„Mai presus de toate lucrurile”
Transmisiune a adunării de instruire organizate de Sistemul Educațional al Bisericii • 12 iunie 2019 • desfășurată în amfiteatrul de la parterul Clădirii birourilor Bisericii
Nu vă place să-i priviți pe cursanții noștri? Mulțumesc corului foarte mult. Aș dori, de asemenea, să vă mulțumesc în mod specific fiecăruia pentru eforturile dumneavoastră de a vă concentra asupra Salvatorului ca centru al studiului și predării dumneavoastră din Evanghelie. Pe măsură ce am asistat la lecții și v-am urmărit, pe dumneavoastră și pe cursanții dumneavoastră, identificând titlurile și rolurile Sale, studiind caracteristicile și atributele Sale și învățând din exemplul Său perfect1, am simțit recunoștința Tatălui Ceresc pentru faptul că depuneți mărturie despre Fiul Său Preaiubit. Pe măsură ce ați urmat sfatul vârstnicului Clark de a vă ajuta cursanții să învețe să-L cunoască și să învețe de la El2, am simțit că influența Duhului Sfânt a crescut în predarea și invitațiile dumneavoastră. Un învățător mi-a spus recent: „Faptul că L-am pus pe Isus în centrul predării mele a readus bucuria în clasa mea”. Vă încurajez să continuați să căutați inspirație pentru a ști cum să faceți acest lucru cât mai eficient în fiecare zi.
Astăzi, aș dori să vă invit să clădiți pe eforturile dumneavoastră de a ajuta cursanții să-L vadă pe Salvator, nu doar în studiul lor din scripturi, ci și în dumneavoastră – pe măsură ce vă străduiți să urmați exemplul Său și să transmiteți dragostea Sa. Poate că vă amintiți de acest gând al președintelui Boyd K. Packer, care consider că are implicații atât care inspiră, cât și uriașe.
„Atributele pe care am avut privilegiul deosebit de a le recunoaște la dumneavoastră, dragi frați și surori, de-a lungul anilor, sunt nici mai mult, nici mai puțin decât reprezentarea atributelor Învățătorului Suprem. Cred că, în măsura în care predați ținând cont de provocarea și responsabilitatea pe care le aveți, imaginea lui Hristos chiar este întipărită în înfățișarea dumneavoastră. Și, din motive practice, în acea sală de clasă, în acel moment, prin ceea ce faceți și cu inspirația pe care o aveți, dumneavoastră sunteți El și El este dumneavoastră”3.
Dintre toate atributele Salvatorului, cel care pare să reprezinte atât motivația, cât și temelia tuturor celorlalte este dragostea Sa perfectă – dragostea Sa față de Tatăl Său din Cer și dragostea Sa față de fiecare dintre noi.
Apostolul Pavel a scris: „Și chiar dacă aș avea darul prorociei, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința… și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic”4. Unui grup de învățători de la seminar și institut, Pavel i-ar fi putut spune: „Deși am darul carismei și înțeleg principiile de bază ale predării și învățării și ale întregii pedagogii și, deși predau lecții practice minunate, dar nu am caritate, eu sunt nimic”. Acum, vă rog să nu folosiți această afirmație ca pe o scuză să nu munciți din greu pentru a fi un învățător foarte priceput. Dar, amintiți-vă că, pe măsură ce ne rugăm pentru înțelegere, cunoaștere și chiar pentru credință, dacă nu căutăm să avem dragoste, vom fi precum „o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor”5.
„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate”
De asemenea, apostolul Pavel a scris: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate”6.
Un exemplu al bunătății Salvatorului este consemnat în Luca 19. Zacheu, un vameș, s-a îmbogățit muncind pentru romani, dar era urât de iudei, care se simțeau trădați de faptul că el strângea taxe. Într-o zi, Zacheu a căutat să-L vadă pe Isus, dar nu a putut, deoarece era un om scund și nu a putut să-și facă loc prin mulțime, care nu dorea să-l ajute. Așa că Zacheu a alergat în direcția spre care Se îndrepta Isus și s-a urcat într-un dud pentru a-L vedea când El trecea.
[insert image of Zaccheaus in tree]
Scripturile ne spun: „Isus, când a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii în sus, și i-a zis: «Zachee, dă-te jos în grabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta».
Zacheu s-a dat jos în grabă, și L-a primit cu bucurie”7.
Vă puteți imagina ce a însemnat pentru Zacheu să fie observat și ce a făcut invitația Salvatorului pentru cineva care era obișnuit să fie exclus? Acest mic act de bunătate a fost, cu siguranță, foarte important pentru el.
Cursanții noștri au nevoie de îndelunga noastră răbdare și bunătate. Comportamentul nepotrivit, întreruperile și o atitudine rea pot, uneori, să facă procesul predării mult mai dificil. Dar, în astfel de momente, vă îndemn să priviți dincolo de acest comportament și să vă uitați la persoană. Vă rog să faceți o pauză suficient de lungă pentru a vă întreba: „Ce altceva ar putea cauza acest comportament sau această atitudine?”. Apoi, așa cum ne-a învățat vârstnicul Jeffrey R. Holland:
„Dacă acești copiii nu reacționează, probabil că încă nu le puteți preda, însă îi puteți iubi. Și, dacă îi iubiți astăzi, poate că le veți putea preda mâine…
Niciunul dintre aceste lucruri nu depinde de ei. Putem să-i iubim de la început la sfârșit și miracole vor avea loc”8.
Dar cum puteți face acest lucru, mai ales când unii par a fi mai greu de iubit? Vârstnicul Holland ne-a ajutat, de asemenea, cu acest lucru când a spus: „Puteți începe prin a-L iubi pe Dumnezeu. Apoi, Îl puteți ruga să vă ajute să vă exprimați dragostea pe care I-o purtați față de cei care au nevoie de dragostea dumneavoastră”9. Puteți să vă „[rugați] la Tatăl cu toată puterea inimii, pentru ca voi să fiți plini de dragostea Lui”10. Puteți să vă rugați să îi vedeți așa cum îi vede El. Puteți să-i ascultați și să încercați să-i înțelegeți. Președintele Henry B. Eyring a adăugat: „Slujiți-le, găsiți lucruri mici pe care să le faceți pentru ei. Plătiți prețul slujirii și Dumnezeu îl va onora. Vă fac această promisiune. Nu vă îngrijorați în cazul în care cursanții dumneavoastră nu vă inspiră dragoste uneori. Faceți ceva pentru ei și vă vor inspira mai multă dragoste. Va fi un dar de la Dumnezeu”11.
Tuturor celor care participați la prezentările muzicale și evenimentele sportive ale cursanților dumneavoastră sau care găsiți alte moduri subtile de a le sluji, vă mulțumesc. Chiar dacă ei nu vă văd, ei vor simți că dragostea dumneavoastră față de ei crește, deoarece Domnul vă va binecuvânta cu caritate pentru că le-ați slujit.
Un alt exemplu al bunătății Salvatorului se găsește în Marcu, capitolul 5.
[insert image of Christ and woman with issue of blood]
Gândiți-vă un moment la ceea ce a făcut Isus pentru femeia care avea o scurgere de sânge. El a făcut mult mai mult decât să o vindece din punct de vedere fizic. Trebuie ca ea să fi fost epuizată din cauza durerii, respingerii din partea societății și problemelor financiare. Așadar, când Isus a simțit o putere ieșind din el, El „[S-a uitat] de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta”12. Vindecarea fizică avusese loc. Isus Se ducea să îndeplinească o altă nevoie urgentă și, totuși, El S-a oprit. El i-a recunoscut credința și i s-a adresat în mod tandru, spunându-i „fiică”13. Salvatorul a văzut-o pe ea, nu boala ei. El a văzut o persoană care avea nevoie să fie iubită și înălțată, nu o problemă care să fie rezolvată sau o sarcină care să fie îndeplinită.14
Indiferent de sarcina pe care trebuie s-o îndepliniți, indiferent de lecția pe care trebuie s-o pregătiți sau s-o predați, indiferent de problema legată de disciplină pe care o întâmpinați, există întotdeauna ocazia de a înălța oamenii.
Și sper că dragostea noastră va fi oferită celor care momentan nu sunt înscriși sau nu participă. Sunt mulți ca Zacheu și ca această femeie care așteaptă în spatele mulțimilor. Să urmăm exemplul Salvatorului înseamnă să ne ducem să-i găsim.15 Vă îndemn să vă rugați și să vă sfătuiți împreună pe măsură ce căutați inspirație pentru a ști cum puteți ajuta mai mulți tineri să afle despre Salvator și învățăturile Sale. Eforturile privind înscrierea și absolvirea trebuie să fie o prioritate și o pasiune mare în lucrarea noastră de a-i binecuvânta mai mult pe copiii Tatălui Ceresc.
„Și mai presus de toate lucrurile, îmbrăcați-vă, precum cu o mantie, cu legătura carității”
Domnul i-a spus profetului Joseph Smith: „Și mai presus de toate lucrurile, îmbrăcați-vă, precum o mantie, cu legătura carității, care este legătura perfecțiunii și a păcii”16. Ce ar putea însemna să fim îmbrăcați, precum o mantie, cu legătura carității?
[insert image of Christ and woman taken in adultery]
În Ioan 8, citim despre o femeie care a fost adusă la templu și arătată lui Isus de către farisei. Ei i-au spus Salvatorului:
„«Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia.
Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?».
Isus S-a aplecat și a scris cu degetul pe pământ, ca și când nu i-ar fi auzit. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis: «Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea». Apoi S-a plecat iarăși, și scria cu degetul pe pământ”.
Pe măsură ce fariseii au început să se simtă mustrați de cugetul lor, ei au plecat unul câte unul. Când Isus a rămas singur cu femeia, El a întrebat-o cu blândețe: „«Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?».
«Nimeni, Doamne», I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: «Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești»”17.
Pe măsură ce vă gândiți la această întâmplare, veți lua în calcul trei dintre numeroasele învățături pe care le putem desprinde din exemplul perfect al Salvatorului?
Prima, ispășirea lui Isus Hristos ne permite să învățăm din greșelile noastre și, prin intermediul pocăinței, să nu fim condamnați de acestea. În clasele noastre, sunt cursanți care au făcut greșeli. Pe măsură ce predăm cu compasiune despre dorința Tatălui nostru din Cer de a ierta și despre bucuria pocăinței18, noi ajutăm cursanții (și pe copiii noștri) să creadă că ispășirea Salvatorului li se aplică – deoarece așa este.
Și, apropo, acest sfat ni se aplică în mod egal fiecăruia dintre noi. Și noi avem nevoie de ispășirea Salvatorului pentru a ne ajuta să fim iertați și vindecați. Și, apoi, pe măsură ce simțim personal bucuria pocăinței, vom putea să-i inspirăm pe cursanții noștri să se îndrepte către Salvator, deoarece aceea invitație va veni din inima noastră schimbată.
A doua, dragostea reprezintă o motivație mare care ne ajută să dorim să facem ce este drept. Vârstnicul Dale G. Renlund a spus:
„Cu siguranță, Salvatorul nu tolera adulterul. Dar, de asemenea, El nu a condamnat-o pe femeie. El a încurajat-o să-și schimbe viața. Ea a fost motivată să se schimbe datorită compasiunii și milei Sale. Traducerea Bibliei de Joseph Smith descrie modul în care ea a devenit o ucenică: «Și femeia L-a preaslăvit pe Dumnezeu din acel moment și a crezut în numele Lui» [John 8:11, footnote c]”19.
În calitate de învățători sau de părinți, putem fi ispitiți să nu ne exprimăm dragostea atât de necesară, deoarece ne facem griji că ar putea fi confundată cu faptul de a scuza păcatul sau de a tolera comportamentul greșit. Cursanții noștri și copiii noștri știu, de obicei, deja ceea ce simțim despre Domnul și poruncile Sale. Ceea ce au nevoie deseori este confirmarea faptului că sunt iubiți și apreciați. Dragostea și speranța pe care această femeie trebuie să le fi simțit pe măsură ce a fost binecuvântată de „legătura carității” Salvatorului este ceea ce sperăm pentru toți cursanții noștri, sperăm că vor simți acest lucru pe măsură ce învață despre El și Evanghelia Sa.
Și, apoi, a treia, dragostea Salvatorului, scuzați-mă, Salvatorul a iubit și iubește doctrina Tatălui, dar nu a folosit-o niciodată ca pe o bâtă. Fariseii cunoșteau bine legea lui Moise și chiar apelau la aceasta, citând atât legea, cât și consecințele acesteia. Dar chiar Cel care a dat legea, a Cărui misiune a fost să „[vindece] pe cei cu inima zdrobită [și] să [vestească] robilor slobozenia”20, a ales, în schimb, să arate milă. El a protejat femeia de mâinile și inimile acuzatoare ale fariseilor în timp ce le-a oferit lor momente necesare de autoevaluare și conștientizare a nevoii lor de a se schimba.
Uneori, avem cursanți și învățători care au folosit doctrina într-un mod care invită un spirit al acuzării și condamnării. În loc să încurajeze și să edifice, această abordare înjosește și poate chiar să distrugă. Să urmăm exemplul Învățătorului înseamnă să predăm într-un mod care aduce speranță și îi vindecă pe cei cu inima frântă.
Pe lângă păcat, inimile se frâng într-o varietate de situații. Mulți cursanți au parte de situații dificile, chiar traumatizante, care îi fac să se îndoiască dacă sunt iubiți și apreciați. Unii se confruntă cu încercări privind anxietatea sau perfecționismul, ceea ce îi face să audă condamnare în loc de speranță. Alții se simt nedoriți, deoarece au de înfruntat ispite sau sunt încercați în ceea ce privește identitatea lor sexuală sau se simt prinși și îngrijorați că nu au un loc sau un viitor în Biserica restaurată a lui Isus Hristos.
În calitate de învățători, trebuie să căutăm să înțelegem cum ar putea să fie aceste experiențe pentru cursanții noștri. De exemplu un cursant a împărtășit aceste sentimente legate de experiența sa la seminar. El a spus: „Porunca ne spune să ne iubim aproapele, dar se pare că oamenii se gândesc la faptul că ni se spune să ne iubim aproapele dacă acesta nu este homosexual. Mesajul general este că acest lucru este cel mai rău posibil și mă face să mă întreb cum mă pot aprecia pe mine însumi și cum ar putea să mă iubească vreodată Tatăl Ceresc?”.
Indiferent de încercările cu care se confruntă cursanții, noi trebuie să ascultăm pentru a înțelege și a transmite empatie și dragoste sincere. Trebuie să creăm clase în care întrebările sunt binevenite și problemele sunt discutate cu respect și înțelepciune. Noi trebuie să predăm în mod clar adevărul și să ajutăm fiecare cursant să-și dea seama de identitatea sa eternă în calitate de copil al unor părinți cerești iubitori.21 Și trebuie să-i ajutăm pe cursanți să știe că nu sunt singuri. Faptul de a le da dovadă de mai multă dragoste și înțelegere va invita Duhul Sfânt, va îmbunătăți procesul de învățare și va vindeca inimi frânte.22
Vârstnicul Dallin H. Oaks ne-a învățat:
„Avem datoria de a „[purta greutățile unii altora], pentru ca ele să fie ușoare” [Mosia 18:8]. În timp ce nu putem modifica doctrina Domnului, dorim ca membrii noștri și regulile noastre să-i aibă în vedere pe cei care întâmpină dificultăți cu încercările vieții muritoare. Dânsul a mai adăugat că „eforturile membrilor noștri de a da dovadă de mai multă înțelegere, compasiune și dragoste ar trebui să ducă la un respect și o înțelegere mai mari… [și] să diminueze ura și neînțelegerile atât de des întâlnite în ziua de astăzi… Aceasta este, într-adevăr, dorința noastră și avem nevoie de ajutorul membrilor noștri și al altora pentru a o îndeplini”23.
Este foarte important ca fiecare învățător să înțeleagă doctrina, să știe ce spun în prezent profeții Domnului despre aceste teme și să știe cum să răspundă în moduri utile și cu compasiune.24 Suntem foarte dedicați să progresăm în aceste lucruri și vom oferi instruire și resurse suplimentare pentru a vă ajuta.
Dacă există momente în care dumneavoastră sau oricare cursant spuneți lucruri care pot face pe cineva să se simtă nedorit, vă veți ruga pentru tărie și înțelegere pentru a ști cum puteți să coborâți mâinile care acuză? Ajutați-vă curanții să-și aducă aminte că fiecare dintre noi continuăm să progresăm și avem nevoie de mila Salvatorului. Lucifer era cunoscut ca fiind pârâșul, care „zi și noapte [ne pâra] înaintea Dumnezeului nostru”25. În antiteză, mâinile, brațele și dragostea Domnului ne sunt încă întinse.
O altă caracteristică a dragostei divine este dorința Tatălui nostru din Cer ca noi să devenim ca El și să primim toate binecuvântările pe care El le-a pregătit pentru copiii Săi.
Tatăl nostru Ceresc este un Dumnezeu care așteaptă mult de la noi
Vârstnicul D. Todd Christofferson a spus: „Tatăl nostru Ceresc este un Dumnezeu care așteaptă mult de la noi”26. El nu renunță la noi. El are răbdare cu noi pe măsură ce șovăim, are speranță pentru noi pe măsură ce ne îmbunătățim și îndură cu răbdare pe măsură ce progresăm. O învățătoare care își iubește cursanții are, de asemenea, așteptări mari și îi va păsa mai mult de progresul lor etern decât de cum a fost lecția de astăzi sau cât de iubită este de cursanți.
Lui Isus I-a păsat foarte mult de progresul ucenicilor Săi.
[insert image of Christ lifting person from water]
De exemplu, Isus a văzut la Petru ceea ce el nu putea vedea la el însuși. L-a invitat pe Petru să acționeze cu credință și, când Petru a șovăit, Salvatorul l-a ridicat, fiind mereu concentrat asupra persoanei care avea să devină Petru în cele din urmă.
Faptul de a avea așteptări mari va inspira cursanții să acționeze cu credință, lucru care va face posibil să aibă parte de binecuvântările promise de Domnul. Vârstnicul Neil L. Andersen ne-a învățat că, atunci când conducem și predăm fără dragoste și avem așteptări mici, noi încurajăm abaterile. Faptul de a avea așteptări mari fără dragoste încurajează răzvrătirea. Faptul de a da dovadă de multă dragoste, dar a avea așteptări mici creează un sentiment de înfrățire, dar nu aduce mari progrese. Însă, faptul a da dovadă de multă dragoste și de a avea așteptări mari poate produce miracole.27 Acesta este felul de dragoste pe care o are Salvatorul și este dragostea pe care trebuie să o avem dacă dorim să aducem schimbări în viața cursanților noștri.
Când i-am întrebat pe cursanții de la seminar și pe cei de la institut cum i-a binecuvântat dragostea învățătorului lor, ei au răspuns repede și au fost plini de recunoștință față de dumneavoastră. Iată doar câteva exemple recente.
O tânără fată a spus: „Îmi place să mă duc la seminar și să-l văd pe învățătorul meu fericit și zâmbind. Nici nu știu cum să exprim în cuvinte cât de mult m-a ajutat dragostea sa față de mine. Cu puțin timp în urmă, el mi-a făcut un compliment și eu am ieșit din clădire încercând să nu plâng pentru că a însemnat atât de mult pentru mine și m-a făcut foarte fericită. Acel compliment simplu m-a făcut să fiu entuziasmată să vin la seminar în fiecare zi. Este punctul culminant al zilei mele. Dragostea învățătorului meu față de mine m-a învățat să-i iubesc pe toți ceilalți ca fiice și fii ai lui Dumnezeu”.
Parafrazând, un alt cursant a spus: „Lecția noastră de astăzi m-a schimbat. Mi-am făcut curaj să adresez o întrebare dificilă și învățătoarea mea chiar m-a ascultat și a încercat să înțeleagă ce voiam să spun. Apoi, ea și-a făcut timp pentru a răspunde la întrebarea mea. Ceea ce a spus, mi-a deschis ochii la anumite lucruri la care nu mă gândisem înainte”.
În final, un tânăr băiat a scris: „Am început acest semestru cu o atitudine rea. Nu îmi păsa de Evanghelie sau de mine și eram atât de departe de a fi fericit. Le-am spus părinților mei că doream să renunț la seminar. Apoi, am mers la o lecție. Și învățătorul meu îmi știa numele chiar dacă nu venisem niciodată. Spiritul din clasa noastră dădea tonul întregii mele zile și viața a devenit un pic mai bună. Mi-am schimbat obiceiurile, am început să mă duc la biserică mai mult, să citesc din scripturi și am început să cuget. Datorită dragostei lui pentru noi și pentru Evanghelie și datorită luminii lui Hristos pe care am văzut-o în el, m-am străduit să am acea lumină și acea dragoste. Voi absolvi seminarul, voi sluji în misiune și, într-o zi, mă voi căsători în templu, deoarece învățătorul meu a invitat Spiritul și a predat alături de El, fiind colegi, în fiecare zi”.
Acum, în încheiere, aș dori să îmi exprim aprecierea față de Domnul și față de dumneavoastră. Sunt recunoscător pentru dragostea Domnului, care este atotcuprinzătoare și imediată. Sunt recunoscător pentru răbdarea Sa pe măsură ce mă străduiesc să-mi însușesc chiar aceste învățături despre care am vorbit astăzi. Dragostea Sa și compasiunea Sa mă fac să-mi doresc să fiu mai bun. Și vreau să știți cât de mult vă iubim. Recunoaștem slujirea dumneavoastră neobosită oferită celor cărora le predați și pe care îi ajutați. Știm cât de mult vă rugați pentru ei, cât de mult vă doare când ei se chinuiesc și cât de mult vă bucurați când ei reușesc. Știm că vă purtați poverile și că vă bazați în fiecare zi pe Domnul pentru tăria Lui pentru dumneavoastră și membrii familiei dumneavoastră. Sperăm că știți că noi ne rugăm pentru dumneavoastră și că vă iubim.
Fie ca dumneavoastră să ajutați fiecare cursant să ajungă să-L cunoască și să-L iubească pe Salvator ajutându-i să-L vadă pe El, atât în studiul lor din scripturi, cât și în dumneavoastră! Rugăciunea mea este ca noi să fim pur și simplu buni, să vedem persoanele și nu problemele; ca noi să oferim ajutor pentru a binecuvânta și mai mult copiii Tatălui Ceresc; ca noi să coborâm mâinile care acuză și să-i ajutăm pe toți să simtă că au un loc și un viitor în Biserica Domnului; ca noi să ne încurajăm cursanții să urmeze învățăturile Salvatorului în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos pentru întreaga viață, rămânând pe cărarea legămintelor, astfel încât să primească toate binecuvântările pe care Tatăl nostru Ceresc le are pentru ei. Fie ca noi să-i ajutăm să simtă dragostea Tatălui nostru Ceresc și a Fiului Său Isus Hristos și să se bazeze pe aceasta! Și fie ca dumneavoastră să nu uitați că „imaginea lui Hristos [poate] fi întipărită pe înfățișarea dumneavoastră! Și, din motive practice, în acea sală de clasă, în acel moment, prin ceea ce faceți și cu inspirația pe care o aveți, dumneavoastră sunteți El și El este dumneavoastră”28.
În numele lui Isus Hristos, amin.
© 2019 Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved. Version: 5/19. Titlul original: Above All Things. Romanian. PD60009021 171