dori să predai această lecție în cadrul mai multor vizite. Rareori ar trebui ca o vizită de propovăduire să dureze mai mult de 30 de minute. De obicei, este mai bine să faci vizite scurte, mai frecvente, care acoperă părți mai mici din material.
Planifică ce vei propovădui, când vei propovădui ceea ce ai planificat și de cât timp vei avea nevoie. Gândește-te la nevoile oamenilor cărora le propovăduiești și caută îndrumarea Spiritului. Ai flexibilitatea de a propovădui în acord cu ceea ce-i ajută cel mai bine pe oameni să se pregătească pentru botez și confirmare.
Unele secțiuni din această lecție includ invitații concrete. Caută inspirație pentru a hotărî cum și când să faci invitații. Fii atent la nivelul de înțelegere al fiecărei persoane. Ajută persoana respectivă să trăiască potrivit Evangheliei pas cu pas.
Legământul nostru de a fi dornici să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos
Când suntem botezați, facem legământ să-L urmăm pe Isus Hristos „cu toată inima”. De asemenea, depunem mărturie că „[vrem] să [luăm] asupra [noastră] numele lui Hristos” (2 Nefi 31:13; vezi, de asemenea, Doctrină și legăminte 20:37).
A lua asupra noastră numele lui Isus Hristos înseamnă că ne aducem aminte de El și ne străduim să trăim ca ucenici pe viață ai Săi. Lăsăm lumina Sa să strălucească prin noi către alții. Ne considerăm ai Săi și-L punem pe primul loc în viața noastră.
Secțiunile de mai jos descriu două moduri în care ne aducem aminte de Isus Hristos și-L urmăm.
Ne rugăm des
Rugăciunea poate fi o conversație simplă, din inimă, cu Tatăl Ceresc. În rugăciune, vorbim cu El deschis și sincer. Ne exprimăm dragostea față de El și recunoștința pentru binecuvântările noastre. De asemenea, cerem ajutor, protecție și îndrumare. După ce ne încheiem rugăciunile, trebuie să ne facem timp pentru a sta și a asculta.
Isus a propovăduit: „Voi trebuie întotdeauna să vă rugați la Tatăl în numele Meu” (3 Nefi 18:19, subliniere adăugată; vezi, de asemenea, Moise 5:8). Când ne rugăm în numele lui Isus Hristos, ne aducem aminte atât de El, cât și de Tatăl Ceresc.
Isus ne-a dat exemplul de urmat când ne rugăm. Putem învăța multe despre rugăciune studiind rugăciunile Salvatorului din scripturi (vezi Matei 6:9-13; Ioan 17).
Rugăciunile noastre pot include următoarele părți:
-
începem adresându-ne Tatălui Ceresc;
-
ne exprimăm sentimentele inimii, cum ar fi recunoștința pentru binecuvântările pe care le-am primit;
-
adresăm întrebări, căutăm îndrumare și cerem binecuvântări;
-
încheiem spunând: „În numele lui Isus Hristos, amin”.
Scripturile ne sfătuiesc să ne rugăm dimineața și seara. Totuși, ne putem ruga oricând și în orice împrejurare. În cazul rugăciunilor personale și al celor spuse în familie, ar putea avea mai multă semnificație să îngenunchem când ne rugăm. Trebuie să ne rugăm mereu în inima noastră (vezi Alma 34:27; 37:36-37; 3 Nefi 17:13; 19:16).
Rugăciunile noastre ar trebui să fie serioase și sincere. Când ne rugăm, trebuie să evităm să spunem aceleași lucruri în aceleași moduri.
Ne rugăm cu credință, în mod sincer și cu intenția adevărată de a acționa pe baza răspunsurilor pe care le primim. Pe măsură ce facem acest lucru, Dumnezeu ne va îndruma și ne va ajuta să luăm hotărâri bune. Ne vom simți mai aproape de El. El ne va oferi înțelegere și adevăr. Ne va binecuvânta cu alinare, pace și tărie.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Ghid pentru scripturi: „Rugăciune”
-
Bible Dictionary: „Prayer (Rugăciune)”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Prayer (Rugăciune)”
Studiem scripturile
Nefi a propovăduit: „Ospătați-vă din cuvintele lui Hristos; căci… [ele] vă vor spune toate lucrurile pe care trebuie să le faceți” (2 Nefi 32:3; vezi, de asemenea, 31:20).
Studierea scripturilor este un mod esențial de a ne aduce aminte de Isus Hristos și de a-L urma. Din scripturi, învățăm despre viața, slujirea și învățăturile Sale. Învățăm, de asemenea, despre promisiunile Sale. Pe măsură ce citim scripturile, avem parte de dragostea Sa. Sufletul nostru se lărgește, credința noastră în El crește și mintea ne este luminată. Mărturia noastră despre misiunea Sa divină devine mai puternică.
Ne aducem aminte de Isus și-L urmăm pe măsură ce punem în practică în viața noastră cuvintele Sale. Trebuie să studiem zilnic din scripturi, mai ales din Cartea lui Mormon.
Scripturile Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă sunt Biblia sfântă, Cartea lui Mormon, Doctrină și legăminte și Perla de mare preț. Ele sunt, de asemenea, numite „lucrările canonice”.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Ghid pentru scripturi: „Scripturi”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Scripturi”
Legământul nostru de a ține poruncile lui Dumnezeu
Notă. Sunt multe moduri de a propovădui poruncile din această secțiune. De exemplu, le-ai putea propovădui în cadrul câtorva vizite. Sau ai putea propovădui câteva dintre ele ca parte a primelor trei lecții. Când propovăduiești poruncile, asigură-te că le legi de legământul făcut la botez și de planul salvării.
Când suntem botezați, facem legământ cu Dumnezeu că vom „ține poruncile Lui” (Mosia 18:10; Alma 7:15).
Dumnezeu ne-a dat porunci pentru că ne iubește. El dorește ce este cel mai bun pentru noi, atât acum, cât și în eternitate. În calitate de Tată al nostru Ceresc, El știe ce avem nevoie pentru buna noastră stare spirituală și fizică. El știe, de asemenea, ce ne va aduce cea mai mare fericire. Fiecare poruncă este un dar divin, dat pentru a ne îndruma hotărârile, a ne proteja și a ne ajuta să progresăm.
Unul dintre motivele pentru care am venit pe pământ este de a învăța și de a progresa folosindu-ne libertatea de a alege în mod înțelept (vezi Avraam 3:25). Faptul de a alege să ne supunem poruncilor lui Dumnezeu – și de a ne pocăi când nu reușim – ne ajută să parcurgem această călătorie prin viața muritoare care ne pune adesea la încercare.
Poruncile lui Dumnezeu sunt o sursă de tărie și binecuvântări (vezi Doctrină și legăminte 82:8-9). Ținând poruncile, învățăm că ele nu sunt reguli împovărătoare care ne restrâng libertatea. Libertatea adevărată rezultă din supunerea față de porunci. Supunerea este o sursă de tărie care ne aduce lumină și cunoaștere prin Duhul Sfânt. Ne aduce mai multă fericire și ne ajută să ne atingem potențialul divin de copii ai lui Dumnezeu.
Dumnezeu promite să ne binecuvânteze pe măsură ce ținem poruncile Sale. Unele binecuvântări sunt anume pentru anumite porunci. Binecuvântările Sale supreme sunt pacea în această viață și viața eternă în lumea care va veni (vezi Mosia 2:41; Alma 7:16; Doctrină și legăminte 14:7; 59:23; 93:28; 130:20-21).
Binecuvântările lui Dumnezeu sunt atât spirituale, cât și temporale. Uneori, trebuie să le așteptăm cu răbdare, având încredere că vor veni potrivit voinței Sale și la timpul ales de El (vezi Mosia 7:33; Doctrină și legăminte 88:68). Pentru a discerne unele binecuvântări, trebuie să fim atenți și concentrați din punct de vedere spiritual. Acest lucru este îndeosebi valabil în cazul binecuvântărilor care vin în moduri simple și aparent obișnuite.
Unele binecuvântări ar putea fi evidente doar privind retrospectivă. Altele este posibil să nu vină până după această viață. Indiferent de timpul sau natura binecuvântărilor lui Dumnezeu, putem fi siguri că ele vor veni pe măsură ce ne străduim să trăim potrivit Evangheliei lui Isus Hristos (vezi Doctrină și legăminte 82:10).
Dumnezeu îi iubește pe toți copiii Săi într-un mod perfect. El are răbdare cu slăbiciunile noastre și ne iartă când ne pocăim.
Cele două mari porunci
Când Isus a fost întrebat: „Care este cea mai mare poruncă?”, El a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău”.
Apoi, Isus a spus că a doua cea mai mare poruncă este asemenea primei: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:36-39). „Nu este altă poruncă mai mare decât acestea” (Marcu 12:31).
În calitate de copii de spirit ai lui Dumnezeu, aveam vasta capacitate de a iubi. Face parte din moștenirea noastră spirituală. Faptul de a trăi potrivit celor două mari porunci – de a-L iubi mai întâi pe Dumnezeu și de a ne iubi aproapele – este o caracteristică definitorie a ucenicilor lui Isus Hristos.
Dragostea față de Dumnezeu
Sunt multe moduri prin care ne putem arăta dragostea față de Dumnezeu. Putem să ținem poruncile Sale (vezi Ioan 14:15, 21). Îl putem pune pe primul loc în viața noastră supunându-ne voia voinței Sale. Ne putem concentra dorințele, gândurile și inimile asupra Sa (vezi Alma 37:36). Putem trăi fiind recunoscători pentru binecuvântările pe care El ni le-a dat – și putem fi generoși în împărtășirea acestor binecuvântări (vezi Mosia 2:21-24; 4:16-21). Prin intermediul rugăciunii și slujind altora, ne putem exprima dragostea față de El și o putem face și mai profundă.
Asemenea altor porunci, porunca de a-L iubi pe Dumnezeu este pentru binele nostru. Ceea ce iubim determină ceea ce căutăm. Ceea ce căutăm determină ceea ce gândim și facem. Și ceea ce gândim și facem determină cine suntem – și cine vom deveni.
Dragostea față de alții
Faptul de a-i iubi pe alții este o extindere a dragostei noastre față de Dumnezeu. Salvatorul ne-a învățat multe moduri de a-i iubi pe alții (vezi, de exemplu, Luca 10:25-37 și Matei 25:31-46). Ne întindem brațele către ei și le urăm bun-venit în inima și viața noastră. Iubim slujind – dăruindu-ne chiar și în moduri mici. Îi iubim pe alții folosind darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a-i binecuvânta.
Iubirea altora include faptul de a fi răbdători, buni și cinstiți. Include faptul de a ierta în mod sincer. Înseamnă să tratăm toți oamenii cu respect.
Când iubim pe cineva, atât noi, cât și acea persoană suntem binecuvântați. Inima noastră se mărește, viața noastră devine mai plină de însemnătate și bucuria noastră crește.
Binecuvântări
Cele două mari porunci – de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne iubi aproapele – sunt temelia tuturor poruncilor lui Dumnezeu (vezi Matei 22:40). Când Îl iubim mai întâi pe Dumnezeu și, de asemenea, îi iubim pe alții, totul din viața noastră își va găsi locul. Această dragoste ne va influența perspectiva, modul în care ne folosim timpul, interesele pe care le urmăm și ordinea priorităților.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
Urmăm profetul
Dumnezeu cheamă profeți pentru a fi reprezentanții Săi pe pământ. Prin profeții Săi, El revelează adevărul și oferă îndrumare și avertizări.
Dumnezeu l-a chemat pe Joseph Smith să fie primul profet din zilele din urmă (vezi lecția 1). Succesorii lui Joseph Smith au fost, de asemenea, chemați de Dumnezeu să conducă Biserica Sa, inclusiv profetul care o conduce astăzi. Trebuie să dobândim o convingere despre chemarea divină a profetului în viață și să urmăm învățăturile sale.
Învățăturile profeților și apostolilor în viață oferă o ancoră a adevărului etern într-o lume a valorilor schimbătoare. Pe măsură ce îi urmăm pe profeții lui Dumnezeu, confuzia și discordia lumii nu ne vor copleși. Vom găsi mai multă fericire în această viață și vom primi îndrumare pentru această parte a călătoriei noastre eterne.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Ghid pentru scripturi: „Profet”, „Profetesă”, „Profeție, (A) Profeți”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Prophets (Profeți)”, „Prophecy (Profeție)”
Ținem cele zece porunci
Dumnezeu a revelat cele zece porunci unui profet din vechime, pe nume Moise, pentru a îndruma poporul Său. Aceste porunci sunt la fel de valabile în zilele noastre. Ele ne învață să-L preaslăvim pe Dumnezeu și să dăm dovadă de pioșenie față de El. Ne învață, de asemenea, cum să ne tratăm unul pe celălalt.
-
„Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Exodul 20:3). Alți „dumnezei” poate să includă multe lucruri, cum ar fi posesiunile, puterea sau pozițiile proeminente.
-
„Să nu-ți faci chip cioplit” (Exodul 20:4).
-
„Să nu iei în deșert numele Domnului, Dumnezeului tău” (Exodul 20:7).
-
„Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești” (Exodul 20:8).
-
„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” (Exodul 20:12).
-
„Să nu ucizi.” (Exodul 20:13).
-
„Să nu preacurvești” (Exodul 20:14).
-
„Să nu furi” (Exodul 20:15).
-
„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” (Exodul 20:16).
-
„Să nu poftești” (Exodul 20:17).
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Ghid pentru scripturi: „Porunci, Cele zece”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Ten Commandments (Zece porunci)”
Trăim în acord cu legea castității
Legea castității este o parte vitală a planului lui Dumnezeu pentru salvarea și exaltarea noastră. Intimitatea sexuală dintre soț și soție este rânduită de Dumnezeu pentru crearea de copii și exprimarea dragostei în cadrul căsniciei. Această intimitate și puterea de a crea viață umană sunt menite să fie frumoase și sacre.
Legea castității dată de Dumnezeu înseamnă abstinența de la relații sexuale în afara căsniciei legale dintre un bărbat și o femeie. Această lege înseamnă, de asemenea, fidelitate și loialitate totale față de soțul/soția unei persoane după căsătorie.
Pentru a ne ajuta să ținem legea castității, profeții ne-au sfătuit să fim curați în gândurile și cuvintele noastre. Trebuie să evităm pornografia sub orice formă. Pentru a ține legea castității, trebuie să fim decenți în comportamentul și înfățișarea noastră.
Candidații la botez trebuie să trăiască potrivit legii castității.
Pocăința și iertarea
În ochii lui Dumnezeu, încălcarea legii castității este un lucru foarte grav (vezi Exodul 20:14; Efeseni 5:3). Înseamnă folosirea necorespunzătoare a puterii sacre pe care El a dat-o pentru a se crea viață. Dar El continuă să ne iubească chiar dacă am încălcat această lege. Ne invită să ne pocăim și să devenim curați prin intermediul sacrificiului ispășitor al lui Isus Hristos. Disperarea cauzată de păcat poate fi înlocuită cu pacea dulce a iertării lui Dumnezeu (vezi Doctrină și legăminte 58:42-43).
Binecuvântări
Dumnezeu ne-a dat legea castității pentru a ne binecuvânta, pe noi și pe copiii de spirit pe care El îi trimite pe pământ. Supunerea față de această lege este esențială pentru pacea personală și pentru a avea dragoste, încredere și unitate în relațiile noastre de familie.
Pe măsură ce trăim potrivit legii castității, vom fi protejați împotriva rănilor spirituale care rezultă din intimitatea sexuală în afara căsniciei. Vom evita, de asemenea, problemele emoționale și fizice care însoțesc adesea astfel de relații. Încrederea noastră va crește în fața lui Dumnezeu (vezi Doctrină și legăminte 121:45). Vom fi mult mai deschiși la influența Duhului Sfânt. Vom fi mai bine pregătiți să facem, în templu, legăminte sacre care ne unesc familiile pentru eternitate.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Ghid pentru scripturi: „Castitate”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Chastity (Castitate)”
Ținem legea zeciuielii
Un mare privilegiu al calității de membru al Bisericii este ocazia de a plăti zeciuială. Când plătim zeciuială, ajutăm la avansarea lucrării lui Dumnezeu și-i binecuvântăm pe copiii Săi.
Legea zeciuielii își are originile în vremurile Vechiului Testament. De exemplu, profetul Avraam a plătit zeciuială din tot ce avea (vezi Alma 13:15; Genesa 14:18-20).
Cuvântul zecime înseamnă, la propriu, a zecea parte. Când plătim zeciuială, donăm Bisericii o zecime din venitul nostru (vezi Doctrină și legăminte 119:3-4). Tot ce avem este un dar de la Dumnezeu. Când plătim zeciuială, ne arătăm recunoștința față de El înapoind o parte din ceea ce El ne-a dat.
Plătirea zeciuielii este o exprimare a credinței. Este, de asemenea, un mod de a-L cinsti pe Dumnezeu. Isus a propovăduit că noi trebuie să „[căutăm] mai întâi împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6:33), iar zeciuiala este un mod de a face aceasta.
Întrebuințarea banilor din zeciuială
Banii din zeciuială sunt sacri. Dăm zeciuiala noastră unui membru al episcopatului sau, în multe zone, o putem plăti online. Când episcopatul primește zeciuiala, membrii lui o transmit la sediul central al Bisericii.
Un consiliu format din Prima Președinție, Cvorumul celor Doisprezece Apostoli și Episcopatul care prezidează stabilește cum să fie întrebuințați banii din zeciuială în lucrarea lui Dumnezeu (vezi Doctrină și legăminte 120:1). Printre aceste întrebuințări se numără:
-
construirea și întreținerea templelor și caselor de întruniri;
-
traducerea și publicarea scripturilor;
-
sprijinirea activităților și operațiunilor congregațiilor locale ale Bisericii;
-
sprijinirea muncii misionare în întreaga lume;
-
sprijinirea muncii de întocmire a istoriei familiei;
-
finanțarea școlilor și educației.
Zeciuiala nu este folosită pentru a plăti conducătorii locali ai Bisericii. Ei slujesc, în mod voluntar, fără nicio plată.
Binecuvântări
Când plătim zeciuială, Dumnezeu promite binecuvântări care sunt mult mai mari decât ceea ce oferim. El va „deschide zăgazurile cerurilor, și… [va] turna… belșug de binecuvântare” (Maleahi 3:10; vezi versetele 7-12). Aceste binecuvântări pot fi atât spirituale, cât și temporale.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Ghid pentru scripturi: „Zeciuială”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Tithing (Zeciuială)”
Ne supunem Cuvântului de înțelepciune
Legea Domnului cu privire la sănătate
Trupul nostru este un dar sacru de la Dumnezeu. Fiecare dintre noi are nevoie de un trup fizic pentru a deveni mai asemănător Lui. Trupul nostru este atât de important, încât scripturile îl compară cu templul (vezi 1 Corinteni 6:19-20).
Domnul dorește ca noi să ne tratăm trupul cu respect. Pentru a ne ajuta să facem aceasta, El a revelat o lege a sănătății numită Cuvântul de înțelepciune. Această revelație ne învață despre faptul de a mânca alimente sănătoase și a nu consuma substanțe care-i fac rău trupului nostru – anume alcool, tutun și băuturi fierbinți (adică ceai și cafea).
În spiritul Cuvântului de înțelepciune, profeții din zilele noastre au avertizat împotriva folosirii altor substanțe dăunătoare, ilegale sau care creează dependență. Profeții au avertizat, de asemenea, împotriva folosirii abuzive de medicamente prescrise. (Președintele tău de misiune va răspunde la întrebări despre eventuala nefolosire a altor substanțe în zona ta geografică.)
Binecuvântări
Domnul a oferit Cuvântul de înțelepciune pentru buna noastră stare fizică și spirituală. El promite mari binecuvântări pe măsură ce ținem această poruncă. Printre aceste binecuvântări se numără sănătate, înțelepciune, comori de cunoștințe și protecție (vezi Doctrină și legăminte 89:18-21).
Supunerea față de Cuvântul de înțelepciune ne va ajuta să fim mai receptivi la îndemnurile Duhului Sfânt. Deși noi toți avem parte de probleme de sănătate, supunerea față de această lege ne va ajuta să fim mai sănătoși în trup, la minte și în spirit.
Candidații la botez trebuie să se supună Cuvântului de înțelepciune.
Pentru îndrumare privind ajutarea oamenilor care întâmpină dificultăți cu dependențe, vezi capitolul 10.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Ghid pentru scripturi: „Cuvânt de înțelepciune”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Health (Sănătate)”, „Word of Wisdom (Cuvânt de înțelepciune)”
-
Ajutor pentru viață: „Dependența”
Ținem ziua de sabat sfântă
O zi de odihnă și preaslăvire
Sabatul este o zi sfântă pe care Dumnezeu ne-a pus-o deoparte în fiecare săptămână pentru a ne odihni de muncile noastre zilnice și pentru a-L preaslăvi. Una dintre cele zece porunci care i-au fost date lui Moise este: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești” (Exodul 20:8; vezi, de asemenea, versetele 9-11).
Într-o revelație din zilele noastre, Domnul a reafirmat că sabatul „este ziua care a fost stabilită pentru voi pentru a vă odihni de munca voastră și pentru a exprima devoțiunea voastră Celui Preaînalt” (Doctrină și legăminte 59:10). El a spus, de asemenea, că sabatul trebuie să fie o zi a bucuriei, rugăciunii și recunoștinței (vezi versetele 14-15).
Ca parte a preaslăvirii noastre din ziua de sabat, participăm în fiecare săptămână la adunarea de împărtășanie. În cadrul acestei adunări, Îl preaslăvim pe Dumnezeu și luăm din împărtășanie pentru a ne aduce aminte de Isus Hristos și ispășirea Sa. Când luăm din împărtășanie, ne reînnoim legămintele făcute cu Dumnezeu și arătăm că suntem dornici să ne pocăim de păcatele noastre. Rânduiala împărtășaniei este elementul central al ținerii de către noi a zilei de sabat.
La biserică, participăm, de asemenea, la clase în care învățăm mai multe despre Evanghelia lui Isus Hristos. Credința noastră crește pe măsură ce studiem din scripturi împreună. Dragostea noastră crește pe măsură ce ne slujim unul altuia și ne întărim reciproc.
Pe lângă faptul de a ne odihni de muncile noastre în ziua de sabat, trebuie să ne abținem de la cumpărături și alte activități care ar face ca aceasta să fie o zi obișnuită. Noi lăsăm de-o parte activitățile lumii și ne concentrăm gândurile și faptele asupra lucrurilor spirituale.
O zi pentru a face bine
Să facem bine în ziua de sabat este cel puțin la fel de important ca ceea ce ne abținem să facem pentru a o ține sfântă. Învățăm Evanghelia, întărim credința, clădim relații, slujim și participăm la alte activități înălțătoare împreună cu familia și prietenii.
Binecuvântări
Ținerea zilei de sabat sfântă este o exprimare a devotamentului nostru față de Tatăl Ceresc și Isus Hristos. Pe măsură ce facem ca activitățile noastre din ziua de sabat să fie compatibile cu intenția lui Dumnezeu legată de această zi, vom simți bucurie și pace. Vom fi hrăniți spiritual și revigorați din punct de vedere fizic. De asemenea, ne vom simți mai aproape de Dumnezeu și ne vom întări relația cu Salvatorul nostru. Ne vom păstra mai deplin „[neîntinați] de lume” (Doctrină și legăminte 59:9). Sabatul va deveni „[o desfătare]” (Isaia 58:13; vezi, de asemenea, versetul 14).
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Sabbath Day (Ziua de sabat)”
-
Ghid pentru scripturi: „Sabbath Day (Ziua de sabat)”
Ne supunem legii și o onorăm
Sfinții din zilele din urmă cred în faptul de a se supune legii și de a fi cetățeni buni (vezi Doctrină și legămintele 134; Articolele de credință 1:12). Membrii Bisericii sunt încurajați să slujească pentru a-și îmbunătăți comunitățile și națiunile. Ei sunt, de asemenea, încurajați să fie o influență pentru valori morale sănătoase în societate și în administrație.
Membrii Bisericii sunt invitați să se implice în procesul politic și administrativ în acord cu legea. Membrii care dețin poziții în administrație acționează în astfel de funcții în calitate de cetățeni preocupați, nu în calitate de reprezentanți ai Bisericii.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
„Activitatea politică și civică” în secțiunea 38.8 a Manualului general
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Citizenship (Calitatea de cetățean)”
Legământul nostru de a le sluji lui Dumnezeu și altora
Slujirea
Când suntem botezați, facem legământ să-I slujim lui Dumnezeu și să le slujim altora. Faptul de a le sluji altora este unul dintre modurile principale în care-I slujim lui Dumnezeu (vezi Mosia 2:17). Profetul Alma i-a învățat pe cei care doreau să fie botezați că trebuiau să fie „dornici [să-și poarte] greutățile unul altuia… să [jelească] împreună cu cei care jelesc… și să-i [mângâie] pe aceia care au nevoie să fie mângâiați” (Mosia 18:8-9).
La scurt timp după botez, membrii noi primesc, de obicei, o chemare de a sluji în Biserică. Slujirea în aceste chemări este voluntară și neplătită. Când le acceptăm și slujim cu sârguință, creștem în credință, ne dezvoltăm talente și-i binecuvântăm pe alții.
O altă parte a slujirii noastre în Biserică este aceea de a fi un „frate care păstorește” sau o „soră care păstorește”. În această responsabilitate, slujim persoanelor și familiilor care ne sunt desemnate.
În calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, căutăm ocazii de a sluji în fiecare zi. Asemenea Lui, noi „[umblăm] din loc în loc, [facem] bine” (Faptele apostolilor 10:38). Slujim aproapelui nostru și altora din comunitatea noastră. Putem lua parte la ocazii de slujire prin intermediul JustServe, acolo unde este disponibil. Putem sprijini eforturile umanitare ale Bisericii și putem participa la intervenții în caz de dezastre.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Ghid pentru scripturi: „Slujire”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Service (Slujire)”
Împărtășirea Evangheliei
Ca parte a legământului pe care-l facem la botez, promitem să „[fim] martorii lui Dumnezeu” (Mosia 18:9). Un mod în care putem fi martori este acela de a împărtăși Evanghelia lui Isus Hristos. Faptul de a-i ajuta pe alții să primească Evanghelia este una dintre slujirile cele mai pline de bucurie pe care o putem oferi (vezi Doctrină și legăminte 18:15-16). Este o exprimare puternică a dragostei noastre.
Când avem parte de binecuvântările faptului de a trăi conform Evangheliei, dorim, în mod firesc, să împărtășim acele binecuvântări. Membrii familiei, prietenii și cunoștințele devin adesea interesați când suntem exemple de credință și ei văd cum ne binecuvântează Evanghelia viața. Putem împărtăși Evanghelia în moduri normale și firești (vezi Manual general, capitolul 23).
Îi invităm pe alții să participe alături de noi la activitățile de slujire, la cele din cadrul comunității, la cele recreaționale și la cele din cadrul Bisericii. Îi putem invita la o adunare a Bisericii sau la o ceremonie de botez. Îi putem invita să vizioneze o prezentare video online care explică Evanghelia lui Isus Hristos, să citească din Cartea lui Mormon sau să vină la o casă deschisă pentru un templu. Sunt sute de invitații pe care le putem face. Adesea, invitarea înseamnă, pur și simplu, includerea membrilor familiei noastre, prietenilor și apropiaților noștri în ceea ce facem deja.
Dacă Îi cerem, Dumnezeu ne va ajuta să recunoaștem ocaziile de a împărtăși Evanghelia și de a le spune altora despre cum ne binecuvântează ea viața.
Pentru mai multe informații despre punerea în practică a principiilor privind faptul de a iubi, a împărtăși și a invita, vezi „Unește-te cu membrii” din capitolul 9.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Ghid pentru scripturi: „Munca misionară”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Missionary Work (Munca misionară)”
Postul și darurile de post
Domnul a stabilit legea postului ca mod prin care să ne dezvoltăm tăria spirituală și să-i ajutăm pe cei aflați la nevoie.
A posti înseamnă a nu mânca și a nu bea o perioadă. De obicei, Biserica rezervă prima duminică a fiecărei luni ca zi de post. O zi de post include, de obicei, faptul de a nu mânca și a nu bea 24 de ore, dacă suntem capabili din punct de vedere fizic. Printre alte lucruri importante ale duminicii de post se numără rugăciunea și depunerea mărturiei. De asemenea, suntem încurajați să postim și cu alte ocazii când simțim nevoia.
Clădirea tăriei spirituale
Postul ne poate ajuta să devenim umili, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu și să ne simțim revigorați spiritual. Înainte să-Și înceapă slujirea, Isus Hristos a postit (vezi Matei 4:1-2). În scripturi sunt consemnate multe relatări despre profeți și alții postind pentru ca ei să-și poată mări tăria spirituală și să caute binecuvântări speciale pentru ei sau pentru alții.
Postul și rugăciunea merg împreună. Când postim și ne rugăm având credință, suntem mult mai receptivi să primim revelație personală. Suntem, de asemenea, mai receptivi să recunoaștem adevărul și să înțelegem voia lui Dumnezeu.
Ajutorarea celor aflați la nevoie
Când postim, donăm bani Bisericii pentru a ajuta la îngrijirea oamenilor aflați la nevoie. Această donație este numită dar de post. Suntem invitați să oferim un dar care este cel puțin egal cu valoarea meselor pe care nu le consumăm. Suntem încurajați să fim generoși și, dacă putem, să oferim mai mult decât valoarea acelor mese. Oferirea unui dar de post este un mod prin care le putem sluji altora.
Darurile de post sunt oferite pentru a oferi hrană și alte lucruri necesare oamenilor aflați la nevoie, atât pe plan local, cât și mondial. Pentru informații despre cum să oferi daruri de post, vezi „Donarea zeciuielii și a altor daruri” în această lecție.
Studiul din scripturi
Postul
Să ne îngrijim de cei aflați la nevoie
Învață mai multe despre acest principiu
-
Ghid pentru scripturi: „(A) Posti, Post”
-
Manual general: 22.2.2
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Fasting and Fast Offerings (Postul și darurile de post)”
Legământul nostru de a îndura până la sfârșit
Când suntem botezați, facem legământ cu Dumnezeu să „[îndurăm] până la sfârșit” trăind potrivit Evangheliei lui Isus Hristos (2 Nefi 31:20; vezi, de asemenea, Mosia 18:13). Ne străduim să fim ucenici pe viață ai lui Isus Hristos.
Profetul Nefi, din Cartea lui Mormon, a descris botezul ca fiind poarta prin care intrăm pe cărarea Evangheliei (vezi 2 Nefi 31:17). După botez, continuăm să „[înaintăm] cu fermitate în Hristos” (2 Nefi 31:20).
Pe măsură ce „[înaintăm]” pe cărarea uceniciei, ne pregătim să ne ducem la templu. Acolo, facem legăminte cu Dumnezeu în timp ce primim rânduielile din templu. În templu, vom fi înzestrați cu putere și putem fi pecetluiți ca familii pentru eternitate. Ținerea legămintelor pe care le facem în templu va deschide ușa pentru fiecare privilegiu spiritual și binecuvântare pe care Dumnezeu le are pentru noi.
Pe măsură ce continuăm, cu credincioșie, pe cărarea Evangheliei, vom primi, în cele din urmă, cel mai mare dar al lui Dumnezeu – darul vieții eterne (vezi 2 Nefi 31:20; Doctrină și legăminte 14:7).
Secțiunile de mai jos explică unele aspecte ale celor oferite de Dumnezeu pentru a ne ajuta să îndurăm până la sfârșitul călătoriei noastre din viața muritoare – și să găsim bucurie în ea.
Preoția și organizațiile Bisericii
Preoția este autoritatea și puterea lui Dumnezeu. Prin preoție, Tatăl Ceresc înfăptuiește lucrarea Sa de a „[realiza] nemurirea și viața veșnică” a copiilor Săi (Moise 1:39). Dumnezeu oferă autoritate și putere fiilor și fiicelor Sale de pe pământ pentru a ajuta la realizarea acestei lucrări.
Preoția ne binecuvântează pe toți. Rânduieli precum botezul și împărtășania sunt primite prin intermediul celor care dețin oficii ale preoției. De asemenea, putem să primim binecuvântări de vindecare, alinare și sfătuire.
Preoția și conducerea și chemările din cadrul Bisericii
Biserica este condusă de Isus Hristos prin profeți și apostoli. Acești conducători sunt chemați de Dumnezeu, sunt rânduiți și li se dă autoritatea preoției de a acționa în numele Salvatorului.
În vechime, Hristos le-a dat apostolilor Săi aceeași autoritate a preoției care le-a permis să conducă Biserica Sa după ce El S-a înălțat la cer. În cele din urmă, acea autoritate a fost pierdută când oamenii au respins Evanghelia și apostolii au murit.
Mesageri cerești au restaurat preoția în anul 1829 prin intermediul profetului Joseph Smith și Domnul a întemeiat din nou Biserica Sa cu apostoli și profeți (vezi lecția 1).
La nivel local, episcopii și președinții de țăruși au autoritatea preoției de a conduce congregații ale Bisericii.
Când femei și bărbați sunt chemați și puși deoparte pentru a sluji în cadrul Bisericii, li se oferă autoritate de la Dumnezeu pentru a acționa în acea chemare. Această autoritate le este dată misionarilor, conducătorilor, învățătorilor și altora până când sunt eliberați din chemările lor. Este delegată sub îndrumarea celor care dețin chei ale preoției.
Autoritatea preoției poate fi folosită doar în neprihănire (vezi Doctrină și legăminte 121:34-46). Această autoritate este o încredere sacră de a-L reprezenta pe Salvator și de a acționa în numele Său. Este întotdeauna menită să-i binecuvânteze pe alții și să le slujească.
Preoția aaronică și Preoția lui Melhisedec
În Biserică, preoția include Preoția aaronică și Preoția lui Melhisedec. Sub îndrumarea celor care dețin chei ale preoției, Preoția aaronică și Preoția lui Melhisedec sunt conferite bărbaților demni care sunt membri ai Bisericii. După ce îi este conferită preoția corespunzătoare, cel în cauză este rânduit la un oficiu în cadrul acelei preoții, cum ar fi cel de diacon sau de vârstnic. El trebuie să fie rânduit de cineva care are autoritatea necesară.
Când un bărbat sau un tânăr băiat primește preoția, el face legământ cu Dumnezeu să îndeplinească îndatoriri sacre, să slujească altora și să ajute la clădirea Bisericii.
Tinerii băieți pot să primească Preoția aaronică și să fie rânduiți diaconi începând cu luna ianuarie a anului în care împlinesc vârsta de 12 ani. Ei pot fi rânduiți învățători în anul în care împlinesc vârsta de 14 ani și preoți în anul în care împlinesc vârsta de 16 ani. Bărbații convertiți care au vârsta corespunzătoare pot primi Preoția aaronică la scurt timp după botez și confirmare. Deținătorii Preoției aaronice administrează rânduieli precum împărtășania și botezul.
După ce a slujit un timp în calitate de preot în cadrul Preoției aaronice, un bărbat demn care are vârsta de cel puțin 18 ani poate primi Preoția lui Melhisedec și poate fi rânduit vârstnic. Bărbații care primesc Preoția lui Melhisedec pot înfăptui rânduieli ale preoției, cum ar fi oferirea de binecuvântări de vindecare și de alinare membrilor familiei și altora.
Pentru informații privind primirea preoției de către membrii noi, vezi Manual general, 38.2.9.1.
Cvorumuri și organizații ale Bisericii
Cvorumuri ale preoției. Un cvorum este un grup de deținători ai preoției organizat. Fiecare episcopie are un cvorum al vârstnicilor pentru bărbații adulți. Cvorumul diaconilor, cel al învățătorilor și cel al preoților sunt pentru tinerii băieți.
Societatea de Alinare. Societatea de Alinare cuprinde femeile în vârstă de cel puțin 18 ani. Membrele Societății de Alinare întăresc familii, persoane și comunitatea.
Tinerele Fete. Tinerele fete se alătură organizației Tinerele Fete începând cu luna ianuarie a anului în care împlinesc vârsta de 12 ani.
Societatea Primară. Copiii cu vârste cuprinse între 3 și 11 ani fac parte din organizația Societatea Primară.
Școala de duminica. Toți adulții și tinerii participă la Școala de duminica, unde se întâlnesc pentru a studia scripturile împreună.
Pentru mai multe informații despre preoție, vezi Manual general, capitolul 3.
Pentru mai multe informații despre cvorumurile preoției și organizațiile Bisericii, vezi Manual general, capitolele 8-13.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Manual general, capitolul 3: „Principiile preoției”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Aaronic Priesthood (Preoția aaronică)”, „Melchizedek Priesthood (Preoția lui Melhisedec)”, „Priesthood (Preoție)”
Căsătoria și familiile
Căsătoria
Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este rânduită de Dumnezeu. Este esențială în planul Său pentru progresul etern al copiilor Săi.
Uniunea unui soț și a unei soții în cadrul căsătoriei trebuie să fie cea mai prețioasă relație de pe pământ a lor. Ei au responsabilitatea sacră de a fi loiali unul altuia și fideli legământului pe care l-au făcut la căsătorie.
Soțul și soția sunt egali în ochii lui Dumnezeu. Niciunul nu trebuie să exercite stăpânire asupra celuilalt. Hotărârile lor trebuie luate în unitate și dragoste, cu participarea totală a ambilor.
Când un soț și o soție se iubesc și conlucrează, căsnicia lor poate fi sursa celei mai mari fericiri a lor. Ei se pot ajuta reciproc și își pot ajuta copiii să progreseze către viața eternă.
Familia
Asemenea căsătoriei, familia este rânduită de Dumnezeu și este esențială în planul Său pentru fericirea noastră eternă. Este cel mai probabil ca familiile noastre să fie fericite când trăim potrivit învățăturilor lui Isus Hristos. Părinții își învață copiii Evanghelia lui Isus Hristos și dau un exemplu privind modul de a trăi potrivit ei. Familiile ne oferă ocazii de a ne iubi unii pe alții și de a ne sluji reciproc.
Părinții trebuie să facă din familia lor cea mai mare prioritate. Pentru părinți, este un privilegiu și o responsabilitate sacră să aibă grijă de copiii pe care-i pot avea sau adopta.
Toate familiile au parte de încercări. Pe măsură ce căutăm sprijinul lui Dumnezeu și ținem poruncile Sale, greutățile familiale ne pot ajuta să învățăm și să progresăm. Uneori, aceste încercări ne ajută să învățăm să ne pocăim și să iertăm.
Conducătorii Bisericii au încurajat membrii să desfășoare o seară în cămin săptămânală. Părinții folosesc acest timp pentru a-și învăța copiii Evanghelia, a întări relațiile de familie și a se distra împreună. De asemenea, conductorii Bisericii au emis o proclamație care propovăduiește adevăruri importante despre familie (vezi „Familia: proclamație către lume”, ChurchofJesusChrist.org).
Printre alte moduri de a întări familia se numără rugăciunea în familie, studiul scripturilor și preaslăvirea împreună la biserică. Putem, de asemenea, să cercetăm istoria familiei, să adunăm povestiri despre familie și să slujim altora.
Mulți oameni au ocazii limitate de a se căsători sau de a avea relații de familie pline de dragoste. Mulți au trecut prin divorț și alte circumstanțe familiale grele. Totuși, Evanghelia ne binecuvântează pe fiecare în parte, indiferent de circumstanțele noastre familiale. Și, pe măsură ce suntem credincioși, Dumnezeu ne va oferi o cale de a avea binecuvântările unor familii iubitoare, fie în această viață, fie în viața care va veni.
Studiul din scripturi
Căsătorie
Familie
Învață mai multe despre acest principiu
-
Ghid pentru scripturi: „Familie”, „Căsătorie, (A se) Căsători”
-
Manual general, capitolul 2: „Sprijinirea persoanelor și familiilor în lucrarea de salvare și exaltare”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Marriage (Căsătorie)”, „Family (Familie)”, „Parenting (Calitate de părinte)”
Munca din templu și de întocmire a istoriei familiei pentru strămoșii decedați
Tatăl Ceresc îi iubește pe toți copiii Săi și dorește salvarea și exaltarea lor. Cu toate acestea, miliarde de oameni au murit fără să fi auzit Evanghelia lui Isus Hristos sau fără să fi primit rânduielile Evangheliei necesare salvării. Aceste rânduieli includ botezul, confirmarea, rânduirea la preoție în cazul bărbaților, înzestrarea în templu și căsătoria eternă.
Prin harul și mila Sa, Domnul a oferit o altă cale prin care acești oameni să primească Evanghelia și rânduielile ei. În lumea spiritelor, Evanghelia le este predicată celor care au murit fără a o primi (vezi Doctrină și legăminte 138). În temple, putem să înfăptuim rânduielile pentru strămoșii noștri decedați și pentru alte persoane decedate. Acești oameni decedați din lumea spiritelor pot, apoi, să accepte sau să respingă Evanghelia și rânduielile înfăptuite pentru ei.
Înainte să putem înfăptui aceste rânduieli, trebuie să ne identificăm strămoșii care nu le-au primit. Identificarea membrilor familiei noastre pentru ca ei să poată primi rânduieli este un scop central al muncii noastre de întocmire a istoriei familiei. Când găsim informații despre ei, le adăugăm în baza de date a Bisericii, pe FamilySearch.org. Apoi, noi (sau alții) putem înfăptui pentru ei, în templu, rânduieli prin înlocuitor.
Pe măsură ce ne identificăm strămoșii și înfăptuim rânduieli pentru ei, familiile noastre pot deveni unite pentru eternitate.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Manual general, capitolul 28: „Rânduielile din templu pentru cei decedați”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Baptisms for the Dead (Botezuri pentru cei morți)”, „Family History (Istoria familiei)”
Templele, înzestrarea, căsătoria eternă și familiile eterne
Templele
Templul este casa Domnului. Este un loc sfânt în care putem face legăminte cu Dumnezeu în timp ce primim rânduielile Sale sacre. Pe măsură ce ținem aceste legăminte, vom avea puterea Divinității manifestându-se în viața noastră (vezi Doctrină și legăminte 84:19-22; 109:22-23).
Înzestrarea
Una dintre rânduielile pe care le primim în templu este numită înzestrare. Cuvântul înzestrare înseamnă „un dar”. Acest dar al cunoașterii și puterii vine de la Dumnezeu. În timpul înzestrării, facem legăminte cu Dumnezeu care ne leagă de El și de Fiul Său, Isus Hristos (vezi capitolul 1).
Adulții pot fi eligibili să-și primească înzestrarea în templu după ce a trecut cel puțin un an de când au devenit membri ai Bisericii. Pentru mai multe informații despre înzestrare, vezi Manual general, 27.2.
Căsătoria eternă și familiile eterne
Planul fericirii întocmit de Dumnezeu face posibil ca relațiile de familie să dăinuie dincolo de mormânt. În templu, putem fi căsătoriți pentru viață și pentru eternitate. Acest lucru face posibil ca familiile să fie împreună pentru totdeauna.
După ce membrii cuplurilor căsătorite și-au primit înzestrarea în templu, ei pot fi pecetluiți sau căsătoriți pentru eternitate. Copiii lor pot fi pecetluiți cu ei.
Un soț și o soție care au fost pecetluiți în templu trebuie să țină legămintele pe care le-au făcut pentru a primi binecuvântările căsătoriei eterne.
Studiul din scripturi
Învață mai multe despre acest principiu
-
Manual general, capitolul 27: „Rânduielile din templu pentru cei decedați”
-
Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie): „Temples (Temple)”, „Endowment (Înzestrare)”, „Marriage (Căsătorie)”