Discuție la masa rotundă

Transmisiunea adunării anuale de instruire pentru S&I, 2021

marți, 19 ianuarie 2021

Fratele Chad H Webb: Vă mulțumesc că mi v-ați alăturat! Acesta este fratele Rory Bigelow. Dânsul este colegul nostru administrator care răspunde de operațiuni, de lucruri din Clădirea birourilor Bisericii, cum ar fi resurse umane, finanțe și dotări materiale. Dânsul este Adam Smith, colegul nostru administrator care răspunde de instruiri și care lucrează alături de diviziile noastre, cum ar fi divizia Instruire și Programă de învățământ, Servicii Cursanți și altele.

Acum, la început, doresc, pentru un minut, să prezint contextul și viziunea legate de unde sperăm să ajungem. În prezent, în cadrul Seminarelor și Institutelor (S&I) facem o treabă minunată împlinind nevoile multora dintre actualii noștri cursanți. Dar, realitatea este că cei care vin sunt, de regulă, cei care participă activ și sunt membri devotați ai Bisericii. Ceilalți nu sunt, în general, de loc influențați și adevărul este că, la nivel mondial, numărul celor înscriși la programele S&I scade.

Cea mai mare speranță a noastră este să schimbăm acest lucru. Sperăm ca S&I să poată avea un rol mai important în nevoie urgentă de a „aduna” o generație întreagă de tineri și de tineri adulți. Vă aduceți aminte că președintele Nelson ne-a învățat că adunarea lui Israel este cea mai importantă lucrare din lume. Desigur, ea include munca misionară și munca în templu, dar președintele Nelson a spus că include și clădirea credinței și mărturiei în inima celor cărora le slujim. Dânsul a spus că oricând facem orice care ajută pe oricine să facă legăminte cu Dumnezeu și să le țină, noi îl adunăm pe Israel.

Ne îngrijorăm că îi pierdem pe unii dintre tinerii noștri și pe unii dintre tinerii noștri adulți. În loc să vorbească despre aceasta cu expresii precum „pierduți” sau „găsiți”, scripturile vorbesc mai des despre aceasta folosind expresii precum „risipiți” sau „adunați”. Sunt unii care întâmpină greutăți în legătură cu credința. Dar noi știm unde sunt ei; pentru noi, ei nu sunt pierduți. Ci sunt risipiți de influențele lumii și poate că au încetat să ni se mai alăture. Avem ocazia remarcabilă și nevoia urgentă de a ajuta la „adunarea” acestei părți a lui Israel.

Modul în care vom face aceasta este acela de a crea experiențe care să ducă la convertire, la relevanță și la sentimentul de apartenență și de a face ca aceste experiențe să fie accesibile pentru cât mai mulți cu putință. Și, vom face aceasta în timp ce rămânem fideli originilor noastre. Nu căutăm să schimbăm doar de dragul schimbării. Vom continua să predăm Evanghelia, prin puterea Duhului Sfânt, așa cum se găsește în scripturi. Dar, pentru a crea aceste experiențe, trebuie să facem unele adaptări.

Trebuie să trecem:

de la a vorbi și de la a spune, la a implica și a invita;
de la a le spune cursanților unde să fie, la faptul de a ne întâlni cu ei acolo unde sunt ei;
de la simplu fapt de a lăuda idealul, la faptul de a onora și încercarea;
de la activități sociale, la interacțiuni sociale pline de învățăminte;
de la faptul de a ne concentra asupra punctajului obținut și absolvirea unui curs, la acela de a ne concentra asupra progresului și creșterii din punct de vedere spiritual;
de la cursanți pasivi asupra cărora se acționează, la participanți activi care sunt instrumente ale Duhului Sfânt.

Ne vom întâlni cu administratori de programe, cu directorii noștri de seminare, cu directori de institute și cu coordonatori pentru a ajuta la definirea mai clară a experiențelor și așteptărilor privind predarea și învățarea, pentru a oferi instruire și îndrumare și pentru a oferi mijloacele de evaluare care să ne ajute să știm dacă avem succes.

Instruirea și resursele pe care le veți primi și schimbările care vor fi făcute, toate vor fi făcute avându-se obiectivul de a-l aduna pe Israel – creând experiențe care împlinesc nevoile tuturor tinerilor și tinerilor adulți și făcându-le accesibile la scară mult mai largă. Ne vom concentra asupra acestui obiectiv cel puțin în următorii trei ani. Atunci, ne vom evalua progresul și vom face alte adaptări.

Invitația mea, făcută fiecăruia dintre dumneavoastră, este de a vă alătura președintelui Nelson la cea mai mare lucrare de pe pământ – nevoia urgentă și ocazia de a-l aduna pe Israel, de a-i aduna pe cei care-L vor lăsa pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața lor. Lucruri remarcabile se vor întâmpla, chiar miracole! Ce binecuvântare va fi să luăm parte la aceasta!

Așadar, înainte să vă întreb despre unele dintre schimbările din cadrul Seminarelor și Institutelor, pot doar să vă întreb: „Ce nu se va schimba niciodată?”.

Fratele Rory Bigelow: Ei bine, un lucru despre care cred sigur că va rămâne la fel este obiectivul nostru general. Noi existăm pentru a ajuta tinerii și tinerii adulți să înțeleagă învățăturile și ispășirea lui Isus Hristos și să se bizuie pe ele. Dorim să-i ajutăm să întrunească cerințele și să se pregătească pentru binecuvântările care-i așteaptă. Acest lucru nu se va schimba niciodată. Ne vom concentra, în principal, asupra lor și îi vom iubi. Ei contează. Și dorim să-i ajutăm, pe fiecare în parte, să trăiască experiența potrivită în cadrul Seminarelor și Institutelor.

Fratele Adam Smith: Aș adăuga, de asemenea, că ne vom concentra mereu asupra nevoii cursantului, la care ați făcut referire – aceea că trebuie, într-adevăr, să știm ce au nevoie cursanții noștri în ce privește experiența trăită la sala de clasă, că scripturile sunt esențiale în ceea ce facem pentru a ajuta la împlinirea acelei nevoi, iar Salvatorul este personajul principal în toată acea experiență.

Cred, de asemenea, că alte două lucruri care nu se vor schimba niciodată sunt faptul că vom fi întotdeauna loiali priorităților profetice și îndrumării pe care o primim de la profeți și apostoli. Și ne vom strădui mereu să-L avem pe Duhul Sfânt cu noi în viața noastră personală, când ne pregătim, și, mai ales, când suntem într-o sală de clasă alături de cursanți.

Fratele Webb: Vă mulțumesc că ați spus aceasta! Cred că este foarte important. Acele lucruri care sunt cele mai importante; nu se vor schimba niciodată. Esența a ceea ce suntem nu se va schimba niciodată.

Vorbind despre ce se schimbă, această transmisiune este diferită. Așadar, am trecut de la o Seară cu o autoritate generală în această perioadă a anului la această transmisiune a adunării de instruire în întreaga lume. Deci, ar putea vreunul dintre dumneavoastră să vorbească despre motivul pentru care a fost făcută această schimbare?

Fratele Bigelow: Sunt multe motive, dar cred că este bine să fie cunoscute două mari dintre ele. Primul este acela că noi, de mult timp – din 1912, când am început Granite Seminary (Seminarul din Granite) – ne-am bazat mare parte a ciclului nostru de instruire pe calendarul școlar din S.U.A. În anul 1991, lucrurile s-au schimbat în ceea ce ne privește. În anul 1991, aveam mai mulți cursanți la institut în afara Statelor Unite decât în Statele Unite.

Prin urmare, pe măsură ce am continuat să creștem la nivel internațional, pur și simplu nu a mai avut sens să continuăm să funcționăm pe baza unui calendar care ținea cont de calendarul școlar din Statele Unite. Așadar, acesta este unul dintre motive – dorința de a trece, în această privință, la un calendar care este, mai degrabă, un calendar anual, decât unul școlar pentru emisfera nordică.

Celălalt lucru – dacă pot adăuga – eu cred că celălalt lucru este o schimbare a filosofiei noastre și a modului în care abordăm instruirea. O perioadă îndelungată, a fost de parcă luam parte la proba de ștafetă. Biroul central pregătea o instruire și priorități și, apoi, în cadrul conferinței directorilor zonali le dădeam lor ștafeta. Apoi, ei, la rândul lor, se duceau și o dădeau în zonele lor, în cadrul instruirilor la nivel de zonă.

Și, acum, o privim mai mult prin prisma unei conferințe sau instruiri a directorilor zonali și va consta foarte mult în faptul de a ne consulta împreună și de a stabili direcția împreună. Iar faptul de a ne muta conferința directorilor zonali din aprilie în octombrie ne permite să ne întâlnim cu dânșii în luna octombrie și, apoi, să fim pregătiți – ca acum, în ianuarie – pentru o transmisiune a adunării de instruire în întreaga lume.

Fratele Webb: Știți, aceasta aduce în discuție o altă schimbare. În acest moment, numărul directorilor zonali s-a redus la jumătate. Astfel, dânșii au participat la consiliile noastre mult mai mult decât înainte. Ceea ce permite ca nevoile din fiecare zonă din lume să fie mai bine adresate în cadrul acestor consilii și comunicarea să aibă loc mult mai nestingherită, în spiritul unui consiliu. Așadar, eu cred că acesta este un lucru important.

Bine, o altă schimbare despre care multă lume întreabă – și chiar apreciem dorința tuturor de a se adapta la această schimbare pe măsură ce mergem înainte ținând cont de noul calendar care urmează calendarul anual Vino și urmează-Mă și nu un calendar școlar al programei noastre. Frate Adam, doriți să vorbiți despre această schimbare?

Fratele Smith: Da, mi-ar face plăcere! Cam prin luna martie a anului 2019, noi am hotărât să facem acel pas inițial de a alinia programa Seminarelor și Institutelor la volumul de scripturi din Vino și urmează-Mă. Am adus un citat al vârstnicului Clark pe care vreau să-l citesc întocmai, deoarece consider că poate avea o influență foarte mare.

Când aceasta a fost anunțată lumii, vârstnicul Clark a spus: „Profetul Domnului s-a ridicat în cadrul conferinței generale și a spus: «Avem nevoie de învățături din Evanghelie care sunt concentrate în cămin și sunt susținute de Biserică»¹. Și, pentru că dânsul a spus aceasta, totul s-a schimbat”.

Așadar, am stabilit ca, în toamna anului 2019 – așa cum vă veți aduce aminte – să trecem la Noul Testament, iar în luna ianuarie a anului 2020 la Cartea lui Mormon. Ei bine, în preajma toamnei anului 2019, unele persoane care aveau programe de seminar desfășurate în timpul orelor destinate cursurilor opționale ne-au întrebat dacă puteau testa ceva. Doreau să încerce să predea programa de la seminar într-un mod mult mai corelat cu programul pentru citit din Vino și urmează-Mă. Noi am crezut că puteam afla unele lucruri foarte interesante, așadar le-am invitat să facă acest lucru.

Am format o echipă de cercetători care să se ducă și să discute cu părinții, cursanții și învățătorii și administratorii de la seminar și să compare rezultatele și experiența lor cu acele programe care urmau o programă de nouă luni mai tradițională – urmând volumul de scripturi, dar predând în continuare pe baza programei de la Seminar a calendarului nostru de nouă luni.

Ei bine, pentru mine, ceea ce noi am aflat ca urmare a acelui studiu, a fost cu adevărat ceva care ne-a inspirat. De asemenea, puțin surprinzător. Ceea ce am aflat a fost că pe cursanți nu îi deranjează repetarea. Am aflat, de asemenea, că înțelegerea cursanților privind volumul de scripturi este la fel în ambele situații.

Îngrijorarea era că, urmând calendarul Vino și urmează-Mă, sunt unele lucruri pe care cursanții le vor pierde la clasa de seminar din cauza vacanței de vară sau a celei de primăvară ori a celei de iarnă. Însă înțelegerea cursanților privind volumul de scripturi s-a dovedit a fi la fel.

Însă, ce ne-a captat atenția a fost ceea ce a fost diferit. A avut loc o creștere semnificativă – și, într-adevăr, statistic a fost semnificativă – a numărului de cursanți care au venit la oră pregătiți să învețe despre ce era lecția din acea zi – o creștere semnificativă a numărului de cursanți care făceau comentarii însemnate, implicându-se în mod activ la oră.

Și, ce mi s-a părut cel mai entuziasmant, a fost o creștere semnificativă a numărului de cursanți care și-au citit scripturile acasă, în afara orelor de seminar. Așadar, când noi am văzut rezultatele acelui studiu și comparația, am înțeles cu adevărat că, făcând această trecere, aveam să binecuvântăm cursanți și aveam să binecuvântăm familii. A subliniat, de asemenea, altceva ce ne-a învățat vârstnicul Clark adesea când era împuternicitul nostru.

Dânsul ne-a învățat să ajutăm cursanții să aibă o învățare temeinică și o experiență care convertește în timp ce sunt cu noi. Și, faptul de a ne alinia la Vino și urmează-Mă cred că ajută puțin la ușurarea acestei poveri a parcurgerii și a ce trebuie să parcurgem. Noi mereu rămânem fideli scripturilor; ele vor fi mereu elementul central. Și, Vino și urmează-Mă ne permite să parcurgem un volum de scripturi de la început până la sfârșit. Dar știm că nu putem parcurge tot, prin urmare ne putem concentra asupra nevoilor cursanților, făcându-i să aibă o legătură cu Salvatorul, prin intermediul scripturilor și al Duhului Sfânt.

Însă nu am vrut să ignorăm faptul că există o problemă, aceea că în orice calendar școlar, oriunde în lume, este mereu o vacanță în timpul căreia ei nu sunt la școală, de obicei o perioadă lungă de aproximativ două până la trei luni. Acest conținut din scripturi din această perioadă de două până la trei luni este ceea ce cursanții nu vor studia la seminar. Și, în calitate de învățători care predau din scripturi, acest lucru ne oferă motiv de îngrijorare.

Așadar, acolo unde Cunoașterea doctrinei a fost mereu importantă de când a fost prezentată, cred că acest lucru revarsă mai multă lumină asupra sa și îi sporește importanța. Dacă învățătorii se vor concentra asupra predării săptămânale a lecțiilor din Cunoașterea doctrinei, indiferent de calendarul școlar din întreaga lume, cursanții vor primi elementele cele mai vitale și mai importante. Eu cred că, uneori, pentru că învățătorii sunt atât de buni și doresc să parcurgă fragmentul scriptural, Cunoașterea doctrinei poate fi lăsată la sfârșit când „am timp pentru ea”, iar noi nu avem niciodată timp. Sunt atât de multe lucruri de predat!

Și, uneori, Cunoașterea doctrinei poate fi privită aproape ca fiind ceva de mică însemnătate în ceea ce fac seminarele. Dar Cunoașterea doctrinei chiar este fundamentală în ceea ce facem! Chiar ne ajută să ne îndeplinim obiectivele și să realizăm ce ne-au cerut profeții să facem. Așadar, concentrându-ne asupra Cunoașterii doctrinei, putem într-adevăr să acoperim acel gol reprezentat de ceea ce nu este parcurs într-un calendar școlar și ne putem alinia la Vino și urmează-Mă într-un mod care binecuvântează cursanții și familiile.

Fratele Webb: Îmi aduc aminte când i-am arătat studiul vârstnicului Johnson și am discutat despre această posibilitate. Încă de la început, dânsul a preferat să ne aliniem la Vino și urmează-Mă, datorită modului în care această programă binecuvântează familiile și se leagă cu studiul lor în cadrul căminului. Dar dânsul a fost, de asemenea, foarte îngrijorat, la fel ca noi, în legătură cu golurile care urmau să nu fie acoperite în ceea ce privește anumite subiecte în unele părți ale lumii atunci când sunt vacanțe. Este posibil ca despre ultima săptămână din viața Salvatorului să nu se predea la seminar sau despre Prima Viziune ori despre unele evenimente și principii importante ale Evangheliei.

Deci, așa cum ați spus, când am discutat despre posibilitatea de a ne concentra asupra lecțiilor din Cunoașterea doctrinei și de a le include, chiar dacă nu erau parcurse în timpul vacanțelor – și chiar creând anumite lecții rezumat, anumite legături care să-i ajute să aibă continuitate dacă se întorc dintr-o vacanță și să nu intre direct în calendarul Vino și urmează-Mă, ci să înceapă cu anumite lecții de legătură pentru ce nu au parcurs și, apoi, să urmeze programul de citit din Vino și urmează-Mă – vom putea avea parte de beneficiile pe care le-ați descris ca urmare a alinierii la calendarele Vino și urmează-Mă, dar, de asemenea, să neutralizăm îngrijorările pe care le-am avut în legătură cu ce ar putea pierde. Și, apoi, trebuie, de asemenea, să avem încredere în familiile și persoanele care vor studia acele fragmente când nu vor fi cu noi, că vor trăi o experiență și, prin Duhul Sfânt, vor învăța lucrurile pe care trebuie să le învețe. Așadar, aceasta chiar este o explicație foarte bună. Vă mulțumim!

Știți, un alt lucru despre care întreabă mulți oameni este schimbarea legată de cerințele privind cititul – de la cerința de a citi textul pentru oră la obiceiul zilnic de a studia din scripturi. Deci, ce ne veți spune despre acea hotărâre?

Fratele Smith: Cu toții cunoaștem cerințele privind încheierea cursului de seminar și diploma pentru seminar, că facem prezența și îi invităm să citească textul pentru oră. Și, apoi, avem evaluarea cunoștințelor. Și facem o mică adaptare a cerinței privind cititul, de la finalizarea celor patru lucrări canonice de-a lungul perioadei în care sunt la seminar la faptul de a-i invita să aibă obiceiul de a citi zilnic din scripturi.

Am petrecut mult timp alături de directorii noștri zonali – și chiar și cu un număr mare de directori regionali – din întreaga lume discutând despre ce dorim cu adevărat să se întâmple în viața, mintea și inima cursanților ca urmare a experiențelor de care au parte atât la seminar, cât și la institut.

Și, când am discutat despre experiența de la seminar și despre ce sperăm că se va întâmpla în viața cursantului, am discutat despre revenirea la o cerință privind citirea scripturilor în cadrul seminarului. Dar, ne-am dat seama că lucrul pe care doream să-l subliniem cu adevărat, lucrul care conta cel mai mult, era capacitatea noastră de a ajuta cursantul să-și formeze un obicei zilnic pe care să-l aibă de-a lungul vieții.

Din nou, am adus un alt citat. Acesta este din manualul nostru Predarea și învățarea din Evanghelie, dar cred că rezumă totul atât de bine. Se afirmă: „Sunt puține lucruri pe care învățătorii le pot face și care ar putea avea o influență în bine mai puternică și mai durabilă în viața cursanților lor decât faptul de a-i ajuta să învețe să îndrăgească scripturile și să studieze zilnic din ele”³. Deci, dacă dorim ca diploma de seminar să simbolizeze o experiență însemnată, profundă, care convertește, trăită de-a lungul a patru ani, studiul scripturilor trebuie să facă parte din ea.

Sunt multe moduri prin care puteți evalua implicarea cursantului în ce privește scripturile, dar noi am dorit să ne concentrăm asupra evaluării a ce contează cel mai mult, și anume asupra faptului de a ajuta cursanții să-și formeze obiceiul de a studia personal zilnic din scripturi. Drept urmare, am asociat aici unele resurse foarte bune pentru conducătorii în exercițiul slujirii care sperăm că vor fi accesate de învățători și de conducătorii în exercițiul slujirii. Deoarece acestea chiar completează cerința ajutând cursanții să dezvolte îndemânări, să stabilească obiective și să învețe cum să stabilească într-adevăr o legătură cu Tatăl lor din Cer și cu Salvatorul lor, prin Duhul Sfânt, în scripturi. Dar noi chiar credem că această cerință duce la ce contează cel mai mult și la ce ne dorim cu adevărat să reprezinte o diplomă.

Fratele Webb: Așadar, vom încuraja în continuare citirea textului pentru oră. De fapt, cerința privind cititul zilnic, sau așteptarea înfăptuirii acestui lucru, trebuie să fie în cursul respectiv.

Deci, sperăm că toți cursanții de la seminar vor continua să citească materialul de studiu pentru cursul respectiv. Sperăm că vor continua să-și stabilească obiective pentru a face din acesta un lucru însemnat, așa cum ați menționat. Dar cerința pentru punctaj va fi 75% din zilele acelui semestru. Nu vom defini ce înseamnă să „citească zilnic”. Dar, pe măsură ce se implică în studiul scripturilor pentru curs, în orice mod, în fiecare zi, 75% din timp, acest lucru va fi un stimulent care să-i încurajeze să aibă parte de acea experiență ca parte a timpului lor la seminar.

Fratele Bigelow: Mă bucur mult că ați menționat că obiectivul poate fi diferit și rezultatul nostru dorit pentru persoane – ca ei să fie cufundați în scripturi în fiecare zi. În unele părți ale lumii în care avem seminar, ei nici măcar nu au scripturile într-un format tipărit pentru a le putea citi. Pentru a crea un standard care să se potrivească întregii lumi – acest lucru ne permite să facem aceasta. Ne permite să spunem: „Dorim ca tu să-ți îmbunătățești relația cu Tatăl Ceresc prin intermediul cuvântului”. Și, acest lucru se va întâmpla prin intermediul unui obicei zilnice de a studia cuvântul lui Dumnezeu.

Fratele Webb: Deci, folosiți în fiecare zi ocazia de a auzi glasul Său.

Fratele Bigelow: Exact!

Fratele Webb: Și, de asemenea, li se acordă încredere învățătorilor, corect? Să lucreze individual cu ai lor cursanți pentru a le croi experiența potrivit nevoilor și abilităților lor. Și noi avem încredere în dumneavoastră. De aceea nu definim ce înseamnă acest lucru mai mult decât am făcut-o.

Fratele Bigelow: Exact!

Fratele Webb: Vă mulțumim! Așadar, aceste schimbări au fost, bineînțeles, deja anunțate și implementate, iar noi apreciem toate eforturile dumneavoastră de a le pune în practică în cel mai bun mod posibil pentru a binecuvânta cursanții. O altă schimbare, poate cea mai evidentă, este pandemia și ce s-a întâmplat de-a lungul ultimelor luni în sălile noastre de clasă având în vedere nenumăratele întreruperi și schimbări privind învățarea online și alte schimbări care au fost făcute din cauza pandemiei. Frate Rory, ce ați spune că am învățat ca urmare a pandemiei și ce se va schimb în continuare din cauza ei?

Fratele Bigelow: Cred că, în primul rând și cel mai important – și ați menționat aceasta, astăzi, în comentariile dumneavoastră de la început – este că am înțeles că avem oameni minunați care lucrează și slujesc alături de noi. Și, dacă socotim școlile Bisericii, toți misionarii și toți învățătorii chemați și angajații cu timp deplin, angajații cu jumătate de normă, se adună peste 60.000 de oameni în lume. Și ei sunt foarte, foarte buni. Cred că ce s-a întâmplat în cazul pandemiei este felul ei de a fi generat un pic de deșteptare în noi de a ne dezvolta un set de îndemânări pe care poate nu l-am avut.

Cu riscul de a împărtăși o experiență personală, soția mea și cu mine, în urmă cu aproximativ șapte ani, am fost rugați să slujim în calitate de conducători de misiune într-o misiune din Brazilia. Și ne-am dus studiind portugheza – când am fost tânăr, eu am slujit în limba spaniolă, deci era o limbă nouă pentru noi – crezând că aveam un anumit nivel sau o oarecare pricepere de a vorbi în portugheză.

Și-mi aduc aminte prima zi, când am sosit în misiune și când președintele de misiune care pleca ne-a dus acasă. Gestionarul DM era acolo și, când am intrat în bucătărie, el a spus: „Iată, va treburi să comandați apă”. El și-a pus oarecum mâna pe recipientul cu apă de acolo și a spus: „Va trebui să puneți o nouă sticlă de apă aici”. Iar eu am intrat total în modul de panică, deoarece mi-am dat seama că nu știam cum să spun sticlă de apă în portugheză. Adică, învățasem alte lucruri. Noi am studiat; am crezut că am înțeles. Iar eu i-am spus: „Puteți să faceți acest lucru pentru mine? Veți face acest lucru?”. El a răspuns: „Desigur”.

Ceea ce el n-a văzut este că, atunci când el a sunat la telefon, m-am întors cu spatele la el, am scos un cartonaș de mărime 3x5 și am scris, cuvânt cu cuvânt, cum să comand apă. Și am crezut că familia mea și cu mine aveam să murim în două săptămâni pentru că era posibil să nu pot face rost de apă.

Acea experiență a fost un moment de claritate care mi-a arătat că nu știam ce credeam că știu. Și, cred că pandemia a făcut acest lucru cu noi. Nivelul nostru sau priceperea noastră – Nivelul priceperii noastre legat de transmiterea online de învățătură religioasă nu este unde trebuie să fie. Iar unii s-au adaptat repede și setul de îndemânări a fost ceva firesc, lăuntric și au putut să facă acest lucru. Alții, poate că nu atât de mult.

Așadar, cred că unul dintre lucrurile pe care le-am învățat și pe care va trebui să continuăm să-l învățăm este – trebuie, probabil, să continuăm să ne dezvoltăm această îndemânare – este faptul de a utiliza aceste resurse. Trebuie să găsim modalități de a ne îmbunătăți capacitatea.

Ați menționat ceva în comentariile dumneavoastră de la început. Continui să fac referire la acest lucru, dar cred că este foarte important. Vârstnicul Clark, a spus: „Indiferent de nivelul nostru de supunere sau speranță sau caritate, indiferent de îndemânările și abilitățile profesionale pe care le-am dobândit, acestea nu vor fi suficiente pentru lucrarea care ne așteaptă”⁴.

Și, cred că unul dintre lucrurile care rezultă ca urmare a pandemiei, pentru mine, personal, este dorința profundă de a mă îmbunătăți, de a mă asigura că mă ridic la nivelul așteptărilor, așteptările care cresc, ale Domnului în această lume foarte diferită pe care o avem în acest moment. Deci, ce se va face pentru a se preda online? Nu știu. Frate Adam, ce se va face pentru predarea noastră online? Cred că sunteți mai potrivit să răspundeți la această întrebare.

Fratele Smith: Ei bine, sunt de acord cu ce ați spus. Cred că am învățat două lucruri extrem de importante ca urmare a acestei pandemii pe care le vom utiliza mergând înainte. Unul este, așa cum ați menționat, acela că noi chiar lucrăm cu cei mai buni oameni. Învățătorii noștri cu timp deplin, voluntarii noștri, sunt atât de dornici și de minunați și de dedicați. Ei au pășit, cu adevărat, într-o situație dificilă și s-au descurcat minunat.

Am învățat, de asemenea, despre ocazii de a ne îmbunătăți. Și cred că am învățat mai bine ce întrebări trebuie să adresăm pentru a afla răspunsurile pe care trebuie să le aflăm.

Un lucru pe care noi l-am făcut în Clădirea birourilor Bisericii este că am organizat divizia Managementul Învățării Digitale. Aceasta este o echipă de oameni cu experiență care ne ajută să progresăm în ce privește ofertele online ale Seminarelor și Institutelor. Motivul pentru care am denumit-o Managementul Învățării Digitale este acela că termenul online poate să însemne atât de multe lucruri diferite. Și, ce dorim cu adevărat este orice fel de transmitere la distanță folosind mijloacele tehnice, indiferent dacă este o conferință hibrid sau video ori de tip asincron – există atât de multe moduri diferite în care putem privi acest lucru.

Dar cred că ceea ce am învățat este: Ce întrebări trebuie să adresăm? Și începem să adresăm aceste întrebări, astfel încât să putem clădi resurse, o infrastructură și un program pentru a ajuta la susținerea a ceea ce va fi o ofertă digitală extinsă, atât pentru clasele de seminar, cât și pentru cele de institut.

Cu siguranță, când COVID-ul va dispărea, ceea ce sperăm toți că se va întâmpla cât mai curând, cererea nu va fi atât de ridicată, dar va fi mai ridicată decât înainte, pentru că, în realitate, am ajuns la unii cursanți la care nu am ajuns înainte. Am putut să binecuvântăm vieți și familii pe care nu le-am binecuvântat înainte, pentru că eram, într-un fel, constrânși la acest mod de transmitere, iar acum vedem beneficiile acestui lucru. Acum, cunoaștem întrebările pe care să le adresăm pentru a deveni mai buni și depunem eforturi concertate pentru a afla acele răspunsuri. Și, astfel, eu cred că urmează unele lucruri entuziasmante.

Fratele Webb: Știți, unii oameni au întrebat: „Vom ajunge vreodată la situația în care să avem, într-adevăr, o forță de muncă doar pentru online?”. Și aș spune doar că încă analizăm acele întrebări. Este foarte posibil să vină ziua în care vor fi învățători la seminar cu timp deplin care vor preda doar online. Dar, este, de asemenea, adevărat că noi, toți, trebuie să avem înțelegerea de bază despre cum să predăm online în mod eficient. Este posibil ca noi, toți, la un moment dat, să fim chemați să facem aceasta. Și, când suntem, desigur că dorim să facem acest lucru cât de bine putem. Noi am văzut unii învățători care au făcut acest lucru extraordinar de bine. Am văzut învățători care au crescut de patru ori numărul celor înscriși la programele de institut, pentru că transmit online într-un mod atât de eficient. Deci, mai important decât structura organizatorică este: Putem deprinde noi îndemânările necesare pentru a transmite online învățături, în mod eficient, și pentru a binecuvânta, cu adevărat, oameni prin această metodă de transmitere?

Și, pe măsură ce aflăm mai mult despre aceasta, vom împărtăși mai mult în adunări de instruire, astfel încât oamenii să poată face tot ce pot pentru a oferi o experiență de educație religioasă eficientă. Deci, cred că acestea sunt comentarii minunate! Vă mulțumim!

Fratele Bigelow: Această adaptare la predarea online nu cred că înseamnă abandonarea totală a ceea ce am făcut în trecut. Dar trebuie, într-adevăr, să ne adaptăm, poate chiar să angajăm mai mulți învățători de institut și de seminar cu jumătate de normă. Mediul online le oferă oamenilor ocazia de a preda, fără a fi solicitați la maximum.

Fratele Webb: Dar nimeni nu va fi forțat în legătură cu aceste schimbări. Vom face aceste adaptări pe măsură ce mergem înainte și apar noi ocazii. Voi menționa pe scurt unul dintre motivele pentru aceasta. Avem un număr din ce în ce mai mare de femei în forța noastră de muncă. Și suntem atât de recunoscători pentru contribuția lor! Unele dintre ele aleg, din cauza circumstanțelor familiale sau din orice alt motiv, să dorească să predea cu jumătate de normă sau să predea online.

Știți, este, de asemenea, adevărat că, pe măsură ce am avut mai multe femei în forța de muncă, ocaziile de conducere pentru ele au devenit mai numeroase. Doar să menționez: avem 10 directori de divizii în Clădirea birourilor Bisericii, iar trei dintre ei sunt femei. Ele nu au fost desemnate sau angajate în aceste funcții pentru că sunt femei; au fost cele mai potrivite candidate pentru acele funcții și au contribuții incredibile în lucrarea pe care o desfășurăm.

Dar este doar un exemplu, pe măsură ce organizația noastră crește, că aceasta se întâmplă și în cazul directorilor regionali, administratorilor facultăților sau programelor. Și voi menționa, de asemenea, aceasta pentru aceia, deoarece este o schimbare în forța noastră de muncă și trebuie să știm aceasta. Și cei care sunt administratori de programe trebuie să știe mai mult despre diferitele perspective, să se sfătuiască împreună, să se bazeze pe experiența oamenilor și să învețe din perspectivele lor.

Cred doar că este ceva de care trebuie să fim conștienți pentru ca forța de muncă mai diversă să fie spre beneficiul nostru. Știu că acest lucru este concret pentru angajații noștri, dar este valabil, de asemenea, pentru o lume plină de învățători, bărbați și femei, cu tot felul de trecuturi diferite, care sunt chemați învățători, care au atât de mult de oferit, încât trebuie să-i ascultăm și să le înțelegem perspectiva și experiența pentru a putea să binecuvântăm cursanții din organizația noastră.

Fratele Bigelow: Este posibil ca mulți să nu știe acest lucru, dar începem să creăm echipe pe teren. Aceasta vă permite să aveți scriitori de materiale din programe de învățământ din întreaga lume și persoane care asigură instruire, echipe care asigură instruire, probabil din diferite părți ale lumii. Și ne permite să avem o viziune mult mai bună despre ce se întâmplă în lume, în locul uneia foarte înguste.

Fratele Webb: Vă mulțumim! Frate Adam, putem reveni la dumneavoastră? S-au întâmplat multe în legătură cu Innovate Institute (Institutul Innovate); mulți oameni sunt interesați de el și și-au adus contribuția la această acțiune. Ce noutăți ne puteți oferi în legătură cu Innovate Institute?

Fratele Smith: Ei bine, în mod sigur am dedicat mult timp și multe resurse și mulți directori și învățători de institut minunați pentru a analiza lucruri, cum ar fi schimbarea mediului fizic sau noi oferte de cursuri ori simpla adaptare a denumirii cursurilor. Toate aceste lucruri sunt minunate. Cred că, probabil, cel mai important lucru pe care-l facem este că îi ascultăm pe cursanții noștri de la institut, concentrându-ne îndeosebi asupra faptului de a-i asculta pe acei cursanți care ar putea fi alături de noi, dar nu sunt. Poate că au venit o dată și nu au mai venit sau poate că încă nu au venit deloc la institut. Așadar, ne concentrăm cu adevărat asupra faptului de a-i asculta.

Cred că cea mai importantă inovație pe care o putem aduce este de a adapta puțin modul în care predăm. Așa cum ați spus, frate Rory, nu este o revizuire generală; sunt doar mici adaptări, mici schimbări ale lucrurilor pe care le facem adesea. Și, eu cred, frate Webb, că ce ne-ați spus în luna iunie a anului trecut, când ați subliniat faptul de a crea săli de clasă în care să aibă loc convertire, să fie relevante și să existe sentimentul de apartenență, că acesta este modul în care inovăm institutul.

De fapt, am dorit să împărtășesc o relatare care mi-a fost împărtășită de un director zonal al unui învățător de institut. El se pregătea să predea în cadrul primei sale adunări pe Zoom a cursului Familia eternă. Ca pregătire, el a invitat fiecare cursant al său să-și facă un filmuleț de prezentare.

Unul dintre cursanții săi, un bărbat, s-a hotărât să se prezinte clasei de institut ca fiind homosexual și a împărtășit că avea anumite probleme cu poziția Bisericii privind familia și căsătoria. Acest învățător știa că avea să abordeze și să predea doctrina și principiile privind familia. Prin urmare, s-a hotărât să fie foarte grijuliu, atent și să se roage mult în legătură cu acest lucru. L-a abordat pe acest tânăr dând dovadă de multă sinceritate și i-a spus că dorea ca acea clasă de institut să fie un loc în care el nu doar să poată preda doctrina în mod clar și ceea ce profeții și apostolii au propovăduit, ci și un loc în care cursanții să se poată simți în siguranță și să nu simtă că sunt judecați, să-și împărtășească îngrijorările, problemele și întrebările.

Pentru că acest tânăr a fost abordat, el i-a împărtășit învățătorului său că plănuia doar să stea tăcut pe toată durata lecției, pentru că așa făcea de obicei. Când cineva, în orice situație în cadrul Bisericii, începe să predea despre familie, el doar stă tăcut și nu dă atenție. Dar, pentru că acest învățător l-a abordat pe acel cursant în acel mod, cursantul s-a hotărât să vină la oră și să se implice. Membrii clasei au trăit o experiență minunată, deoarece acest tânăr și-a adus contribuția într-un mod atât de minunat, iar îngrijorările și întrebările lui au ajutat la înlesnirea unei discuții pline de învățăminte, deoarece a fost un mediu al credinței în care adevărul a fost predat, iar întrebări reale, oneste și sincere au putut fi adresate.

După experiența trăită la oră, cursantul i-a scris învățătorului următorul bilet, pe care mi l-a împărtășit. Și cred că ne spune ce trebuie să facem cu adevărat pentru a inova institutul. El a spus următoarele:

„Doar doresc să vă mulțumesc pentru modul în care s-a desfășurat lecția. Am fost puțin neliniștit în legătură cu aceasta și nu am vrut să spun nimic, dar, până la sfârșit, am fost pe punctul să strig: «Vă mulțumesc!». Acea lecție a fost minunată. O compar cu o lecție la care am participat după ce m-am declarat homosexual unui învățător de seminar, când eram la liceu, care m-a sprijinit după ce i-am spus ce mi se întâmplase la o altă clasă. Lecția sa și lecția dumneavoastră au fost pline de dragoste și de sprijin și, într-un fel, mi-au schimbat complet viața. Simt o renaștere a dorinței de a rămâne în Evanghelie și de a-mi lua un nou angajament de a încerca să fac tot ce pot pentru a trăi potrivit acestui model. Îți schimbă viața. Vă mulțumesc! Și vă mulțumesc pentru că mi-ați răspuns la întrebări și că ați dorit să ajungeți să mă cunoașteți și să mă sprijiniți atât de mult. Mi-am notat sentimentele în legătură cu tot, pentru că am simțit SpirituI… foarte mult. Am scris în jurnalul meu pentru studiul scripturilor că sunt atât de recunoscător și de bucuros. În acest moment, plâng de fericire. Vă mulțumesc! Fratele dumneavoastră și un fiu al lui Dumnezeu”.

Vedem că acest învățător a stabilit o legătură sinceră cu un cursant, într-un mod care i-a dat speranță și curajul de a veni la Salvator și a continua pe cărarea sa a legămintelor. Și s-a întâmplat astfel pentru că sala de clasă a acestui învățător este acum un loc în care are loc convertire, care este relevant și în care există sentimentul de apartenență.

Fratele Webb: Îmi place cum ați răspuns la această întrebare. Vom lucra asupra schimbărilor privind ambianța, rezumatele cursurilor și tot felul de lucruri. Și, pe măsură ce găsiți noi modalități practice de a inova institutul, veți avea drept rezultat invitarea mai multor cursanți care nu participă în prezent. Și, când ei vin, să aibă o experiență ca aceea, care-i va ține și le va crea o legătură cu Tatăl Ceresc; acesta este întocmai scopul acestei întregi inițiative; prin urmare, vă mulțumim.

Bine, permiteți-mi să adresez o ultimă întrebare și să vă rog pe amândoi să răspundeți. Am vorbit despre multe lucruri pe care oamenii le știu deja, dar ceva care poate nu știu sunt unele schimbări care vor fi făcute unui manual – manualul Predarea și învățarea – și alte lucruri asociate instruirii care vor fi combinate cu noile noastre manuale. Deci, ce le-ați spune despre noile lucruri care vin în legătură cu instruirea noastră?

Fratele Smith: Noi, într-adevăr, ne mărim eforturile de a ne concentra asupra simplificării și unificării. Și suntem foarte entuziasmați pentru ocazia pe care o avem de a colabora cu Președinția generală a Școlii de duminica în cadrul Departamentului Preoție și Familie pentru a avea un singur manual pentru învățători în cadrul Bisericii. Să predăm în modul Salvatorului și Predarea și învățarea din Evanghelie vor fi simplificate, clarificate și unificate pentru a ne oferi, cu adevărat, o definiție clară privind predarea, ceea ce trebuie să fie experiența trăită la sala de clasă, ceea ce cursantul trebuie să aibă parte când este cu noi. Aceasta va fi, în general, pentru învățătorii chemați și pentru învățătorii în cadrul Seminarelor și Institutelor.

Deci, pentru a sprijini aceasta, începem formarea a ceea ce numim Biblioteca pentru Resurse de Instruire, pentru ca, atunci când un învățător citește definiția unei îndemânări, să poată ști că există un loc în care se poate duce, în care acea îndemânare poate fi modelată și explicată, în care poate fi instruit despre aceasta și poate fi invitat s-o exerseze și s-o implementeze. Deci, sperăm, cu adevărat, să-i ajute pe învățătorii noștri să identifice o îndemânare pe care doresc să și-o îmbunătățească și să aibă resursele de a o și îmbunătăți. Și, apoi, împreună cu aceasta, dorim, cu adevărat, să găsim moduri de a evalua: Facem noi ce sperăm să realizăm? Ne îndeplinim obiectivele în viața tinerilor?

Cercetăm unele moduri eficiente și pline de însemnătate prin care învățătorul să se poată analiza și evalua, pentru a îmbunătăți modul în care învățătorul este ajutat de un supervizor care poate veni și-l poate ajuta să progreseze și să se dezvolte și să devină mai bun și, de asemenea, întrebându-i pe cursanții noștri despre cum este experiența lor și despre ce se întâmplă cu adevărat în viața lor. Sperăm ca toate acestea să fie făcute într-un spirit al încurajării și progresului și dezvoltării și să fie pentru noi o ocazie de a utiliza orice resursă care ne este pusă la dispoziție pentru a fi învățători mai buni.

Noi, toți, știm că trăim în zilele premergătoare celei de a Doua Veniri a Salvatorului, iar acei tineri care vin la clasele noastre sunt printre cei mai buni pe care i-a avut această lume. Și noi trebuie să fim buni, pentru că ei sunt atât de buni. Și, astfel, noi dorim doar să devenim mai buni.

Fratele Bigelow: Cred că este interesant ce a subliniat fratele Adam; este următoarea idee: Putem defini ce sperăm să se întâmple? Putem instrui în legătură cu aceasta, astfel încât să se poată ridica la nivelul acelei așteptări? Și, apoi, această evaluare este importantă. Am discutat moduri de a încerca să expunem acea evaluare și, apoi, să stabilim unele obiective ținând cont de unde sunt și unde le-ar plăcea să fie.

Fratele Webb: Știți, când vorbim despre gestionarea prestației sau orice altceva și folosim această expresie de specialitate, oamenii se gândesc: „Ei bine, eu predau Evanghelia, iar acest lucru mă neliniștește”. Dumneavoastră, toți, vă iubiți cursanții; toți doriți să-i binecuvântați. Așadar, să aveți pe cineva alături care să vă ajute în acest progres, în acea dorință de a binecuvânta cursanții și de a fi o reflectare a ce se întâmplă în sala de clasă și să vă ofere ajutor în dorința dumneavoastră de a progresa și de a binecuvânta cursanții – nu pentru că toți doriți să fiți învățători perfecți, ci pentru că doriți să creați cea mai bună experiență pentru cursanții dumneavoastră.

Deci, cred că acesta este un lucru cu adevărat entuziasmant și cred că vedeți aceasta – când vedeți ce urmează, alături de manual, de Biblioteca pentru resurse de instruire și chiar și de ceea ce noi am numit evaluări, toate acestea sunt un lucru chiar pozitiv și util pe care cred că veți fi entuziasmați să-l vedeți. Cel puțin sperăm acest lucru, nu-i așa?

Fratele Smith: Da.

Fratele Webb: Deci, acum, ați dorit să spuneți ceva înainte să închei –

Fratele Bigelow: Da, un alt aspect care cred că este important este acesta. Ne concentrăm adesea asupra predării și îmbunătățirii predării și neglijăm aspectul privind conducerea sau pe cel administrativ de a fi director la seminar sau coordonator ori director regional, director zonal sau orice altă funcție. Și, acum, încercăm să nu neglijăm aceasta. Ceea ce am punctat este ideea de a oferi o fișă a postului care îl ajută pe director să știe la ce se așteaptă de la el. Astfel încât, când vorbim despre evaluare, nu este doar evaluarea predării; este evaluarea conducerii dumneavoastră. Deci, când am fost rugat să fiu director, în urmă cu câțiva ani, mi-ar fi prins bine ceea ce discutăm acum.

Dacă aș putea spune ceva angajaților, persoanelor de la mine de la facultate, asistenților administrativi, le-aș spune: „Ajutați-mă să știu cum mă descurc”, pe baza unui standard, „și ajutați-mă să știu ce pot face pentru a mă îmbunătăți”. Doresc să fiu cel mai bun conducător cu putință, iar singurul mod prin care voi face aceasta este dacă știu unde sunt, unde trebuie să fiu și ce pot face pentru a ajunge acolo. Deci, tot despre ce am vorbit face parte din contextul de a ajuta mai mulți tineri, tineri adulți să aibă o experiență minunată și, apoi, acest lucru este valabil și pentru conducerea mea.

Fratele Webb: Este important de remarcat că unele dintre aceste adaptări se vor produce destul de repede – în lunile care vor urma – iar altele vor dura mai mult.

Vă mulțumim! Ei bine, înainte de a încheia această parte a transmisiunii, doresc să mai spun un lucru despre schimbări în general. Putem să creăm toate programele și resursele noi din lume, dar niciunul sau niciuna nu va conta cu adevărat și nu va avea succes dacă nu suntem uniți și nu ne aliniem la voia Tatălui Ceresc. Va necesita să oferim tot ce avem mai bun. Va necesita să-L lăsăm pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră. Va necesita să fim dornici să acceptăm schimbarea și să reacționăm cu bucurie față de aceasta. Pentru a avea puterea de a schimba vieți, trebuie să predăm și să depunem mărturie dintr-o inimă schimbată.

Fie ca noi să ne unim inimile în a fi pe deplin implicați în cauza lui Hristos! Și fie ca noi să ne bizuim mai pe deplin pe El! Pe măsură ce facem astfel, vom putea să ne adaptăm la orice schimbări vor avea loc. Duhul Sfânt ne va ajuta să vedem și să schimbăm lucrurile pe care trebuie să le schimbăm în viața personală și în predarea noastră. Și vom ști singuri că Dumnezeul nostru este Dumnezeul miracolelor. În numele lui Isus Hristos, amin.