Capitolul 5

Joseph Smith, profetul restaurării

„Eu depun mărturie solemnă că profetul Joseph Smith a fost slujitorul uns al Domnului în aceste zile din urmă.”

Din viaţa lui Howard W. Hunter

Nancy Nowell, care a fost una dintre stră-străbunicile din partea tatălui, s-a mutat la Lapeer, Michigan, la mijlocul anilor 1830. În anul 1842, un misionar al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a ajuns la Lapeer din Nauvoo, Illinois. Nancy i-a ascultat mesajul, s-a rugat cu privire la el şi a primit mărturie că misionarul predica adevărul. Ea a mers la Nauvoo pentru a afla mai multe despre Biserică şi a consemnat experienţa trăită acolo în jurnalul ei:

„M-am dus să-l ascult pe predicatorul mormon [Joseph Smith] şi am fost foarte precaută, pentru că nu voiam să fiu înşelată. Tema sa a fost a Doua Venire a lui Hristos. Am avut o mărturie că el rostea adevărul şi că Joseph Smith era un profet adevărat, chemat şi rânduit de Dumnezeu pentru a înfăptui o lucrare măreaţă, pentru că el a adus la lumină adevărul aşa cum a fost propovăduit de Isus Hristos. Am cerut să fiu botezată”¹.

La fel ca stră-străbunica sa, Nancy Nowell, Howard W. Hunter a avut o mărturie sigură despre misiunea profetică a lui Joseph Smith. La trei săptămâni după ce a devenit preşedinte al Bisericii, el a călătorit la Nauvoo pentru a comemora împlinirea a 150 de ani de la martiriul lui Joseph şi Hyrum Smith. Într-o adunare ţinută pe locul Templului Nauvoo, preşedintele Hunter a spus:

„Responsabilitatea pe care o simt pentru lucrarea începută de profetul Joseph mă face să fiu hotărât să fac tot ce pot în timpul şi perioada alocate mie. Cu siguranţă, Joseph a fost credincios şi fidel responsabilităţii încredinţate lui în timp ce s-a aflat pe pământ… Eu depun mărturie solemnă că profetul Joseph Smith a fost slujitorul uns al Domnului în aceste zile din urmă. La mărturia sa despre divinitatea şi realitatea lui Isus Hristos, eu o adaug pe a mea”².

Mai târziu în acea zi, în cadrul unei adunări desfăşurată lângă închisoarea Carthage, preşedintele Hunter a depus mărturie: „Joseph Smith, care şi-a dat viaţa în acest loc, a fost instrumentul pe care Domnul l-a folosit pentru a restaura plenitudinea Evangheliei Sale şi autoritatea preoţiei Sale”³.

Învăţături ale lui Howard W. Hunter

Dumnezeu Tatăl şi Isus Hristos i-au apărut lui Joseph Smith pentru a începe restaurarea.

De multe ori Evanghelia [a] fost dată lumii prin profeţi şi, de fiecare dată, [ea a fost] pierdută din cauza nesupunerii. În anul 1820, tăcerea a fost întreruptă şi Domnul a apărut din nou unui profet. Acest profet, Joseph Smith, a putut depune mărturie despre cunoaşterea pe care o avea că Dumnezeu trăieşte, că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, o Fiinţă Înviată, separată şi distinctă de Tatăl. El nu a depus mărturie despre ce credea sau despre ce gândeau sau ce speculaţii făceau el sau alţii. El a ajuns să aibă această cunoaştere pentru că Dumnezeu Tatăl şi Fiul i-au apărut în persoană şi i-au vorbit.⁴

Dumnezeu… S-a arătat [lui Joseph Smith] ca persoană. Mai mult, Tatăl şi Fiul au demonstrat adevărul incontestabil că Ei sunt personaje separate şi distincte. Într-adevăr, relaţia Tată şi Fiu a fost reafirmată prin prezentarea făcută băiatului profet: „Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-L!” [Joseph Smith – Istorie 1:17].⁵

Când oamenii au auzit că tânărul Joseph Smith pretindea că Dumnezeu Însuşi i se arătase, l-au luat în derâdere şi l-au respins, la fel cum s-a întâmplat în era creştină când oameni înţelepţi şi capabili din Atena au respins un om unic ce slujea printre ei. Totuşi, este ştiut că Pavel, în acea experienţă de la începuturi, a fost singurul om din acel mare oraş al învăţăturii care ştia că omul poate să treacă prin porţile morţi şi să trăiască din nou. El a fost singurul om din Atena care putea explica limpede diferenţa dintre formalismul idolatriei şi preaslăvirea sinceră a singurului Dumnezeu adevărat şi viu [vezi Faptele apostolilor 17:19-20, 22-23].⁶

Cei care L-au respins pe Salvator când a venit pe pământ declarând că El este Fiul lui Dumnezeu au spus despre El: „Oare nu este El fiul tâmplarului?” (Matei 13:55). Când Joseph a anunţat că el văzuse o viziune şi Îi văzuse pe Tatăl şi Fiul, întrebarea a apărut în minţile şi pe buzele vecinilor, predicatorilor şi cetăţenilor localităţii: „Oare nu este el fiul fermierului?”. Hristos a fost persecutat şi ucis, dar timpul a scos la iveală adevărul. Cum s-a întâmplat în cazul fiului tâmplarului, tot aşa s-a întâmplat în cazul fiului fermierului.⁷

Joseph Smith a fost nu doar un om măreţ, ci şi un slujitor inspirat al Domnului, un profet al lui Dumnezeu. Măreţia sa constă într-un lucru – veridicitatea declaraţiei sale că el I-a văzut pe Tatăl şi pe Fiul şi că a reacţionat la realitatea acelei revelaţii divine

Eu depun mărturie… că Tatăl şi Fiul I-au apărut profetului Joseph Smith pentru a începe această măreaţă desfăşurare a lucrării din zilele din urmă în timpul nostru.

Eu depun mărturie că profetul băiat, care, în atât de multe aspecte, rămâne miracolul central… al experienţei acestei Biserici, este dovada vie a faptului că, în mâinile lui Dumnezeu şi sub îndrumarea Salvatorului lumii, lucrurile slabe şi simple trebuie să vină şi să le distrugă pe cele mari şi puternice.⁸

Isus Hristos a restabilit Biserica Sa prin intermediul profetului Joseph Smith.

În ziua de şase aprilie a anului 1830… un grup de bărbaţi şi femei, supunându-se poruncii lui Dumnezeu, s-au adunat în casa domnului Peter Whitmer [sr.] pentru a organiza Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă… Niciunul dintre ei nu pretindea că deţinea învăţături speciale sau o funcţie de conducere importantă. Erau persoane onorabile şi cetăţeni respectabili, dar practic necunoscuţi în afara comunităţii în care trăiau

Aceşti oameni obişnuiţi, umili s-au adunat pentru că unul dintre ei, Joseph Smith jr, un bărbat foarte tânăr, făcuse o declaraţie remarcabilă. El le-a declarat, lor şi tuturor celorlalţi care doreau să asculte, că primise, în mod repetat, mesaje cereşti profunde, inclusiv o viziune în care i-au apărut Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos. Ca urmare a acestor experienţe revelatoare, Joseph Smith publicase deja Cartea lui Mormon, o cronică despre prezenţa lui Hristos în viaţa vechilor locuitori ai Americii. Mai mult, Domnul i-a poruncit acestui tânăr bărbat, acum în vârstă de numai 24 de ani, să reinstituie Biserica ce existase în timpurile Noului Testament şi care, în puritatea ei restaurată, trebuia să fie, din nou, denumită cu numele principalei pietre din capul unghiului şi al conducătorului ei veşnic, Domnul Isus Hristos Însuşi.

Astfel, într-un mod umil, dar foarte plin de semnificaţie, a fost deschisă prima pagină a istoriei acestei măreţe Biserici care avea să influenţeze nu doar acea generaţie de oameni, ci întreaga familie umană… Un început umil, da, dar afirmaţia că Dumnezeu vorbise, că Biserica lui Hristos a fost din nou organizată şi doctrinele sale reafirmate prin revelaţie divină a fost cea mai remarcabilă declaraţie făcută lumii din zilele în care Salvatorul Însuşi S-a aflat pe pământ, mergând pe drumurile Iudeii şi pe dealurile Galileii.⁹

O parte a revelaţiei divine [primită de Joseph Smith] a cuprins instrucţiunea de a restabili Biserica adevărată şi vie, restaurată în aceste timpuri aşa cum a existat în zilele slujirii Salvatorului în timpul vieţii Sale pe pământ. Profetul Joseph Smith a spus că Biserica lui Isus Hristos a fost „organizată conform poruncilor şi revelaţiilor pe care El ni le-a dat în aceste ultime zile, precum şi conform ordinii din Biserică, aşa cum a fost consemnată în Noul Testament” [Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 145]

Aceia care au fost botezaţi în Biserică în ziua de şase aprilie 1830, au crezut în existenţa unui Dumnezeu viu; ei au crezut că realitatea Sa şi realitatea Fiului Său, Isus Hristos, constituie temelia eternă pe care este clădită această biserică.¹⁰

Prin [Joseph Smith] şi prin evenimentele care au urmat, preoţia şi Evanghelia în plenitudinea ei au fost încă o dată restaurate pe pământ, pentru a nu mai fi luate niciodată [vezi D&L 65:2]. Biserica lui Hristos, împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, a fost restabilită şi menită, potrivit scripturii, să înainteze şi să umple tot pământul [vezi Daniel 2:35].¹¹

Joseph Smith şi scribul — Viaţa profetului Joseph Smith „a fost condusă prin revelaţie”.

Joseph Smith a fost profet, văzător şi revelator.

Venirea pe lume a profetului Joseph a însemnat împlinirea unei profeţii rostite cu multe secole în urmă de către Iosif, cel care a fost vândut în Egipt:

„Domnul Dumnezeul meu va ridica un văzător, care va fi un vizionar ales pentru rodul coapselor mele… Iar numele lui va fi chemat după mine; şi va fi după numele tatălui său” (2 Nefi 3:6, 15).

Joseph (Iosif în limba română) Smith jr. a fost chemat după numele lui Iosif din vechime, care a fost dus captiv în Egipt, şi, de asemenea, după numele tatălui său, Joseph Smith sr., împlinind astfel această profeţie. El este cunoscut ca profetul Joseph Smith şi este numit „Joseph văzătorul”. El este deseori numit şi „profet, văzător şi revelator”.

Termenii „profet”, „văzător” şi „revelator” sunt deseori folosiţi ca sinonime şi multe persoane cred că înseamnă unul şi acelaşi lucru. Totuşi, aceşti trei termeni nu înseamnă acelaşi lucru, ci au înţelesuri diferite şi distincte.

[Vârstnicul] John A. Widtsoe spune în definiţia sa că un profet este un învăţător – cineva care enunţă adevărul. El predă adevărul aşa cum este revelat omului de către Domnul şi, prin inspiraţie, îl explică oamenilor pe înţelesul lor. Cuvântul „profet” este deseori folosit pentru a indica pe cineva care primeşte revelaţie şi îndrumare de la Domnul. Mulţi cred că un profet este, în esenţă, un prevestitor al evenimentelor şi întâmplărilor viitoare, dar aceasta este numai una dintre multele capacităţi ale unui profet. El este purtător de cuvânt al Domnului.

Un văzător este o persoană care vede. Aceasta nu înseamnă că el vede cu ochii fizici, ci vede cu ochii spirituali. Darul de a fi văzător este o înzestrare supranaturală. Joseph a fost asemenea lui Moise, văzătorul din vechime, iar Moise L-a văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, dar el explică modul în care L-a văzut în aceste cuvinte:

„Dar acum, ochii mei L-au văzut pe Dumnezeu; dar nu cu ochii mei fireşti, ci cu ochii mei spirituali, pentru că ochii mei fireşti n-ar fi putut vedea; pentru că m-aş fi uscat şi aş fi murit în prezenţa Sa; dar slava Sa a fost asupra mea; şi I-am văzut faţa, pentru că am fost transfigurat înaintea Sa” (Moise 1:11).

Nu trebuie să presupunem că a vedea cu ochii spirituali nu înseamnă a vedea cu adevărat. O astfel de viziune nu este vis sau imaginaţie. Obiectul este cu adevărat văzut, dar nu cu ochii fizici. Fiecare dintre noi are ochi spirituali, care sunt omologii ochilor fizici. Noi am fost creaţi întâi spiritual şi, apoi, au fost create trupurile noastre ca un acoperământ pentru spiritele noastre. Ni se spune că, în prima noastră stare, ne-am ghidat cu ajutorul vederii. Aceasta s-a întâmplat cu ajutorul vederii ochilor noştri spirituali, pentru că nu ni se dăduseră încă trupuri cu ochi fizici. Toţi oamenii au văz spiritual, dar nu au întotdeauna privilegiul de a folosi acest văz dacă nu sunt însufleţiţi de Spiritul Domnului

Prin puterea Duhului Sfânt, anumite persoane, trimise pe pământ în acest scop, sunt capabile să vadă şi perceapă lucrurile care ţin de Dumnezeu. Un văzător este cineva care vede şi cunoaşte lucrurile care au trecut şi, de asemenea, lucrurile care vor veni şi prin el toate lucrurile vor fi revelate (vezi Mosia 8:15-17). Pe scurt, el este cineva care vede, care păşeşte în lumina Domnului cu ochii spirituali deschişi şi însufleţiţi de puterea Duhului Sfânt. Moise, Samuel, Isaia, Ezechiel şi mulţi alţii au fost văzători, pentru că ei au avut privilegiul de a vedea mai de aproape gloria şi puterea divine decât au avut alţi oameni în viaţa muritoare.

O revelaţie face cunoscut ceva necunoscut sau care a fost anterior cunoscut de om şi luat din memoria lui. Întotdeauna, revelaţia dezvăluie adevărul şi întotdeauna vine însoţită de aprobare divină. Revelaţia se primeşte în moduri diferite, dar întotdeauna presupune faptul că revelatorul a trăit şi s-a comportat astfel încât să fie în acord sau în armonie cu spiritul divin al revelaţiei, spiritul adevărului şi, astfel, să fie capabil să primească mesaje divine.

Pentru a rezuma, putem spune că profetul este un învăţător al adevărului divin, un văzător în toate sensurile cuvântului. Simţul văzului spiritual al lui [Joseph Smith] a fost însufleţit într-o măsură considerabilă şi amplificat de Duhul Sfânt. Acesta a fost darul prin care, atunci când a intrat în pădure să se roage, el I-a văzut pe Tatăl şi pe Fiul. Pe măsură ce îi urmărim viaţa şi lucrările din acest punct de vedere, constatăm că el nu a încercat să acţioneze folosindu-şi puterile proprii. El s-a bizuit pe Domnul şi, de aceea, a primit ajutorul Său şi a fost învăţat de El. Viaţa sa a fost condusă prin revelaţie.¹²

Laudă celui ales de Iehova.

Când cântăm despre Joseph Smith, „Laudă profetului” (Imnuri, 1985, nr. 21), ne aducem aminte de atât de multe lucruri demne de laudă despre el.

Noi îl lăudăm pentru capacitatea sa de a avea o legătură strânsă nu doar cu Iehova, ci şi cu alte personaje din cer. Atât de multe l-au vizitat, i-au dat chei şi l-au învăţat pe acest „văzător ales” ridicat în zilele din urmă (2 Nefi 3:6-7). În anul 1834, când tatăl Smith l-a binecuvântat pe tânărul Joseph, el a declarat că Iosif din vechime din Egipt l-a văzut pe acest văzător din zilele din urmă. Iosif din vechime a plâns când a înţeles modul în care lucrarea profetului Joseph avea să-i binecuvânteze pe numeroşii urmaşi ai lui Iosif.

Îl lăudăm, de asemenea, pe Joseph Smith pentru sârguinţa şi capacitatea sa de a traduce şi de a primi sute de pagini de scriptură revelată. El a fost canalul prin care au fost transmise revelaţiile. S-a estimat că prin el au trecut mai multe pagini minunate de scriptură decât prin oricare alt om din istorie.

Îl lăudăm pe Joseph, nu doar pentru capacitatea sa de a îndura, ci şi pentru aceea de a „îndura bine” (D&L 121:8). În copilăria sa, a avut parte de acea operaţie dureroasă la picior – operaţie fără de care el nu ar fi putut să ia parte la dificila călătorie de mai târziu a Taberei Sionului, din Ohio în Missouri. În timpul acelei călătorii, Joseph „a mers pe jos aproape tot timpul şi a avut porţia lui de picioare pline de bătături, însângerate, care dor” [Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith, p. 304]. La fel, îi lăudăm pe el şi pe Emma pentru îndurarea pierderii pline de tristeţe a şase dintre copiii lor naturali şi adoptaţi, care au murit la o vârstă fragedă. Părinţii care au pierdut chiar şi numai un copil înţeleg ce înseamnă aceasta.

Îl lăudăm pe Joseph pentru capacitatea de a îndura persecuţii, inclusiv privaţiunile îndelungi şi grele din închisoarea Liberty. Multora li se părea atunci că nu exista nicio speranţă. Totuşi, Domnul cerului l-a asigurat pe Joseph care era încarcerat că „marginile pământului vor întreba de numele [său]” (D&L 122:1). Noi trăim într-o perioadă în care se pun multe întrebări despre Joseph Smith şi Evanghelia restaurată.

A trecut mult timp de când s-a îndeplinit dorinţa lui Joseph ca el să poată fi găsit „la fel de [demn] ca” cei din vechime [Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith, p. 242]. Acum putem cânta despre felul în care Joseph „lângă profeţi îşi va primi coroana” (Imnuri, 1985, nr. 21).

Îl lăudăm pe Joseph pentru că a îndurat trădări şi dezamăgiri amare şi repetate. Astfel, el a mers la Carthage „ca un miel la masacru”, „calm ca o dimineaţă de vară” şi cu „o conştiinţă liberă de orice păcat faţă de… toţi oamenii” (D&L 135:4). El nu a mers la Carthage cu amărăciune. El nu a mers la Carthage plângându-se. Ce capacitate minunată de a îndura bine!

Joseph a ştiut către cine să-şi îndrepte faţa. Salvatorul Isus Hristos a fost Cel pe care El L-a ascultat mereu după ce Tatăl nostru Ceresc l-a învăţat prima dată pe tânărul Joseph, spunând: „Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-L!” [Joseph Smith – Istorie 1:17].¹³

Viaţa şi misiunea profetului Joseph Smith ne-au ajutat să ne întoarcem la căile care duc la viaţa eternă.

Sunt recunoscător pentru acest bărbat, pentru învăţăturile sale, pentru revelaţiile sale, pentru ceea ce ne-a lăsat, pentru că el a fost acela prin care a fost restaurată Evanghelia pe pământ. Cred că, în întreaga istorie, nu există istorisire mai frumoasă decât povestea simplă, frumoasă a flăcăului care a mers în pădurea din apropierea casei sale, a îngenuncheat în rugăciune şi a primit vizitatori cereşti.

Acum, noi îi analizăm viaţa şi lucrările. Mulţi le-au cercetat pentru a afla misterul a tot ce se află în spatele cuvântului scris, dar nu este niciun mister… A fost o simplă credinţă, credinţa unui băiat care urma să fie instruit în lucrurile lui Dumnezeu. Şi, pe măsură ce timpul a trecut, acest băiat, fără realizări academice şi fără educaţie, a fost educat de Domnul pentru lucrurile care trebuiau să vină.

Ni s-a dat inteligenţă şi minte. Tot ce trebuie să facem este să le instruim şi să le cultivăm aşa cum Domnul l-a instruit pe Joseph, să avem o credinţă simplă aşa cum a avut el şi să dorim să urmăm instrucţiuni simple. Când facem astfel şi urmăm calea pe care [Domnul] doreşte ca noi s-o urmăm şi învăţăm lecţiile pe care El doreşte ca noi să le învăţăm, constatăm că vieţile noastre sunt curăţate de toate lucrurile care sunt contrare scopurilor lui Dumnezeu şi aşa i s-a întâmplat şi lui Joseph. El a ajuns să fie un om aproape perfect, pentru că îşi curăţase sufletul şi mintea şi trăia aproape de Domnul şi putea să discute cu El şi să-L audă rostind lucrurile pe care El ni le-a transmis prin revelaţiile Sale. Prin ochii săi spirituali, el a putut să vadă ceea ce a fost şi ceea ce va veni şi noi avem dovada veridicităţii a ceea ce el a văzut

Sunt recunoscător pentru că sunt membru al Bisericii şi mărturia mea despre divinitatea ei are la bază poveste simplă a tânărului care a îngenuncheat sub copac şi a primit vizitatori cereşti – nu un Dumnezeu, ci doi separaţi, personaje individuale, Tatăl şi Fiul, revelând, din nou, pământului personajele Dumnezeirii. Credinţa şi mărturia mea se bazează pe această povestire simplă, pentru că, dacă nu este adevărată, mormonismul cade. Ea este adevărată ‒ şi eu depun mărturie că ea este ‒ ea este unul dintre evenimentele unice cele mai mari din toată istoria.

Mă rog [ca], atunci când îl comemorăm pe acest mare profet şi reflectăm la viaţa sa, să avem recunoştinţă în inimă pentru lucrurile pe care le avem în vieţile noastre datorită capacităţii sale de văzător şi datorită revelaţiilor pe care ni le-a lăsat – un văzător ales, ridicat de Domnul pentru a ne îndruma în aceste zile din urmă, ca noi să putem să ne întoarcem paşii pe acele căi care ne vor duce la exaltare şi viaţă veşnică.¹⁴

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Meditaţi asupra învăţăturilor preşedintelui Hunter despre Prima Viziune a lui Joseph Smith (vezi secţiunea 1). În ce fel v-a influenţat mărturia despre Prima Viziune? De ce este vital pentru sfinţii din zilele din urmă să aibă o mărturie că Joseph Smith a fost profet al lui Dumnezeu?
Ce sentimente aveţi când recitiţi învăţăturile preşedintelui Hunter cu privire la organizare Bisericii? (Vezi secţiunea 2.) Ce binecuvântări aţi primit dumneavoastră şi familia dumneavoastră prin Biserica restaurată a lui Isus Hristos?
De ce este util să înţelegem sensul titlurilor de profet, văzător şi revelator? (Vezi secţiunea 3.) În ce fel aţi fost binecuvântaţi de profeţi, văzători şi revelatori?
În secţiunea 4, preşedintele Hunter subliniază câteva dintre motivele pentru care noi aducem laude lui Joseph Smith. În ce mod vă sporesc aceste învăţături recunoştinţa pentru profetul Joseph? Ce putem învăţa din exemplul lui Joseph Smith?
Recitiţi învăţăturile preşedintelui Hunter despre credinţa, educaţia spirituală şi supunerea lui Joseph Smith (vezi secţiunea 5). În ce fel ni se aplică nouă aceste învăţături? Cum putem arăta noi recunoştinţă pentru binecuvântările pe care le avem prin profetul Joseph Smith?

Scripturi suplimentare

Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Genesa 50:25-33; Daniel 2:44; Efeseni 2:19-22; 4:11-14; D&L 1:17-32; 5:9-10; 122:1-2; 135; Joseph Smith – Istorie

Ajutor pentru studiu

„Atunci când simţiţi bucuria care vine din înţelegerea Evangheliei, veţi dori să puneţi în practică ceea ce învăţaţi. Străduiţi-vă să trăiţi în armonie cu ceea ce înţelegeţi. Făcând aceasta, vă veţi întări credinţa, cunoaşterea şi mărturia” (Predicaţi Evanghelia Mea [2004], p. 19).