Cine sunt eu?

Ești un copil al lui Dumnezeu

Modul în care te definești s-ar putea schimba de-a lungul vieții tale, dar mai întâi de toate și cel mai important, tu ești un copil preaiubit al lui Dumnezeu. El este Tatăl spiritului tău (vezi Numeri 16:22; 27:16; Evrei 12:9).

În viața noastră muritoare, este posibil să fim etichetați sau să ne etichetăm singuri în multe feluri. Unele etichete ar putea descrie afilieri sau stadiul din viață, iar altele ar putea indica caracteristici fizice, cum ar fi „înalt”, „scund”, „brunet”, „chel” sau „roșcat”.

Etichetele au putere. Președintele Thomas S. Monson a descris experiența pe care a trăit-o în legătură cu puterea etichetelor:

„Uneori, orașe și națiuni poartă etichete de identificare speciale. Un astfel de caz a fost un oraș foarte vechi și friguros din estul Canadei. Misionarii l-au numit «Stony Kingston (Kingston cel pietros)». Acolo, în șase ani, a fost un singur convertit la Biserică, deși misionari au fost desemnați, în mod continuu, acolo în toată această perioadă. Nimeni nu a fost botezat în Kingston…

În timp ce mă rugam în legătură cu această chestiune tristă și cugetam asupra ei, căci responsabilitatea mea atunci, în calitate de președinte de misiune, necesita ca eu să mă rog și să cuget asupra unor astfel de lucruri, soția mea mi-a făcut cunoscut un fragment dintr-o carte, A Child’s Story of the Prophet Brigham Young (Povestea unui copil – profetul Brigham Young), de Deta Petersen Neeley (orașul Salt Lake City: Deseret News Press, 1959, p. 36). Ea a citit cu glas tare că Brigham Young a venit în Kingston, Ontario, într-o zi friguroasă, cu multă zăpadă. El a trudit acolo aproximativ treizeci de zile și a botezat patruzeci și cinci de suflete. Acesta era răspunsul. Dacă misionarul Brigham Young a putut realiza acest seceriș, la fel puteau și misionarii din prezent.

Fără să ofer vreo explicație, am scos misionarii din Kingston, pentru ca ciclul eșecului să fie întrerupt. Apoi, am lansat, cu atenție, zvonul: «În curând, un nou oraș va fi deschis pentru munca misionară, chiar orașul în care Brigham Young a făcut prozelitism și a botezat patruzeci și cinci de persoane în treizeci de zile». Misionarii au făcut tot felul de presupuneri despre care ar putea fi acel oraș. În scrisorile lor săptămânale au implorat să fie desemnați să slujească în acest Shangri-La (paradis mitic). A mai trecut timp. Apoi, patru misionari selectați cu grijă – doi dintre ei noi, doi dintre ei experimentați – au fost aleși pentru această mare aventură. Membrii micuței ramuri au promis să-i sprijine. Misionarii și-au dedicat viața. Domnul a onorat ambele angajamente.

De-a lungul a trei luni, Kingston a devenit cel mai eficient oraș din Misiunea Canada. Clădirile din calcar cenușiu erau încă în picioare, orașul nu și-a schimbat înfățișarea, populația a rămas constantă. Schimbarea a fost una de atitudine. Eticheta îndoielii a făcut loc etichetei credinței” [„Labels (Etichete)” Ensign, nov. 1983, p. 19-20].

De-a lungul vieții noastre, aspecte ale identității noastre se schimbă. În mod inevitabil, ne schimbăm de la tineri la bătrâni. Este posibil ca punctele noastre de vedere să se schimbe și, împreună cu ele, este posibil ca noi să ne schimbăm afilierea.

Identitatea noastră poate fi în schimbare, dar există un aspect legat de ceea ce suntem care este etern fix: vom fi mereu copii ai lui Dumnezeu.

Identitatea și etichetele

Trebuie să fim foarte atenți în modul în care ne etichetăm. Etichetele ar trebui folosite cu atenție și cu îndrumarea Duhului Sfânt. Etichetele pot influența modul în care ne gândim la noi înșine și modul în care ceilalți ne tratează și ne pot mări sau limita capacitatea de a urma planul lui Dumnezeu pentru fericirea noastră. Etichetele pot să aibă impact asupra obiectivelor noastre, simțului nostru privind identitatea și oamenilor pe care-i numim prieteni. Dacă etichetele stau în calea progresului nostru etern, putem alege să le schimbăm. Președintele Dallin H. Oaks a explicat:

„Cred că este o afirmație corectă să spunem că unii oameni consideră atracția față de persoanele de același sex ca fiind caracteristica lor definitorie… Noi avem libertatea de a alege care sunt trăsăturile care ne vor defini; aceste alegeri nu ne sunt impuse.

Caracteristica noastră definitorie supremă este că noi, toți, suntem copii ai unor Părinți Cerești, născuți pe acest pământ cu un scop și cu un destin divin. Oricând celelalte noțiuni, oricare ar fi ele, nu sunt în concordanță cu această caracteristică definitorie supremă, ele devin distructive și ne conduc pe calea greșită” (interviu cu vârstnicul Dallin H. Oaks și cu vârstnicul Lance B. Wickman: „Atracția față de persoane de același sex”, 2006).

Dacă cineva simte atracție față de persoane de același sex, el sau ea poate să aleagă dacă folosește o etichetă a identității sexuale. Faptul că cineva se identifică drept homosexual sau lesbiană nu este împotriva regulilor sau doctrinei Bisericii; totuși, acest lucru ar putea să aibă consecințe nedorite privind modul în care este tratat. Niciun ucenic adevărat al lui Hristos nu are vreun motiv justificat de a nu da dovadă de dragoste pentru că tu hotărăști să te identifici astfel.

Președintele Russell M. Nelson ne-a adus aminte: „Într-o zi, veți fi întrebați dacă ați luat asupra dumneavoastră numele lui Hristos și dacă ați fost credincioși acelui legământ” [„Identity, Priority, and Blessings (Identitate, prioritate și binecuvântări)”, Ensign, aug. 2001, p. 10].

Pavel a spus: „Toți care ați fost botezați pentru Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus” (Galateni 3:27-28).

Într-o zi, la sfârșitul acestei scurte călătorii prin viața muritoare, ne vom întoarce în prezența Părinților noștri Cerești. Într-o zi, toate celelalte etichete vor fi înghițite de identitatea noastră eternă de copii ai lui Dumnezeu.