Transmisiuni anuale
Puterea revelației personale
2:3

Puterea revelației personale

Vârstnicul Kim B. Clark

din Cei Șaptezeci

Transmisiune a adunării de instruire organizate de Sistemul Educațional al Bisericii • 12 iunie 2019 • desfășurată în amfiteatrul de la parterul Clădirii birourilor Bisericii

Înainte de a începe cuvântarea mea de astăzi, doresc să-mi exprim recunoștința și dragostea. Este o bucurie să fiu angajat alături de dumneavoastră în lucrarea măreață de a ajuta generația care se ridică să învețe temeinic Evanghelia lui Isus Hristos. Vă iubesc și mă rog ca binecuvântările Domnului să fie asupra dumneavoastră și a familiilor dumneavoastră.

Doresc să vorbesc astăzi despre trei tipare privind revelația personală care se găsesc în Cartea lui Mormon.

Primul, cronicile sacre care depun mărturie despre Isus Hristos și planul Tatălui. Al doilea, mărturia Duhului Sfânt, care întărește credința în Isus Hristos și face mai profundă convertirea la El. Al treilea, profeții în viață care depun mărturie despre Isus Hristos și se împotrivesc răului.

Aceste tipare sunt prezentate clar și inspirat în Cartea lui Mormon, deoarece sunt esențiale – chiar cruciale – pentru sporirea credinței în Isus Hristos și convertirea profundă la El în zilele noastre.1

Trăim într-o perioadă în care femei și bărbați ticăloși și nechibzuiți fac tot ce le stă în putință pentru a convinge generația care se ridică de faptul că binele este rău și răul este bine. Ei folosesc metode asemănătoare celor ale lui Șerem, Nehor și Corihor din Cartea lui Mormon – argumente pline de viclenie, idei măgulitoare și etichete și imagini meșteșugite cu grijă – pentru a crea principii doctrinare false despre relația noastră cu Dumnezeu, dragoste, toleranță, căsătorie, identitate eternă, familie și multe altele. Multe dintre aceste ideologii și principii doctrinare ale oamenilor au „o formă de evlavie, dar [ele toate] neagă puterea ei”2.

Cursanții noștri sunt bombardați în fiecare minut din fiecare zi cu astfel de mesaje și au nevoie de revelație personală pentru a-și întări credința în Isus Hristos și a fi mai convertiți la El. Sper și mă rog să faceți tot ce vă stă în putință pentru a-i ajuta pe cursanții noștri să învețe temeinic aceste tipare privind revelația personală.

Cronicile sacre care depun mărturie despre Isus Hristos

Voi vorbi mai întâi despre cronicile sacre care depun mărturie despre Isus Hristos. Acesta este un subiect care se regăsește în tot cuprinsul Cărții lui Mormon. A început cu plăcile de alamă.3

Experiența lui Nefi cu Laban, despre care sora Cordon a vorbit, a reprezentat un eveniment important în viața lui. Nefi a aflat cât de importante erau acele cronici pentru el și familia lui: (citez) „Este în înțelepciunea lui Dumnezeu că noi trebuie să căpătăm aceste cronici pentru ca să putem păstra pentru copiii noștri limba strămoșilor noștri… și… cuvintele spuse de gura tuturor sfinților profeți”4.

Plăcile de alamă au avut o influență profundă asupra dezvoltării spirituale, religioase și sociale a poporului nefit. Au devenit o sursă de revelație personală și de profeții glorioase despre venirea Fiului lui Dumnezeu, Cel Sfânt al lui Israel. Au depus, de asemenea, mărturie puternică despre minunatul plan al salvării întocmit de Tatăl. Profeții sfinți citați pe plăcile de alamă au depus mărturie că Mesia avea să ispășească pentru păcatele lumii, să sufere, să moară și să învie biruind păcatul și moartea.5

Plăcile de alamă conțineau, de asemenea, legămintele pe care Tatăl le-a făcut cu Avraam și cu toată casa lui Israel. Lehi a descoperit că era urmaș al lui Iosif și că urmașii lui aveau să fie copii ai legământului, moștenitori ai tuturor promisiunilor făcute de Dumnezeu lui Avraam, inclusiv adunarea lui Israel în ultimele zile.

Lehi a folosit plăcile de alamă pentru a-și învăța copiii despre Salvator și despre legămintele pe care Tatăl le-a făcut cu casa lui Israel. Nefi și fratele său, Iacov, au continuat această practică și au adăugat, ulterior, propriile consemnări la porunca Domnului.6 Nefi a fost, cu adevărat, convins de importanța consemnării permanente în cronici, în special a celor sacre.7

Încă din primele zile pe pământul făgăduit, nefiții au dezvoltat o cultură prin care consemnarea de cronici sacre, citirea și predarea din ele erau responsabilități foarte importante și sfinte. Având credință în Isus Hristos și luându-și angajamentul de a prețui și a păstra cuvântul Său, nefiții au devenit o societate de oameni care consemnau cronici sacre, care le citeau și care predau din ele. 8 Cronicile oficiale erau păstrate pe plăci, dar, de-a lugul timpului, nefiții au dezvoltat un sistem de publicare, astfel încât cronicile sacre să poată fi copiate și scrise pe materiale mai ușoare, care puteau fi distribuite la scară largă.9

Distribuirea la scară largă a cronicilor sacre a făcut posibil ca părinții să-și învețe copiii poruncile Domnului, iar copiii lor să-și învețe copiii și așa mai departe, de-a lungul secolelor.10 Misionarii, asemenea fiilor lui Mosia, au putut să ia cu ei cronicile și să le folosească pentru a-i învăța pe lamaniți având rezultate minunate.11 Așa cum Alma l-a învățat pe Helaman, cronicile sacre au dus la o experiență revelatoare care a (citez) „lărgit memoria acestui popor, da,… [a] adus [multe mii de lamaniți] la cunoașterea Domnului Dumnezeului lor și la faptul de a se bucura în Isus Hristos, Mântuitorul lor”12.

Această bucurie a atins punctul culminant când Salvatorul înviat S-a arătat oamenilor la templul din țara Abundența.13 Astăzi, avem această mărturie minunată și convingătoare despre sacrificiul ispășitor și învierea glorioasă ale Hristosului celui Viu în Cartea lui Mormon prin mila, harul și puterea lui Dumnezeu.14 Asemenea nefiților și datorită lor, avem cronici sacre care depun mărturie despre Isus Hristos și despre planul salvării întocmit de Tatăl. Așa cum Alma a profețit fiului său, Helaman, cu mult timp în urmă, Domnul a (citez) „[păstrat] aceste lucruri la El pentru un scop înțelept pentru ca El să-Și poată arăta puterea către generațiile viitoare”15.

Acel viitor este acum. Domnul Își arată puterea generației care se ridică într-un mod minunat. Când predăm plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos din Cartea lui Mormon, cursanții noștri pot simți această putere. Pe măsură ce cursanții noștri caută revelație personală prin ospătarea din Cartea lui Mormon, aceasta va deveni pentru ei ceea ce plăcile de alamă au fost pentru poporul lui Nefi – o mărturie despre Isus Hristos și despre puterea Sa mântuitoare și o sursă de revelație personală și de bucurie.

Mărturia Duhului Sfânt care întărește credința în Isus Hristos și face mai profundă convertirea la El

Voi vorbi acum despre Duhul Sfânt. Călătoria lui Lehi către pământul făgăduit a fost o călătorie de putere spirituală. A fost o perioadă în care Domnul i-a învățat, i-a îndrumat și i-a alinat pe Lehi, Saria și pe toți copiii lor prin puterea Duhului Sfânt, prin inspirație, vise și viziuni; prin Propriul glas și prin apariția de mesageri cerești. Nefi a declarat că aceste binecuvântări ale puterii spirituale au fost primite (citez) „prin puterea Duhului Sfânt, care este darul lui Dumnezeu către toți aceia care Îl caută cu sârguință”16.

Nefi l-a căutat cu adevărat pe Domnul și a primit mari revelații prin Duhul Sfânt. Dorința lui de a afla singur a stabilit un tipar pe care îl vedem în tot cuprinsul Cărții lui Mormon. Nefi a avut „mare dorință să [cunoască] tainele lui Dumnezeu”17. Această dorință a lucrat în el, iar el „[L-a] implorat pe Domnul”18 în rugăciune, cu intenție adevărată. Despre dorința lui de a cunoaște, Domnul i-a spus lui Nefi (citez): „Binecuvântat ești tu, Nefi, datorită credinței tale, căci tu M-ai căutat pe Mine cu sârguință, cu umilința inimii”19.

Așadar, acesta este tiparul: dorința de a cunoaște, rugăciunea fierbinte spusă din inimă, cercetarea cu sârguință, umilință și credință în Isus Hristos și darul Duhului Sfânt.20 Vedem acest tipar în viața lui Enos, a lui Alma, a fiilor lui Mosia, a regelui Lamoni și a tatălui său, a poporului lui Amon, a lui Helaman și a tinerilor lui războinicii, precum și a multor altora.21 Într-adevăr, în vremurile de neprihănire ale nefiților și lamaniților, revelația personală prin intermediul Duhului Sfânt era foarte răspândită printre ei.22

Pe măsură ce nefiții și lamaniții credincioși au acționat conform celor revelate de Duhul Sfânt – și le-au consemnat – Domnul i-a binecuvântat cu mult mai mult. Deoarece au păstrat continuu23 ceea ce El le-a dat, Domnul i-a binecuvântat cu o credință mai mare în El, cu o convertire mai profundă și cu spiritul revelației. Ei au devenit mai capabili să primească revelație prin puterea Duhului Sfânt.

Experiența trăită de Alma este un exemplu minunat al acestui tipar. Vă aduceți aminte, el a văzut îngeri și a primit viziuni deosebite și, totuși, a continuat să caute, de la Domnul, mărturia Spiritului (citez): „Iată, vă mărturisesc vouă că lucrurile despre care v-am vorbit sunt adevărate. Și cum credeți voi că știu despre adevărul lor?

Iată, vă spun vouă, ele mi-au fost făcute cunoscute de către Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu. Iată, am postit și m-am rugat multe zile ca să cunosc aceste lucruri eu însumi. Și acum, eu știu că ele sunt adevărate; căci Domnul Dumnezeu mi le-a făcut cunoscute mie prin Spiritul Lui Sfânt; și acesta este spiritul revelației care este în mine”24. (Am încheiat citatul.)

Mărturia Duhului Sfânt a avut un efect considerabil asupra poporului nefit și asupra societății în care trăia.25 Nu există un exemplu mai bun decât misiunea fiilor lui Mosia printre lamaniți, cu 91 de ani înainte de nașterea Salvatorului. Prin intermediul studiului cu sârguință din scripturi, postului și rugăciunii, acești minunați misionari „aveau spiritul profeției și spiritul revelației”26.

Lucrarea lor în rândul lamaniților a avut o influență profundă asupra cursului istoriei nefiților și lamaniților. Pentru prima dată în 500 de ani „[mii de lamaniți] au fost aduși la cunoașterea Domnului… și au fost învățați… scrierile și profețiile”27. Descrierea lui Mormon a acestei experiențe reprezintă o promisiune profetică a ceea ce i se poate întâmpla oricăruia dintre copiii lui Dumnezeu care urmează tiparul revelației personale primite prin intermediul Duhului Sfânt (citez): „Atât de mulți au fost aduși la cunoașterea adevărului prin predicile lui Amon și ale fraților lui, în acord cu spiritul revelației și al profeției, iar puterea lui Dumnezeu făcând miracole în ei… au fost convertiți [întru] Domnul [și] nu s-au rătăcit niciodată”28. (Am încheiat citatul.)

Dragi frați și surori, aceasta este mărturia și puterea Duhului Sfânt care întărește credința în Isus Hristos și face mai profundă convertirea la El.

Profeții care depun mărturie despre Isus Hristos și se împotrivesc răului

Al treilea tipar de revelație personală este reprezentat de profeții în viață care sunt înzestrați cu puterea și autoritatea de a spune, „astfel [spune] Domnul”, în timp real, pentru toți oamenii. Acesta este mărețul tipar profetic pe care îl vedem în tot cuprinsul Cărții lui Mormon: profeții depun mărturie despre Isus Hristos, propovăduiesc Evanghelia Sa, cheamă oamenii la pocăință, avertizează în legătură cu răul din zilele lor și se împotrivesc acestuia.29 Prin intermediul revelației, mai ales a celei primite de la îngeri, profeții din Cartea lui Mormon ne-au oferit o înțelegere profundă și minunată despre Isus Hristos, doctrina Sa și ispășirea Sa.30

Profeții au fost curajoși și direcți în a-i chema pe oameni la pocăință. Astfel, avem în Cartea lui Mormon învățăturile minunate despre pocăință ale lui Nefi, Iacov, regelui Beniamin, Alma, Amulec, fiilor lui Mosia, căpitanului Moroni, Mormon și Moroni.31 Acești mari profeți au propovăduit cu claritate, în mod direct, cu iubire și speranță. Învățăturile lor încă ne răsună în urechi prin puterea Duhului Sfânt.

  • „V-ați născut voi spiritual din Dumnezeu?”32

  • „Dacă ați simțit dorința să cântați cântecul iubirii mântuitoare, vreau să vă întreb, puteți să simțiți astfel acum?”33

  • „Iată, v-ați eliberat de mândrie?”34

  • „Pocăiți-vă, pocăiți-vă, căci Domnul Dumnezeu a spus aceasta!… El trimite o chemare către toți oamenii, pentru că brațele milosteniei sunt întinse către ei; și El spune: Pocăiți-vă și Eu vă voi primi.”35

Profeții din Cartea lui Mormon s-au împotrivit oamenilor răi care au căutat să-i îndepărteze pe oameni de Isus Hristos și să-I distrugă Biserica. Oameni precum Șerem, Nehor, Amlici, Corihor, Amalichia și mulți alții erau conduși de dușman pentru a induce în eroare și a înșela cu multă pricepre.36 Ei stăpâneau bine limba și foloseau strategii sau argumente pline de viclenie pentru a face binele să pară rău și răul să pară bine.

Măguleau oamenii, făceau apel la vanitatea lor, la mândrie, la dorința lor de putere și la cea de a-și satisface poftele. Scripturile spun că au avut (citez) „puterea cuvântului, după puterea diavolului”37 și „[s-au] ridicat cu multe cuvinte umflate”38. (Am încheiat citatul.) Deși aceste învățături, argumente și promisiuni erau toate false, acestea erau foarte atrăgătoare pentru omul firesc și mulți oameni nu au mai fost de acord cu Biserica și și-au pierdut calea până când profeții s-au ridicat să mustre și să se împotrivească răului.39

Acum, când cuvintele nu au fost suficiente, oamenii răi au recurs la teroare, crimă și tâlhărie și au creat combinații secrete pentru a-și ascunde faptele rele.40

Profeții s-au împotrivit acestor forme de răutate prin cuvântul simplu și clar al lui Dumnezeu, prin mărturiile lor născute prin puterea Duhului Sfânt și prin miracole înfăptuite de mâna Domnului. Așa cum Iacov a spus despre întâlnirea lui cu Șerem, (citez) „Domnul Dumnezeu Și-a turnat Spiritul Său în sufletul meu într-atât, încât l-am făcut de rușine în toate cuvintele lui”41. (Am încheiat citatul.)

Profeții în viață vorbesc în numele Domnului în zilele noastre. Când ascultăm cuvintele lor prin Spirit, primim revelații personale directe, inclusiv revelația prin care ni se confirmă că ceea ce a spus profetul este adevărat.42 Când îi învățăm pe cursanții noștri să caute cuvintele profeților în viață pentru a primi răspuns la întrebările lor, îi îndrumăm spre o sursă puternică de adevăr revelat. Cursanții noștri învață că revelația personală vine în viața noastră atunci când urmăm profeții în viață care depun mărturie despre Isus Hristos și când ne împotrivim răului.43

Învățarea temeinică a principiului revelației personale

Dragi frați și surori, am analizat împreună revelația personală pe care o primim prin intermediul cronicilor sacre, a mărturiei Duhului Sfânt și a profeților în viață prezentate atât de puternic în Cartea lui Mormon.44 Le-am analizat separat, însă ele sunt strâns legate. Într-adevăr, ele fac parte din măreața acțiune de „[a] uni iarăși într-unul în Hristos, toate lucrurile”45 în această dispensație.

Împreună, aceste tipare privind revelația personală depun mărturie despre Isus Hristos, întăresc credința în El și fac mai profundă convertirea la El. Cursanții noștri trebuie să învețe temeinic principiul revelației personale, să-l cunoască și să-l înțeleagă în mintea și inima lor. Ei trebuie să știe să întreprindă acțiuni drepte și eficiente pentru a o obține și să progreseze în principiul revelației și să devină din ce în ce mai asemănători Salvatorului lor, Isus Hristos.

Acum, permiteți-mi să vă sugerez câteva lucruri pe care sper că le veți preda cursanților dumneavoastră, cursanților noștri, în timp ce vor căuta să învețe temeinic principiul etern al revelației personale?

Primul, revelația personală este personală.

Când cursanții noștri își vor concentra inima și mintea asupra lui Isus Hristos și a Evangheliei Sale restaurate, vor simți dragostea Sa, se vor bucura în Evanghelia Sa și se vor apropia de El. Dorința de a auzi glasul Său și de a primi lumina Sa va crește în ei. Revelația personală este personală! Domnul îi cunoaște pe cursanții noștri îndeaproape și în mod personal. El le va vorbi personal cu dragoste desăvârșită, empatie și cunoaștere a ceea ce au nevoie. Revelația vine prin Duhul Sfânt, dar este cuvântul Domnului. El iubește. El vorbește. El îndrumă. El protejează. Revelația este personală.

Al doilea, toți cursanții noștri au capacitatea de a primi revelație personală.

Revelația personală are loc de la Spirit la spirit; este comunicarea divină dintre Duhul Sfânt și spiritele eterne ale cursanților noștri.46 Fiecare dintre cursanții noștri are o capacitate naturală de a primi revelație personală de la Dumnezeu. Funcționează în acord cu legea divină. Necesită acțiune – căutarea cu sârguință a revelației prin intermediul rugăciunii, postului, studiului, ascultării, scrierii și al faptului de a acționa având credință în Isus Hristos. Această acțiune – alături de neprihănirea personală – este cea care deschide canalul revelației personale.

Al treilea, capacitatea cursanților noștri de a primi revelație poate și trebuie să crească.

Capacitatea cursanților noștri de a primi revelație personală poate crește. Într-adevăr, aceasta trebuie să crească dacă ei doresc să supraviețuiască din punct de vedere spiritual și să primească viață eternă. Acest lucru este valabil și pentru noi. Acesta este motivul pentru care președintele Nelson i-a îndemnat și i-a implorat pe ei (și pe noi) să-și „[dezvolte] capacitatea spirituală de a primi revelație”47. Profetul Joseph ne-a învățat: „Învățând Spiritul lui Dumnezeu și înțelegându-L, [cursanții noștri pot] progresa în principiul revelației, până când [devin desăvârșiți] în Isus Hristos”48.

Ultimul, niciodată nu subestimați puterea revelatoare pe care o primiți urmându-l pe profet.

Cursanții noștri trăiesc într-o perioadă minunată și, totuși, plină de încercări. Ei vor fi protejați și binecuvântați și revelația se va revărsa în viața lor dacă vor urma sfatul și invitațiile profetului Domnului. Profetul vorbește în numele Domnului. Iată un exemplu actual. Adresându-se cursanților noștri, președintele Russell M. Nelson a scris următoarele: „Capacitatea voastră… de a avea un impact mai mare asupra lumii decât orice generație anterioară depinde în totalitate de nivelul vostru de devotament față de Isus Hristos. Fiecare dintre voi aveți responsabilitatea de a preda Evanghelia în căminul vostru, celor cu care locuiți. Seminarul și institutul vă vor ajuta să vă transformați căminul pentru a deveni un sanctuar al credinței – un loc în care Evanghelia lui Isus Hristos este predată, învățată, trăită și îndrăgită”49.

Dragi frați și surori, vă rog să-i ajutați pe cursanții noștri să-l urmeze pe profet. Învățați-i să-și susțină părinții în faptul de a face din căminele lor centre de învățare a Evangheliei. Învățați-i să împărtășească dragostea pe care o simt față de Domnul și Evanghelia Sa familiei și prietenilor lor. Pe măsură ce fac acest lucru, vor primi „revelație după revelație… acelea care aduc bucurie, acelea care aduc viață veșnică”50. Ei vor fi ca oștirea lui Helaman, o sursă de inspirație pentru toți cei care îi cunosc, mai ales pentru cei din căminul lor.

Mărturie

Dragi frați și surori, depun mărturie despre Tatăl nostru Ceresc iubitor. El trăiește! Isus este Hristosul, Salvatorul și Mântuitorul nostru. Știu că El trăiește. Duhul Sfânt lucrează în viața noastră. Cerurile sunt deschise. Aceasta este o zi a miracolelor, o zi a revelației prin puterea „Spiritului… trimise prin voința Tatălui, prin intermediul lui Isus Hristos, Fiul Lui”51. Știu că aceste lucruri sunt adevărate. Mă rog ca fiecare dintre noi să caute revelație de la Domnul pentru a ajuta fiecare cursant, pe fiecare dintre ei, să învețe temeinic acest principiu glorios și să primească revelație personală în viața lor acum și întotdeauna.

În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.

© 2019 Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved. Versiunea: 5/19. Titlul original: „The Power of Personal Revelation”. Romanian. PD60009021 171

Note

  1. Aceste trei tipare au fost stabilite în familia lui Lehi în timpul călătoriei lor spre pământul făgăduit. Lehi a fost un profet și a profețit familiei sale. El a depus mărturie despre Isus Hristos, i-a chemat la pocăință și a luptat împotriva răului din mijlocul lor; Nefi a căutat să obțină revelație personală așa cum făcuse tatăl său și a primit-o prin intermediul viselor și viziunilor, prin șoaptele Spiritului, prin glasul Domnului și prin slujirea îngerilor. Și au avut cronici sacre pe plăcile de alamă care depuneau mărturie despre Isus Hristos.

  2. Vedeți Joseph Smith – Istorie 1:19.

  3. Nefi clarifică faptul că tatăl său, Lehi, era un om învățat și care stăpânea limba. La începutul cronicii sale, Nefi spune: „Eu, Nefi, fiind născut din părinți de seamă, am fost deci instruit întrucâtva în toate învățăturile tatălui meu… scriu o cronică în limba tatălui meu, care constă din învățăturile iudeilor și limba egiptenilor… Eu, Nefi, nu fac o relatare completă a lucrurilor pe care tatăl meu le-a scris” (1 Nefi 1:1-2, 16).

    Lehi a fost un om învățat care și-a scris relatările despre visele, viziunile și profețiile sale. Totuși, Domnul i-a poruncit să-și trimită fiii înapoi la Ierusalim pentru a căuta cronicile iudeilor care se aflau la Laban.

  4. 1 Nefi 3:19-20.

  5. Vedeți 1 Nefi 19:10 ca exemplu de scrieri ale profeților consemnate pe plăcile de alamă care nu ne sunt disponibile în Biblie.

  6. Vedeți 1 Nefi 6:4; 19:1, 21. Plăcile de alamă au continuat să fie o sursă de cunoaștere și revelație în istoria nefiților. Scriind la 1.000 de ani după Lehi, Moroni l-a citat pe Isaia de pe plăcile de alamă cu privire la legămintele Tatălui și a invocat puterea mântuitoare a lui Isus Hristos: „Trezește-te și ridică-te din țărână, o, tu Ierusalime; da, și îmbracă-ți veșmintele tale cele frumoase, o, fiică a Sionului… pentru ca legămintele Tatălui Veșnic pe care El le-a făcut cu tine, o, casă a lui Israel, să poată fi înfăptuite.

    Da, veniți la Hristos și perfecționați-vă pentru El și lepădați-vă de orice necredință” (Moroni 10:31-32).

  7. Vedeți 1 Nefi 6:4; 19:21.

  8. Importanța limbajului și a învățării – capacitatea de a citi, de a scrie și de a păstra cronici – a fost atât de adânc înrădăcinată în societatea nefită, încât chiar și cei necredincioși au dezvoltat această capacitate. De exemplu, Amulon, unul dintre preoții ticăloși ai regelui Noe, a devenit un învățător al lamaniților și i-a învățat să citească, să scrie și să păstreze cronici. Chiar și tâlharii lui Gadianton citeau și scriau scrisori. Mai mult decât atât, crearea unei societăți de oameni care consemnau cronici, de cititori și de învățători a fost importantă pentru dezvoltarea literei legii în rândul poporului nefit din timpul domniei judecătorilor. Cronicile și consemnarea cronicilor, precum și cititul și învățarea au fost un mod important prin care Domnul a binecuvântat poporul nefit atât temporal, cât și spiritual. În această experiență, există un tipar pentru noi în zilele noastre.

  9. Vedem influența acelor cronici în cuvântarea regelui Beniamin, când și-a scris cuvintele și le-a distribuit celor din poporul său care nu-l puteau auzi. O vedem când Abinadi a citit de pe plăcile de alamă poruncile Domnului adresate preoților ticăloși ai regelui Noe. O vedem printre oamenii din Amoniha care i-au crezut pe Alma și Amulec și care „au început să se pocăiască și să cerceteze scripturile” (Alma 14:1). Femeile și copiii celor credincioși, împreună cu „cronicile lor care conțineau sfintele scripturi” (Alma 14:8) au fost aruncate în foc și au fost distruse.

  10. Vedeți Mosia 1:2-5.

  11. Vedeți Alma 18:36 unde Amon „a pus în fața [regelui Lamoni] cronicile și scripturile sfinte”.

  12. Vedeți Alma 37:8-9.

  13. Vedeți 3 Nefi 11:8-17. Poporul a fost copleșit de bucurie și a depus mărturie despre Isus Hristos chiar în acea seară și, ulterior, timp de multe generații. Nefi, stră-strănepotul lui Alma cel Tânăr, a consemnat aceste evenimente sacre și ele constituie o mărturie remarcabilă despre învierea și sacrificiul ispășitor ale Fiului lui Dumnezeu.

  14. Domnul i-a spus lui Joseph că îi fusese dată puterea de a traduce Cartea lui Mormon prin „îndurarea lui Dumnezeu” (Doctrină și legăminte 1:29). La sfârșitul vieții sale, Nefi a făcut apel la toți cei care intră pe cale legământului să prețuiască cuvântul lui Hristos. Acest apel a fost transmis timp de secole în istoria nefiților, în cămine, în adăposturi și în învățăturile profeților. Pătrunde astăzi în inima noastră cu promisiunea lui inspiratoare: „Prin urmare, trebuie să înaintați cu fermitate în Hristos, având o strălucire perfectă a speranței și o iubire de Dumnezeu și de toți oamenii. Prin urmare, dacă înaintați ospătându-vă din cuvântul lui Hristos și îndurați până la sfârșit, iată, astfel a spus Tatăl: Voi veți avea viață veșnică” (2 Nefi 31:20; caractere cursive adăugate).

  15. Alma 37:18; vedeți, de asemenea, Alma 37:14-19. Plăcile de alamă au fost păstrate și sunt în grija lui Moroni. David Whitmer a depus mărturie că acest lucru este adevărat, într-un interviu din anul 1878, împreună cu Joseph F. Smith și Orson Pratt, în Richmond Missouri: „Joseph, Oliver și cu mine, nu numai că am văzut plăcile [Cărții lui Mormon], dar și plăcile de alamă, plăcile Cărții lui Eter… și multe alte plăci. De fapt a fost ca și cum Joseph, Oliver și cu mine am fi stat chiar aici pe un buștean, când am fost acoperiți de o lumină, nu era ca lumina soarelui… ci mai glorioasă și mai frumoasă… A apărut ca o masă cu multe cronici sau plăci pe ea, pe lângă plăcile Cărții lui Mormon și, de asemenea, sabia lui Laban, îndrumătoarele, care este sfera pe care a avut-o Lehi, și tălmăcitoarele. Le-am văzut la fel de clar cum văd acest pat… și am auzit glasul Domnului într-un mod diferit, cum nu mai auzisem vreodată în viața mea, declarând că cronicile de pe plăcile Cărții lui Mormon au fost traduse prin harul și puterea lui Dumnezeu” (David Whitmer, în scrisoarea lui Joseph F. Smith către John Taylor, 17 sept. 1878, scrierile lui Joseph F. Smith, 1854-1918, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake, p. 8-9).

  16. 1 Nefi 10:17. În 2 Nefi, Nefi descrie modul în care o persoană devine demnă pentru a primi darul Duhului Sfânt și ceea ce face Duhul Sfânt: „Căci poarta prin care voi veți intra este pocăința și botezul prin apă; și apoi vine iertarea păcatelor voastre prin foc și prin Duhul Sfânt. Și atunci sunteți pe această cale strâmtă și îngustă care duce până la viața veșnică… voi ați primit Duhul Sfânt care depune mărturie despre Tatăl și Fiul pentru înfăptuirea făgăduinței pe care El a făcut-o, că, dacă voi intrați pe această cale, voi veți primi” (2 Nefi 17-18).

    „Dacă veți intra pe această cale și veți primi Duhul Sfânt, El vă va arăta toate lucrurile pe care trebuie să le faceți.” (2 Nefi 32:5)

  17. 1 Nefi 2:16.

  18. 1 Nefi 2:16.

  19. 1 Nefi 2:19.

  20. Acest tipar este evident în multe experiențe privind revelația personală din Cartea lui Mormon. Aveți în vedere cele de mai jos.

    Să ne dorim să cunoaștem singuri

    Dorința de a cunoaște adevărul, de a primi răspunsuri, de a primi îndrumare sau alinare ori iertare, adesea aprinsă de cuvântul lui Dumnezeu, motivează căutarea revelației personale. Nefi a avut „mare dorință să [cunoască] tainele lui Dumnezeu” (1 Nefi 2:16). „Sufletul [lui Enos] flămânzea” după iertare (Enos 1:4). Alma a implorat în inima lui: „O, Isuse, Tu, Fiu al lui Dumnezeu, ai milă de mine” Alma 36:18). Aceasta este dorința adevărată de a primi revelație de la Dumnezeu.

    Să ne rugăm cu intenție adevărată

    Dorința adevărată duce la rugăciune, adesea într-un loc liniștit. Căutăm să primim revelație de la Tatăl nostru Ceresc și facem acest lucru cu ajutorul rugăciunii rostite din inimă, născută din dorința de a cunoaște. Este o rugăciune spusă cu intenția adevărată de a acționa în acord cu ceea ce primim. Astfel au fost rugăciunile rostite de Nefi, Enos, Alma, fiii lui Mosia și Helaman și tinerii lui războinici (vedeți 1 Nefi 2:16; Enos 1:4; Alma 17:3; Alma 58:10-12).

    Sârguință în căutare

    Căutarea revelației necesită sârguință în căutare. Gândiți-vă la Alma care a „postit și [s-a] rugat multe zile ca să [cunoască] aceste lucruri [el însuși]” (Alma 5:46). Sârguința în căutarea revelației înseamnă cercetarea scripturilor, cugetarea, rugăciunea și postul în legătură cu ceea ce citim și învățăm. Înseamnă să apelăm des la Tatăl Ceresc și să avem încredere în timpul ales de El.

  21. Așa cum ne-a învățat Iacov, darul revelației personale primită prin intermediul Duhului Sfânt a adus, de asemenea, daruri spirituale, o credință mai mare în Isus Hristos și o convertire mai profundă la Domnul: „Prin urmare, îi cercetăm pe profeți și avem multe revelații și spiritul profeției; și având toate aceste mărturii, noi căpătăm o speranță și credința noastră devine nestrămutată, într-atât, încât într-adevăr putem să poruncim în numele lui Isus și atunci chiar și copacii ni se supun nouă, ori munții sau valurile mării.

    Și totuși, Domnul Dumnezeu ne arată slăbiciunea noastră ca să știm că, prin harul Lui și prin marea Lui bunăvoință față de copiii oamenilor, avem puterea să facem aceste lucruri” (Iacov 4:6-7).

  22. Acest lucru a fost valabil pentru toate căile prin care Dumnezeu a comunicat cu poporul Său. De exemplu, slujirea îngerilor era obișnuită printre cei neprihăniți. Alma a declarat: „Iată, îngerii vestesc [pocăința] către mulți la timpul acesta, în țara noastră” (Alma 13:24). Cu puțin înainte de nașterea Salvatorului „îngeri au apărut în fața oamenilor, în fața oamenilor înțelepți și le-au anunțat lor vești bune de mare bucurie” (Helaman 16:14).

  23. Vedeți Doctrină și legăminte 84:85.

  24. Alma 5:45-46.

  25. Când a învățat poporul din Amoniha, Alma a rezumat binecuvântările remarcabile de care nefiții s-au bucurat și natura comunității de legământ pe care a creat-o Domnul printre ei. În Alma 9:20-22 este declarat faptul că ei erau „atât de mult favorizați [de Domnul]”; „li s-au făcut cunoscute toate lucrurile, după dorința lor și credința lor și rugăciunile lor, care au fost și care sunt și care vor veni”; au fost „vizitați de Spiritul lui Dumnezeu; vorbind cu îngerii și [vorbindu-li-se] prin glasul Domnului”; și au avut „spiritul profeției și spiritul revelației și, de asemenea, multe daruri”.

  26. Alma 17:3; vedeți, de asemenea, Alma 17:1-3.

  27. Alma 23:5; vedeți, de asemenea, Alma 23:5-7.

  28. Alma 23:6.

  29. Ne concentrăm aici asupra rolului profeților, dar recunoaștem că profeții sunt, de asemenea, văzători și revelatori. Amon ne-a învățat: „Un văzător este un revelator și, de asemenea, un profet… un văzător poate să știe lucruri din trecut, precum și lucruri care vor veni, iar prin el toate lucrurile vor fi dezvăluite, sau mai degrabă, lucrurile secrete vor fi descoperite, iar lucrurile ascunse vor ieși la lumină, iar lucruri care nu sunt cunoscute vor fi făcute cunoscute prin ei și, de asemenea, vor fi făcute cunoscute prin el lucruri care altfel nu ar putea să fie cunoscute” (Mosia 8:16-17).

  30. Ei au făcut acest lucru cu o asemenea putere spirituală, încât mesajul a pătruns în inimile oamenilor care erau pregătiți să audă. De-a lungul istoriei de 1.000 de ani, citim despre oameni care „[au] fost [copleșiți] de bucurie” (1 Nefi 5:1; Mosia 4:3), aveau „sufletele… iluminate de lumina cuvântului nepieritor” (Alma 5:7), și erau „[mântuiți] de către Domnul… [născuți] în Spirit” (Mosia 27:24). În multe ocazii „mii… s-au unit cu Biserica și au fost botezați în pocăință” (Helaman 3:24). Pentru un exemplu privind rolul îngerilor în ceea ce privește revelația oferită profeților, care ne aprofundează cunoașterea despre doctrina lui Hristos, vedeți Mosia 3.

  31. Vedeți 2 Nefi 31; Iacov 2; Mosia 3; Alma 5; Alma 18, Alma 34; Alma 46; Moroni 7; Moroni 8; Moroni 10.

  32. Alma 5:14.

  33. Alma 5:26.

  34. Alma 5:28.

  35. Alma 5:32-33.

  36. Vedeți Iacov 7:1-20 (Șerem); Alma 1:3-15 (Nehor); Alma 2:1-31 (Amlici); Alma 30:3-59 (Corihor); Alma 46:3-11 (Amalichia).

  37. Vedeți Iacov 7:4.

  38. Vedeți Alma 30:31.

  39. Pe măsură ce momentul nașterii Salvatorului s-a apropiat, oamenii răi au urmat chiar mai mult răul – au format combinații secrete (vedeți Helaman 1:9-12; Helaman 2:4-5). Într-un proces vechi care datează din vremea lui Adam și a Evei, acești oameni răi au format un grup care căuta să câștige putere, să adune avere și să distrugă Biserica și guvernul ucigând și jefuind în secret. Instrumentele lor nu erau cuvinte, ci ciomege, săbii și cuțite. Ei erau protejați de jurăminte și legăminte pe care le făceau unul cu altul pentru a-și păstra faptele rele în secret, condamnând la moarte pe cei care îi părăseau (vedeți Helaman 6:20-33; 3 Nefi 1:27-30).

  40. Vedeți Helaman 1:9-12; Helaman 2:4-5; Helaman 6:20-33; 3 Nefi 1:27-30.

  41. Vedeți Iacov 7:8.

  42. Pentru o discuție despre acest principiu, vedeți Henry B. Eyring, „Revelație continuă”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 70-73.

  43. Acesta este înțelesul mesajului Domnului adresat profetului Joseph: „Ceea ce este de la Dumnezeu este lumină; și acela care primește lumina și rămâne credincios lui Dumnezeu, primește mai multă lumină; și acea lumină devine din ce în ce mai strălucitoare, crescând mereu până în miezul zilei” (Doctrină și legăminte 50:24). Deși nefiții nu erau întotdeauna neprihăniți și, deși existau întotdeauna disidenți, profeții au păstrat flacăra credinței arzătoare și strălucitoare. Având curaj și cu puterea revelației, ei au adunat oamenii cu credință care erau descurajați și persecutați. Ei au ajutat pe mulți să-și ancoreze viața de Salvator și să primească revelație personală care i-au adus sau i-au restaurat la Isus Hristos și Evanghelia Sa.

  44. Cursanții noștri pot citi și pot vedea cum nefiții și lamaniți au fost binecuvântați de cronici sacre, de revelații personale și de profeți în viață. În momentul în care cursanții noștri citesc despre aceste binecuvântări minunate, ei pot avea parte de ele dacă le vor accepta. Studiind și căutând în Cartea lui Mormon și rugându-se pentru a primi îndrumare spirituală, cursanții noștri pot primi cunoaștere și înțelegere cu privire la Evanghelia lui Isus Hristos și planul Tatălui, pot învăța cum să trăiască potrivit Evangheliei și pot primi o mărturie despre faptul că ceea ce au citit este adevărat – toate prin puterea Duhului Sfânt.

  45. Vedeți Efeseni 1:10.

  46. Joseph Smith ne-a învățat că, în timp ce ne aflăm în viața muritoare, spiritele noastre primesc revelație personală „cu precizie ca și cum nu am avea trupuri deloc” (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 502).

  47. Russell M. Nelson, „Revelație pentru Biserică, revelație pentru viața noastră”, Ensign sau Liahona, mai 2018, p. 96.

  48. Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 138.

  49. Pagina de Instagram a președintelui Russell M. Nelson, postare din data de 22 mart. 2019. Această postare anunță modificările aduse calendarului și programei cursului de seminar începând din ianuarie 2020.

  50. Doctrină și legăminte 42:61.

  51. Doctrină și legăminte 50:27.