Capitolul 18

Noi credem că trebuie să fim cinstiţi

„Dacă dorim să avem tovărăşia Învăţătorului şi a Spiritului Duhului Sfânt, noi trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine, cinstiţi cu Dumnezeu şi cu semenii noştri.”

Din viaţa lui Howard W. Hunter

În timp ce aşteptau să viziteze Castelul Hearst din California, preşedintele şi sora Hunter împreună cu un alt cuplu au mers cu maşina până la un mic magazin. În timp ce se uitau la produsele din magazin, „vârstnicul Hunter s-a dus la tejghea, a luat câteva bomboane de lemn dulce [şi] a plătit vânzătorului 10 peni.” Cele două cupluri au revenit la maşină şi au pornit înapoi, spre castel, pentru a-l vizita. Pe drum „vârstnicul Hunter ne-a servit cu bomboane o dată şi, apoi, din nou iar, apoi, brusc, şi-a dat seama că a numărat greşit bomboanele, pentru că aveam 11 bucăţi în loc de 10, câte plătise.

El ar fi putut să treacă uşor cu vederea această greşeală. În definitiv, era doar un peni şi ne cam grăbeam acum să vizităm castelul. Cine ar fi aflat de această diferenţă sau cui i-ar fi păsat? Dar el nu s-a gândit de două ori. A schimbat direcţia de mers şi s-a îndreptat, din nou, către magazin… A explicat problema unui alt vânzător, şi-a cerut scuze pentru greşeală şi a plătit peniul lipsă spre surpriza vânzătorului”¹.

Pentru Howard W. Hunter, era important să fii cinstit în problemele mici, precum şi în cele mari.

El şi-a învăţat fiii ce înseamnă integritatea prin exemplul personal. „Ceea ce ştiu despre cinste şi integritate am învăţat, în mare măsură, din ce mi-au spus oamenii despre tatăl meu”, a spus Richard Hunter. Odată, Richard a mers cu tatăl său la o întâlnire de afaceri, în care se discuta un proiect complex. În timpul unei pauze în care ieşiseră din sală, Richard şi unul dintre bărbaţi vorbeau despre întâlnire. Richard a spus că, probabil, va trece mult timp până la începerea proiectului, pentru că acesta necesita un volum imens de autorizaţii. Bărbatul l-a corectat pe Richard, spunându-i că proiectul putea începe înainte ca autorizaţiile să fie finalizate pentru că oamenii ştiau că Howard H. Hunter avea să facă ce a spus că va face.²

În anul 1962, preşedintele Hunter s-a adresat tinerilor Bisericii şi şi-a exprimat convingerea cu privire la importanţa faptului de a fi cinstit:

„Fiecare dintre noi va avea parte de o viaţă fericită dacă va fi cinstit – cinstiţi faţă de tată şi mamă, faţă de persoana cu care ne întâlnim, în activitatea noastră şcolară, faţă de copiii cu care ne jucăm sau în ce priveşte prezenţa la adunările Bisericii; cinstiţi faţă de episcopii noştri – urmându-le sfatul, spunându-le adevărul despre noi, plătind zeciuială corectă, având o viaţă pură, curată; cinstiţi în activităţile şcolare sau universitare – fără a înşela în niciun aspect, fie că ne aflăm în clasă, ori în campus; cinstiţi în a ne plăti cheltuielile, fie că este vorba de intrarea într-o sală de jocuri ori la un film ori de a ne îndeplini partea din responsabilităţile pe care le implică organizarea unei petreceri; cinstiţi faţă de prietenii şi prietenele noastre – fără să profităm vreodată de ei, fără să-i înşelăm vreodată, fără să-i ducem vreodată în ispită; cinstiţi faţă de Domnul Însuşi”³.

Moise ţinând tablele — Cele zece porunci cuprind următorul îndemn: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău” (Exodul 20:16).

Învăţături ale lui Howard W. Hunter

Domnul ne îndeamnă să fim cinstiţi.

Scripturile abundă în îndemnuri de a fi cinstiţi şi în nenumărate porunci care ne cer să fim cinstiţi. Ne vin în minte cuvintele scrise cu majuscule: SĂ NU – să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău; să nu pofteşti [vezi Exodul 20:15-17]

Unele dintre cele mai des întâlnite exemple de necinste sunt acestea:

1. Furtul. Rareori citesc un ziar fără a găsi articole despre spargeri, jafuri, furturi de poşete, furturi din magazine, furturi de maşini şi mii de alte lucruri. Chiar şi în casele noastre de întruniri au loc mici furturi.

2. Înşelăciunea. În ziare, există relatări similare despre tranzacţii financiare frauduloase, tranzacţii comerciale frauduloase, înşelăciuni în domeniul investiţiilor şi alte lucruri care sunt aduse în atenţia publică. Sunt unii care trec prin şcoală copiind şi sunt alţii care vor lua examenele înşelând.

3. Încălcarea standardelor cuprinse în Cuvântul de înţelepciune. Acestea sunt standarde ale Bisericii. Ele nu încalcă standardele lumii. Dar dumneavoastră vi s-a dat cuvântul Domnului despre acest subiect.

4. Încălcarea regulilor traficului. Cineva nu poate fi cinstit, dacă încalcă legile formulate de societate şi guvern pentru a proteja alte persoane.⁴

„Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău” [Exodul 20:16]. Această poruncă se referă, în principal, la mărturia falsă dintr-un proces, dar include toate declaraţiile false. Orice neadevăr care tinde să afecteze o altă persoană, în ceea ce priveşte bunurile sale, persoana sa sau caracterul său, este împotriva spiritului şi literei legii. Ascunderea adevărului, care are acelaşi efect, este, de asemenea, o încălcare a acestei porunci.

„Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău” [Exodul 20:17]. A pofti înseamnă a dori, a tânji după, a jindui după ceva ce aparţine unei alte persoane. Dorinţa de a obţine lucruri bune nu este o încălcare, dar dorinţa de a le lua de la altcineva în mod ilegal este un lucru greşit. În acest sens, este foarte bine ca noi să înţelegem că binele sau răul nu începe când are loc fapta, ci atunci când inima unei persoane începe să se ataşează de un lucru.⁵

Domnului Îi sunt urâte privirea trufaşă, limba mincinoasă, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede pentru a comite nedreptăţi, martorul mincinos care spune minciuni [şi] cel care stârneşte certuri [vezi Proverbele 6:16-19]. În calitate de sfinţi din zilele din urmă, ne putem permite noi să facem ceea ce Îi este urât Domnului? De câte ori a condamnat El necinstea!⁶

Noi încurajăm cinstea în lucrurile mici, obişnuite ale vieţii.

Dacă ne pasă de relaţia noastră cu Salvatorul, trebuie să fim cinstiţi în lucrurile mici, precum şi în lucrurile mari.⁷

În timp ce ne străduim să avem realizări şi succese, consumăm atât de mult timp pentru a ne gândi la lucrurile complexe şi a le studia, încât ne facem rareori timp pentru lucrurile simple – lucrurile simple, lucrurile mici care sunt, în realitate, baza pe care clădim şi fără de care nu poate exista o temelie puternică. O structură se poate ridica spre cer şi noi o putem privi cu admiraţie datorită semeţiei şi înălţimii ei; totuşi, ea nu poate rezista dacă temelia ei nu este ancorată în stâncă sau în oţel şi beton.

Caracterul trebuie să aibă o astfel de temelie. Vă atrag atenţia asupra principiului cinstei. Cum se face că atât de mulţi oameni cred în principiile înalte şi măreţe ale cinstei, dar sunt atât de puţini cei care doresc să fie oneşti cu stricteţe?

[Cu mulţi] ani în urmă, în foaierele şi la intrările caselor noastre de întruniri, se aflau afişe cu titlul „Fii cinstit cu tine însuţi”. Cele mai multe dintre ele se refereau la lucrurile mici, obişnuite ale vieţii. În privinţa acestora se încurajează principiul cinstei.

Sunt unii care vor admite că este greşit să fii necinstit în lucruri importante, dar consideră că este scuzabil dacă acele lucruri sunt mai puţin importante

Îmi amintesc de un tânăr băiat care s-a aflat în ţăruşul nostru în perioada în care am slujit ca preşedinte de ţăruş. Se alăturase unui grup care credea că era o mişcare inteligentă să facă lucruri care nu erau drepte. În câteva rânduri, a fost prins comiţând unele infracţiuni minore. Într-o zi, am primit un telefon de la secţia de poliţie şi mi s-a spus că fusese reţinut pentru încălcarea unei reguli privind traficul. Fusese prins circulând cu viteză, aşa cum mai fusese şi cu alte ocazii înainte de aceasta. Ştiind că lucrurile pe care le făcea l-ar fi putut împiedica să plece în misiune, el şi-a corectat comportamentul şi, când a împlinit 19 ani, şi-a primit chemarea.

Nu voi uita niciodată discuţia pe care am avut-o când s-a întors din misiune. Mi-a spus că, în timp ce s-a aflat în misiune, s-a gândit de multe ori la necazurile pe care le provocase crezând, în mod greşit, că încălcarea lucrurilor mici nu era importantă. Dar, în viaţa lui, s-a produs o mare schimbare. A ajuns să înţeleagă că nu există fericire sau plăcere în încălcarea legii, fie că este legea lui Dumnezeu, ori legile pe care ni le impune societatea.⁸

Noi putem sluji lui Dumnezeu fiind cinstiţi şi drepţi în relaţiile personale şi activităţile noastre.

Religia poate face parte din munca noastră zilnică, fie că ne ocupăm de o afacere, de achiziţii şi vânzări, de construcţii, transport, fabricare, comerţ sau suntem funcţionari ori din orice altceva facem noi. Putem sluji lui Dumnezeu fiind cinstiţi şi drepţi în tranzacţiile pe care le facem în acelaşi fel în care procedăm în preaslăvirea de duminica. Adevăratele principii ale creştinismului nu pot fi separate şi diferenţiate de activităţile şi treburile noastre de zi cu zi.⁹

Dacă religia înseamnă ceva pentru noi, trebuie să fie ceva care ne motivează viaţa. Dacă religia înseamnă pentru noi ascultarea cuvântării unui cleric timp de o oră duminica, atunci religia nu va însemna nimic în viaţa noastră. Dacă ea nu pătrunde în viaţa fiecăruia dintre noi – în viaţa familiei noastre – în munca noastră – şi în tot ceea ce facem, atunci religia înseamnă foarte puţin pentru noi şi devine doar un idol de pus într-un loc înalt şi de preaslăvit doar ocazional.¹⁰

Ce schimbare măreaţă s-ar produce în existenţa lumii dacă noi, toţi, ne-am putea bizui unii pe alţii în ceea ce priveşte cinstea. Oamenii ar avea încredere perfectă unii în alţii în relaţiile personale şi în cele pe care le implică afacerile lor. Nu ar mai exista… neîncredere între forţa de muncă şi conducere. Ar exista integritate în serviciile publice şi în activitatea guvernamentală iar naţiunile ar trăi în pace, nu în tulburarea care ştim că există în prezent în lume

În ceea ce priveşte afacerile, există unii care vor profita de un avantaj necinstit dacă li se va oferi ocazia. Ei gândesc şi îşi justifică decizia spunând că în afaceri trebuie să profiţi de orice avantaj ţi se oferă. Astfel de tranzacţii pot ajunge la sume mari, dar, în principiu, nu există nicio diferenţă între ele şi nereturnarea unui peni pe care cineva l-a primit în plus de la vânzător şi şi-a dat seama de greşeala acestuia. Este o formă de înşelăciune.¹¹

Aş dori să vă sugerez o definiţie a „muncii onorabile”. Munca onorabilă este munca cinstită. Este acordată valoarea corectă şi nu există fraudă, înşelăciune sau inducere în eroare. Produsul ei sau serviciul este de calitate înaltă iar angajatorul, beneficiarul, clientul sau pacientul primeşte mai mult decât s-a aşteptat. Munca onorabilă este morală. Ea nu implică nimic din ce ar submina binele public sau moralitatea. De exemplu, ea nu implică vânzarea şi cumpărarea de alcool, narcotice ilegale sau jocurile de noroc. Munca onorabilă este utilă. Ea furnizează bunuri sau servicii care fac din lume un loc mai bun în care să trăim.¹²

Iov rugându-se — Iov a declarat: „Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia” (Iov 27:5).

Integritatea ne apără de rău, ne ajută să reuşim şi ne va salva sufletele.

Ispitele celui rău ne înconjoară. Fără protecţia integrităţii, suntem uşor de acaparat de tot felul de păcate şi fapte reprobabile.

Lui Iov nu i-a fost greu să înfrunte aceste probleme. El a fost protejat de integritatea sa. Iată ce a simţit el:

„Atâta vreme cât voi avea suflet şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,

buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat

Ţin să-mi scot dreptatea şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele” (Iov 27:3-4, 6).

Cât de inspirator! Datorită tăriei lui, nu-i era teamă de ispitele minore cărora mulţi oameni le cad pradă. Iov a dezvoltat în viaţa sa o tărie şi o mulţumire pe care nici Satana însuşi nu le-a putut zdrobi. Este, de asemenea, interesant de văzut cât de plăcut era el Domnului: „Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui (Iov 2:3).

Integritatea, această mare calitate, ne este disponibilă tuturor. Dacă ar fi folosită eficient, ea ne-ar soluţiona toate problemele privind guvernarea, religia, hărnicia şi viaţa individuală. Ar îndepărta năpasta groaznică a crimei, divorţului, sărăciei şi suferinţei. Ne-ar face să reuşim aici şi ne-ar salva sufletele în viaţa de apoi.

Una dintre cele mai mari realizări ale vieţilor noastre este să promovăm integritatea onestă, sinceră în noi înşine. Aceasta înseamnă că noi devenim puternici din punct de vedere spiritual, sinceri din punct de vedere intelectual, oneşti din punct de vedere moral şi întotdeauna personal răspunzători în faţa lui Dumnezeu. Integritatea este acea cheie de aur care va deschide uşa către aproape orice reuşită.¹³

Bucuria adevărată este rezultatul cinstei faţă de noi înşine, faţă de alţii şi faţă de Dumnezeu.

Vorbim deseori despre această scriptură: „Oamenii sunt ca să poată avea bucurie” [2 Nefi 2:25]. Omul cinstit are parte de bucurie. Permiteţi-mi să vă spun cum. Prin aceasta, puteţi avea tovărăşia Învăţătorului şi puteţi avea Spiritul Duhului Sfânt. Încălcarea codului cinstei vă va lipsi de aceste două mari binecuvântări. Aţi putea crede că cineva care minte sau înşeală… ar putea avea tovărăşia Învăţătorului sau ar putea avea Spiritul Duhului Sfânt? …

Trebuie să ne aducem întotdeauna aminte că niciodată nu suntem singuri. Nu există nicio faptă care să nu fie observată; nu există cuvânt rostit care să nu fie auzit; nu există gând conceput în mintea omului care să nu fie cunoscut de Dumnezeu. Nu există întuneric care să poată ascunde lucrurile pe care le facem. Trebuie să gândim înainte de a acţiona.

Credeţi că puteţi fi singuri când comiteţi o faptă necinstită? Credeţi că nu sunteţi observaţi când înşelaţi la un examen, chiar dacă sunteţi singura persoană din încăpere? Trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine. Dacă dorim să avem tovărăşia Învăţătorului şi a Spiritului Duhului Sfânt, noi trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine, cinstiţi cu Dumnezeu şi cu semenii noştri. Rezultatul este bucuria adevărată.¹⁴

Domnul ne cunoaşte cele mai lăuntrice gânduri [vezi D&L 6:16]. El cunoaşte fiecare faptă pe care o facem. Îl vom întâlni într-o zi şi Îl vom privi în ochi. Vom fi noi mândri de consemnările cu privire la viaţa noastră?

Noi facem acele consemnări în fiecare zi. Fiecare faptă, fiecare gând constituie o parte a lor. Vom fi noi mândri de ele? Vom fi dacă vom fi făcut tot ce ne-a stat în putinţă – dacă suntem cinstiţi cu noi înşine, cu cei pe care îi iubim, cu prietenii noştri, cu întreaga omenire

Binecuvântaţi sunt cei cinstiţi

Binecuvântaţi sunt cei supuşi Domnului.

Ei sunt cei liberi – cei fericiţi – cei care pot umbla cu capetele ridicate. Ei au respectul de sine. Ei au respectul acelora care îi cunosc cel mai bine.

Şi, mai presus de orice, ei au respectul şi binecuvântările Tatălui nostru din Cer. Isus ne invită să Îl urmăm. Căile Sale sunt drepte, curate, corecte şi cinstite. Să-L urmăm în viaţa îmbelşugată, fericită. Este singura cale.¹⁵

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Recitiţi exemplele despre necinste pe care le prezintă preşedintele Hunter în secţiunea 1. Care sunt unele dintre consecinţele acelor practici necinstite? Ce ne pot învăţa acele consecinţe despre motivul pentru care Domnul acordă cinstei o importanţă atât de mare?
Meditaţi asupra învăţăturilor preşedintelui Hunter despre faptul de a fi cinstiţi în lucrurile mici şi a fi cinstiţi cu noi înşine (vezi secţiunea 2). De ce trebuie să fim cinstiţi în „lucrurile mici”? Ce înseamnă să fim cinstiţi cu noi înşine? Cum putem birui ispita de a scuza chiar şi faptele necinstite aparent neînsemnate?
Preşedintele Hunter subliniază necesitatea de a face ca religia să facă parte din tot ce facem în viaţa zilnică (vezi secţiunea 3). Cum putem pune în practică, mai bine, în vieţile noastre învăţăturile din această secţiune? Cum putem preda în mod eficient despre cinste în căminele noastre?
În secţiunea 4, preşedintele Hunter menţionează mai multe binecuvântări care rezultă din a trăi fiind integru. Cum ajunge o persoană să fie integră? Cum aţi fost binecuvântaţi când aţi trăit fiind fideli standardelor Domnului?
În ce mod ne aduce bucurie faptul că suntem cinstiţi? (Vezi secţiunea 5.) De ce este necesară cinstea pentru ca noi să avem tovărăşia Duhului Sfânt? În ce mod ne aduce bucurie faptul că suntem cinstiţi?

Scripturi suplimentare

Iov 27:5; 31:5-6; Psalmii 15; Proverbele 20:7; Alma 53:20-21; D&L 10:25-28; 42:20-21, 27; 51:9; 124:15; 136:20, 25-26; Articolele de credinţă 1:13

Ajutor pentru studiu

În timp ce citiţi, „subliniaţi şi marcaţi cuvinte sau expresii pentru a face deosebirea dintre ideile dintr-un singur [pasaj]… Scrieţi, pe margine, referinţele din scripturi care clarifică pasajele pe care le studiaţi” (Predicaţi Evanghelia Mea [2004], p. 23).