Să predăm adevărul în limba dragostei
Transmisiunea adunării anuale de instruire pentru S&I, 2021
marți, 19 ianuarie 2021
Dragi surori și frați, aceasta a fost o ocazie minunată de a asculta și a învăța! Nu știu câți dintre dumneavoastră v-ați alăturat adunării, dar permiteți-mi să-mi exprim recunoștința profundă față de fiecare dintre dumneavoastră, cei aproximativ 56.000 de învățători chemați la seminar și institut și cei peste 2.200 de învățători angajați de SEB pentru a preda acestui grup foarte important – generația care se ridică! Datorită slujirii dumneavoastră cu dedicare și a eforturilor eroice, mulți dintre tinerii și tinerii noștri adulți prețioși aleg să fie credincioși și să rămână pe cărarea legămintelor. Învățăturile și experiențele spirituale de care beneficiază datorită dumneavoastră sunt extrem de importante pentru clădirea mărturiilor lor. De asemenea, exprim admirație specială și vă aplaud pe dumneavoastră, eroii necunoscuți, soții și soțiile acestor învățători. Fără stabilul dumneavoastră sprijin emoțional, spiritual și în gospodărie, aceste acțiuni nu ar avea succes. Așadar, vă mulțumesc foarte mult fiecăruia dintre dumneavoastră, din toată inima mea!
La începutul unui an nou – care, cu toții, sperăm să ne aducă o briză de optimism sau poate doar un suspin de ușurare de la greutățile ultimului an – este bine să privim într-un mod nou ce facem. Desigur, cu toții dorim să fim profesioniști în ceea ce facem, dar, mai înainte de toate, ne dorim să aducem o schimbare în bine în viața cursanților noștri.
Când lucrați cu generația care se ridică, doriți să-i ajutați pe cursanții dumneavoastră să înțeleagă originea lor divină, scopul lor în viața muritoare și cine pot deveni. Dorința dumneavoastră cea mai profundă este să-i ajutați să se ridice la potențialul lor divin. Scopul declarat oficial al Seminarelor și Institutelor include ajutarea cursanților să învețe despre învățăturile și ispășirea lui Isus Hristos și să se bizuie pe acestea și pregătirea lor pentru rânduielile preoției din templu și viața eternă. Pe măsură ce lucrați pentru a îndeplini acele scopuri, îi înarmați împotriva „[săgeților] de foc ale dușmanilor”1 și îi întăriți să fie sfinți din zilele din urmă credincioși, care așteaptă cu nerăbdare venirea Salvatorului. Îi ajutați să se pregătească pentru viitoarele lor roluri în cadrul familiei, al Bisericii și al comunității, pentru a fi conducători neprihăniți și exemple bune.
În timp ce mă gândeam la ce subiecte ar putea fi de ajutor astăzi, mi-a venit în minte binecuvântarea extraordinară a faptului că programa de învățământ pentru seminar este aliniată cu Vino și urmează-Mă și la tăria pe care acest lucru o poate oferi tinerilor și familiilor lor. M-am gândit la tinerii adulți care trăiesc departe de casă și la cum poate fi pusă în aplicare, la institut și în cazul lor, metoda studiului „concentrat în cămin” al Evangheliei. Și m-am gândit la modalități de a face cursurile relevante pentru tineri și tineri adulți. După ce m-am gândit la aceasta, am concluzionat că, dacă veți căuta propria revelație și vă veți sfătui cu alți învățători, veți putea găsi răspunsuri pentru a ști cum să faceți.
În schimb, doresc să mă concentrez asupra câtorva principii. Principiile despre care doresc să discut sunt din categoria „Ce îmi doresc să fi știut când am fost învățătoare la seminar”. Slujirea în calitate de învățătoare la seminarul de dimineața devreme timp de șase ani a fost o ocazie fabuloasă și o binecuvântare. Episcopia în care predam includea un grup mare de cursanți care mergeau la 10 licee diferite. Ei erau împrăștiați în diferite zone, dar erau uniți în înfrățire. Aș vrea să pot spune că am fost o învățătoare excepțională, dar ce pot spune este că am învățat câteva lucruri de-a lungul acelor ani și aș dori să vă împărtășesc doar două dintre ele.
Primul principiu pe care l-am învățat a fost să le ofer cursanților „carne” spirituală. Tinerii și tinerii adulți din aceste ultime zile au nevoie de „carnea” spirituală a Evangheliei pentru a răspunde la întrebările dificile care apar și pentru a-i ajuta să reziste presiunilor care îi pot îndepărta de cărarea legămintelor. Ei se pot descurca cu aceasta. Au nevoie de ea! Trebuie să ne facem timp să ne rugăm și să ne pregătim – nu doar să pregătim materialele pentru lecție, ci și să ne facem timp pentru a-i cunoaște pe cursanți, astfel încât să putem înțelege de ce au nevoie și, apoi, să știm ce să folosim din ceea ce am pregătit. Putem răspunde chemării: „Am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat”2. Permiteți-mi să împărtășesc câteva exemple.
Când am participat la seminar ca adolescentă în partea de est a Statelor Unite, membrii episcopiei erau împrăștiați într-o zonă geografică mare. Pe lângă surorile mele, mai erau doar alți doi elevi în liceul meu mare care erau membri ai Bisericii. Influențele negative ale societății erau însemnate. A fost o perioadă de evenimente tumultoase și pline de dezbinare, inclusiv tulburări în mediul urban, intensificate de conflicte cu autorități, manifestări răspândite cauzate de inegalitatea rasială, războaie de partea cealaltă a globului și proteste împotriva războiului acasă. Un stil de viață bazat pe „dragoste liberă” și folosirea liberă a marijuanei și a altor droguri care alterau mintea au creat o atmosferă care sărbătorea individualismul și încuraja abandonarea normelor morale. Asasinate politice și diferențe mari de opinii cu privire la modul în care guvernul ar trebui să funcționeze au separat oamenii în grupări aflate într-o rivalitate înverșunată. Deceniul turbulent s-a încheiat, în cele din urmă, într-o notă bună când primul om a aterizat pe lună.3 Se aseamănă vreunul dintre aceste lucruri cu mediul social cu care se confruntă astăzi tinerii și tinerii noștri adulți?
Pentru mine, liceul a însemnat începutul unei perioade de descoperiri și alegeri într-o lume mai mare decât cea reprezentată de casa și familia mea. Am fost expusă la multe filozofii lumești și am început să pun sub semnul întrebării adevărul a tot ceea ce am fost învățată de părinții mei credincioși și învățătorii de la Biserică în copilăria mea. Prima mea învățătoare de la seminar a fost sora Thomander, o femeie cu părul cărunt, foarte serioasă, cu multă experiență în Biserică și o mărturie profundă despre Evanghelie. Ea ne-a îndemnat să citim toată scriptura Cartea lui Mormon în acel an și să venim pregătiți în fiecare zi pentru a discuta despre ceea ce am citit.
Predarea doctrinei de către sora Thomander într-un mod atent și inspirat a avut un impact major asupra mărturiei mele. Am știut, fără îndoială, că ea știa că Biserica este adevărată pentru că venea bine pregătită să explice în moduri clare versetele pe care le citeam și depunea mărturie despre acele adevăruri. Era evident că venea pregătită să împărtășească ceea ce simțea că o să aibă cel mai mare impact asupra noastră. Nu-mi amintesc niciun joc sau petrecere sau gustare, dar îmi amintesc că, în fiecare zi, primeam îndrumări spirituale, eram înălțată spiritual și hrănită spiritual. Nu fiecare lecție era excepțională, dar, în fiecare zi, primeam confirmare și liniște pe măsură ce ea răspundea cu răbdare și încuraja întrebările sincere pe care le adresau cursanții. Invitația ei directă și așteptările ei mari au adus o schimbare în viața mea care nu poate fi măsurată. Sora Thomander este una dintre persoanele pe care doresc să le văd și cărora doresc să le mulțumesc când ajung de cealaltă parte a vălului!
Compar acel an cu unul când eram într-o clasă de cursanți mai mari. Învățătorul de la seminar era distractiv și prietenos, dar, în mod curios, nu am simțit că s-a creat o legătură. Au trecut săptămâni în care a predat materialul cu o abordare foarte neglijentă. Era evident că nu era luat în serios de cursanți: fetele mai mari își făceau unghiile în timp ce stăteau pe rândul din spate, în timp ce băieții făceau glume între ei și noi, ceilalți, ne scriam și ne trimiteam notițe pentru a ne distra. Deși eram destul de siguri că el avea o mărturie despre Evanghelie, deoarece era un misionar întors din misiune, am învățat să nu adresăm întrebări legate de doctrină, deoarece răspunsurile sale erau deseori superficiale sau vagi și nu eram siguri că el putea sau dorea să răspundă la ele. Seminarul a servit unui scop social important, dar nu a fost o experiență spirituală.
Sunteți familiarizați cu întrebarea lui Pavel din 1 Corinteni: „Și dacă trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?”4. În calitate de învățători ai Evangheliei pentru generația care se ridică, noi trebuie să fim ca o „trâmbiță cu sunet cert”. În perioada Vechiului Testament, trâmbița era un șofar, un corn de berbec, care produce un sunet simplu, inconfundabil. A fost folosită pentru a-i chema pe oamenii Domnului să se adune pentru a preaslăvi, pentru a avertiza despre apariția unui pericol și pentru a semnala instrucțiuni în timp de război. În bătăliile din vechime, zgomotul și gălăgia războiului creau haos. Dacă un conducător nu putea comunica clar cu trupele lui, armata urma să fie, cu siguranță, înfrântă. De aceea, a fost concepută „trâmbița certă”. Fiecare soldat era instruit să recunoască sunetul, astfel încât, chiar și în momente de confuzie, fiecare să știe dacă să avanseze sau să se retragă, să atace flancul stâng sau cel drept.5
Pentru mine, sora Thomander a fost trâmbița. Noi trebuie să fim acea trâmbiță, acel glas de încredere al asigurării adevărului etern în fața valorilor lumii care se schimbă rapid și continuu. Trebuie să le spunem cursanților noștri adevărul și să-i ajutăm să înțeleagă motivul la fel de mult precum conținutul. Putem să facem aceasta „cu blândețe și bunătate”6, dar trebuie s-o facem. Un învățător de la seminar a formulat aceasta astfel: „Nu asurzim urechile cuiva cu trâmbița și nici nu redăm indiscret mesajul ei; ci sunetul trebuie să fie dulce, cert și încrezător”7. Predând în cadrul propriei clase de seminar, am învățat că da, tinerii se bucurau de activitățile de învățare distractive și aveau nevoie să interacționeze cu colegii lor, dar doreau, de asemenea, răspunsuri reale la întrebări ale Evangheliei și idei practice despre cum să pună în practică principiile Evangheliei în viața lor.
Al doilea principiu pe care îl consider esențial este crearea unei legături bazate pe grijă sinceră. Cum creăm o legătură cu cei cărora le predăm în moduri adecvate și cu semnificație? Limba poate fi, cu siguranță, importantă. De exemplu, dacă încerc să vorbesc q’eqchi’ unor cursanți care înțeleg doar tagalog, nu voi avea succes în transmiterea mesajului. Din fericire, există două limbaje internaționale pe care toți tinerii și tinerii adulți le înțeleg: limba Spiritului și limba dragostei.
Prima limbă, cea a Spiritului, este recunoscută de toți cei care caută adevărul. Vârstnicul Joseph B. Wirthlin ne-a învățat: „Nu există bariere lingvistice în Biserică. Există o mare putere care transcende puterea mesajelor transmise doar prin intermediul cuvintelor, iar aceasta este puterea mesajelor transmise prin Spirit inimilor noastre… indiferent de limbă sau dialect. Există un mesager universal pentru fiecare inimă în armonie”8.
Spiritul comunică de la inimă la inimă. Pavel le-a adus aminte sfinților din Roma: „Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”9. Pe măsură ce căutăm, ascultăm și urmăm îndemnurile Duhului Sfânt, vom primi inspirație despre modalități de a le vorbi cursanților noștri prin Spirit, într-un mod pe care să îl înțeleagă. Faptul de a ne pregăti bine, folosind materialele pentru lecție concepute de scriitori inspirați, care urmează programa, ne ajută să rămânem înrădăcinați în doctrina de bază, despre care știm că are cea mai mare putere să schimbe inimi și vieți. Cel mai important este să căutați revelație personală cu privire la ce să împărtășiți și cum să împărtășiți ceea ce ați pregătit. Limba Spiritului va comunica mult mai mult decât puteți spune dumneavoastră.
Cealaltă limbă care vă va ajuta să creați o legătură cu cei cărora le predați este limba dragostei. Dragostea, deoarece este și ea de origine divină, permite, de asemenea, comunicarea de la inimă la inimă. Apostolul Ioan, un martor ocular al Salvatorului, a împărtășit acest adevăr simplu: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi”10. Acest lucru este valabil și pentru relațiile dintre oameni. Ați auzit zicala: „Oamenilor nu le pasă cât de multe știi până când nu află cât de mult îți pasă”11. În calitate de învățători, impactul nostru pe termen lung va fi direct influențat de dragostea asemănătoare cu cea a lui Hristos pe care o avem față de cursanții noștri.
Vă este familiar, probabil, conceptul de diverse „limbi ale dragostei”12. Acestea sunt moduri de a exprima dragoste, care vor fi înțelese și acceptate de alții, în funcție de personalitatea lor și de influența experiențelor pe care le-au avut. Unii oameni pot răspunde mai ușor la un anumit tip de limbă a dragostei decât altul, dar toți cursanții vor recunoaște grija dumneavoastră sinceră în cel puțin unul dintre cele trei moduri pe care le voi împărtăși astăzi.
Un tip de limbă a dragostei îl reprezintă cuvintele de încurajare. Acestea sunt expresii care încurajează și înalță, cum ar fi „Poți face aceasta” sau „Progresezi cu adevărat” sau „Sunt mândră de tine pentru că muncești din greu”. Aceste cuvinte comunică unui cursant că este prețuit și capabil. Afirmația blândă a Salvatorului către George Miller, consemnată în Doctrină și legăminte, este un exemplu minunat de acest tip de limbă a dragostei. Descriindu-l drept un om „fără vicleșug”, Isus Hristos a continuat spunând că „în el se poate avea încredere datorită integrității inimii sale; și, pentru dragostea pe care o are față de mărturia Mea, Eu, Domnul, îl iubesc”.13 Cei mai mulți dintre noi nu-și aduc aminte numele acestui convertit de la începuturi, dar îmi pot imagina doar în ce fel acele cuvinte de încurajare trebuie să fi întărit mărturia lui George despre Evanghelia restaurată, precum și dragostea sa pentru Salvatorul său.
Unele dintre cele mai puternice cuvinte sunt „Mulțumesc” și alte cuvinte care exprimă aprecierea. În calitate de învățător atent și iubitor al tinerilor sau tinerilor adulți, puteți observa lucruri simple pe care un cursant le face pentru dumneavoastră sau pentru alții din clasă sau puteți asculta despre lucrurile bune pe care le fac la școală sau în comunitate și să vă exprimați aprecierea. Trimiterea unei notițe părintelui unui cursant despre un lucru pozitiv pe care l-ați observat în legătură cu adolescentul lor sporește, de asemenea, sentimentele de împlinire și valoare de sine ale cursantului. Toate aceste tipuri de comentarii încurajatoare, clădesc și întăresc relațiile, crescând sentimentul de grijă sinceră dintre învățător și cursant, lucru care, la rândul său, sporește influența Spiritului în viața lor.
Un alt tip de limbă a dragostei îl reprezintă faptele de slujire. Faptul de a fi pregătit având materiale înălțătoare și edificatoare din punct de vedere spiritual în fiecare zi este un gest extraordinar de slujire și dragoste! Este posibil ca darurile dumneavoastră de timp și efort să nu fie întotdeauna recunoscute zilnic de tineri, totuși, în timp, sensibilitatea lor spirituală va crește și ei vă vor „numi [fericiți]”14, așa cum fac eu cu sora mea Thomander.
Permiteți-mi să împărtășesc modul în care doi învățători dovedesc dragoste prin fapte de slujire. O învățătoare de la seminar din Zimbabwe a fost chemată chiar înainte de apariția pandemiei. Cursanții erau entuziasmați să se întâlnească în fiecare zi, înainte de școală și, tocmai se obișnuiseră cu programul, când nu li s-a mai permis să se adune în persoană. Învățătoarea s-a confruntat cu o dilemă: cei mai mulți dintre cursanți nu aveau acces la Internet acasă, așa că o clasă online nu era posibilă. Ca urmare, pentru a se asigura că cei cărora le preda primeau hrană spirituală zilnică, ea a început să facă lecții cu scripturi, întrebări care îndemnau la meditare, meme și prezentări video pe care le-a trimis în fiecare zi prin intermediul WhatsApp, o platformă de socializare disponibilă ușor cursanților ei. Cursanții ei sunt „hrăniți de cuvântul cel bun al lui Dumnezeu”15 chiar și în această perioadă de distanțare socială.16 Ei recunosc și apreciază aceste acte de slujire ca pe o expresie a dragostei ei. Ei răspund cu propriile impresii spirituale și așteaptă cu nerăbdare doza lor zilnică de îndrumare spirituală și înălțare spirituală bazate pe scripturi.
O învățătoare din Norvegia are o încercare diferită de aceasta. Lecțiile ei au loc doar online pentru că cei cărora le predă sunt împrăștiați în întreaga țară. Totuși, indiferent unde călătorește în lume sau ce fus orar este în locul în care se află, ea este pregătită să le predea acelor cursanți de dimineața devreme cu dragoste și cu interes sincer. În pofida distanțelor geografice dintre ea și cursanți – și văzându-se rareori față în față – ea știe ceva despre personalitățile și interesele fiecăruia. Fie că le vede chipurile cu ajutorul camerei sau nu, ea le urează bun venit și le adresează întrebări. Ea oferă un loc cald, plin de siguranță, în care cursanții pot adresa întrebări fără teama de a se simți nepotrivit. Ea le oferă o dietă bogată de hrană spirituală, formată din ocazii frecvente de a auzi mărturia ei despre principiile Evangheliei și îi invită să-și împărtășească propriile învățăminte spirituale.17 Asemenea dumneavoastră, acești învățători vorbesc limba dragostei prin faptele lor de slujire devotată.
Ultimul tip de limbă a dragostei despre care voi vorbi este oferirea de timp de calitate. Valorificarea cât mai mult posibil a timpului pentru lecție – concentrat asupra experiențelor spirituale – este un dar neprețuit. În loc să petreceți timp cu jocuri în scopul socializării sau pregătind o foaie de prezentare elaborată care poate fi lăsată pe podea în timp ce cursanții pleacă, faptul de a vă concentra atenția pe a-i implica pe cursanți să învețe cum să recunoască Spiritul și să pună în practică Evanghelia în viața lor vă va oferi mult mai multe binecuvântări. În timp ce răspundeți la întrebări oferind răspunsuri cu semnificație, atent elaborate, eforturile dumneavoastră transmit dragoste într-un mod inconfundabil. Aprecierea contribuțiilor cursantului – prin a asculta cu respect comentariile și întrebările lor și a reacționa cu un comentariu aprobator – îi ajută pe cursanți să știe că vă pasă de îngrijorările și nevoile lor și nu vă concentrați pe prezentarea materialului pe care pur și simplu trebuie să-l parcurgeți în acea zi. Dorința de a vă abate de la subiect pentru a răspunde la acea întrebare neconvențională sau a repeta acel răspuns simplu într-un mod diferit până când conceptul este, în cele din urmă, înțeles transmite dorința dumneavoastră sinceră ca ei să progreseze pe plan spiritual și personal – cu alte cuvinte, ea transmite dragostea dumneavoastră asemănătoare cu cea a lui Hristos.
Pe de altă parte, în calitate de învățător la seminar, una dintre cele mai mari binecuvântări pentru mine a fost să pot studia și învăța mai multe despre Evanghelie din materialele excelente oferite de Sistemul Educațional al Bisericii. Totuși, scopul acelui studiu a fost să fiu pe deplin pregătită pentru a le oferi cursanților ceea ce aveau nevoie, nu pentru a putea să expun cu entuziasm descoperirile personale pe care le făceam. Ați fost și veți continua să fiți binecuvântați de ocazia de a învăța și preda Evanghelia în cadrul seminarului și institutului, dar cursanții dumneavoastră vor fi chiar mai binecuvântați de faptul că vă concentrați asupra a ceea ce învață ei și nu asupra a ceea ce învățați dumneavoastră.
Ca învățător de la seminarul de dimineața devreme vă spun tuturor că înțeleg dificultatea gestionării nevoilor familiei, obligațiilor unui loc de muncă sau din cadrul comunității. Înțeleg că poate fi dificil să găsiți suficient timp pentru a vă pregăti – și să găsiți suficient timp pentru a dormi – cu toate celelalte lucruri pe care le mai aveți de făcut! Depun mărturie că Domnul vă va ajuta pe măsură ce cereți, căutați și bateți. Pe măsură ce vă rugați, studiați și acționați conform îndemnurilor pe care le primiți, veți putea să le oferiți prețioșilor dumneavoastră cursanți carnea Evangheliei – hrana spirituală de care au nevoie pentru a deveni conducătorii, tații și mamele care își doresc să devină și trebuie să devină în aceste zile din urmă. Veți putea comunica adevărul prin limba Spiritului și limba dragostei. Veți putea să creați o legătură cu dragoste sinceră, dând dovadă de dragostea pe care Tatăl Ceresc și Isus Hristos o au pentru ei prin cuvintele dumneavoastră de încurajare, faptele de slujire și timpul de calitate pe care îl petreceți ascultând și răspunzând la întrebările lor la care caută răspuns.
Fie ca dumneavoastră să continuați să predați adevărul și să oferiți dragoste în moduri care vor clădi mărturia despre Evanghelia lui Isus Hristos în inima generației care se ridică. Rugăciunea mea fierbinte și invitația mea este ca dumneavoastră să căutați să-i pregătiți să-și îndeplinească potențialul divin în timp ce îl adună pe Israel în aceste ultime zile, în numele lui Isus Hristos, amin