Evanghelia lui Isus Hristos este uimitoare
Transmisiunea adunării anuale de instruire pentru S&I cu președintele Ballard, 2022
vineri, 21 ianuarie 2022
Introducere
Permiteți-mi să încep prin a-mi exprima recunoștința pentru tot ce faceți pentru a înălța tinerii și tinerii adulți din Biserică. Aveți, cu adevărat, viitorul Bisericii în clasele dumneavoastră și sunt inspirat de modul în care slujiți și aveți grijă de cursanții dumneavoastră. Frați și surori, Evanghelia lui Isus Hristos este uimitoare.
Astăzi, aș dori să vorbesc despre cum putem preda mai eficient despre credință, mărturie și despre natura uimitoare a Evangheliei lui Isus Hristos.
Pentru a-mi prezenta subiectul, voi descrie o operă de artă pe care o admir de mult timp, dar pe care, uneori, am subapreciat-o. Cu ani în urmă, am primit un sfat de la o prietenă care era ghid benevol la muzeul de artă din Boston. Ea a sugerat că, atunci când punem la vedere o lucrare de artă în căminul nostru, este important să o mutăm periodic pentru a evita să devenim, de fapt, „orbi” la aceasta. Soția mea și cu mine am admirat mult timp pictura de Caravaggio, intitulată Chemarea sfântului Matei. Deoarece un exemplar al acestei picturi a atârnat mulți ani în același loc în casa noastră, rareori m-am oprit să-i admir măreția. În această toamnă, am mutat pictura în biroul meu de la sediul central al Bisericii. Cumva, faptul de a o vedea într-un loc nou m-a făcut să mă opresc pentru a reflecta din nou la modul uimitor în care a fost concepută și la semnificația ei spirituală. În Luca, citim despre Matei: „După aceea, Isus a ieșit afară și a văzut pe un vameș, numit Levi, șezând la vamă. Și i-a zis: «Vino după Mine!». Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după El” 1 . În mod interesant, Caravaggio înfățișează momentul în care Hristos oferă chemarea, dar înainte ca Matei să-și ridice capul și să vadă privirea pătrunzătoare a Salvatorului. Puteți vedea mâna întinsă a lui Hristos și lumina de-a lungul camerei coborând către Matei, aflat la capătul mesei, cu mâinile încă pe banii săi. Caravaggio l-a pictat pe Matei chiar în momentul în care a luat hotărârea de a lăsa totul și de a-L urma pe Isus Hristos. De fiecare dată când observ această pictură, sunt uimit de mesajul ei.
Frați și surori, Evanghelia lui Isus Hristos este uimitoare! Nașterea, viața, slujirea, ispășirea și învierea Salvatorului Isus Hristos este cea mai remarcabilă povestire spusă vreodată. Și, totuși, în aceste vremuri periculoase 2 , putem ignora acest mesaj uimitor chiar dacă noi căutăm să-i ajutăm pe alții care întâmpină dificultăți. Președintele Nelson ne-a învățat recent: „Dragii mei frați și dragile mele surori, acestea sunt zilele din urmă. Dacă dumneavoastră și cu mine dorim să facem față pericolelor și presiunilor viitoare, este imperativ ca noi, fiecare în parte, să avem o temelie spirituală trainică clădită pe stânca Mântuitorului nostru, Isus Hristos”. 3
Cum răspundem întrebărilor despre credință ale cursanților
Astăzi, mulți dintre cursanții noștri se confruntă cu încercări legate de credință, care îi fac să pună la îndoială Evanghelia restaurată, veridicitatea Cărții lui Mormon și chiar prezența lui Dumnezeu în viața lor. Relatările, din mediul digital, ostile Evangheliei abundă. Aceste surse nu sunt pricina tuturor problemelor legate de credință, dar ele pot amplifica întrebările existente și pot adăuga altele noi. Permiteți-mi să vă împărtășesc povestiri despre trei persoane pe care le-ați putea vedea repetându-se în viața cursanților dumneavoastră.
Stephanie. Stephanie a crescut în Biserică, dar s-a simțit întotdeauna exclusă din episcopia ei și din comunitatea ei de prieteni din cauza problemelor din căsnicia părinților ei. De-a lungul timpului, acest lucru a dus la amărăciune, pe care ea a legat-o cumva de Biserică. Stephanie a început să caute în mod activ surse de informații împotriva Bisericii, concentrându-se asupra criticilor aduse lui Joseph Smith, dar ignorând orice dovadă a rolului său de profet. Acum, Stephanie se implică pe rețelele de socializare în primul rând pentru a ataca ceea ce ea consideră că sunt crezurile greșite și anacronice ale prietenilor ei. Acest lucru doar i-a mărit mânia și, acum, este mult mai înclinată să accepte orice cauză sau grup care pare să fie împotriva Bisericii.
David. Întrebările lui David sunt, în mod asemănător, legate de istoria Bisericii, dar situația lui este foarte diferită. El a început având foarte multă credință, dar, după misiune, a început să adreseze întrebări despre subiecte pe care nu le cunoștea pe deplin înainte de misiunea sa. Aceste întrebări l-au dus la surse de informații care erau împotriva Bisericii și el a devenit confuz în privința propriei sale mărturii și a crezurilor sale. În pofida mai multor experiențe anterioare în care primise o mărturie despre veridicitatea Evangheliei, Dave a încetat să mai studieze cuvintele profeților în viață și a încetat să mai citească din Cartea lui Mormon. Alte glasuri au început să atragă atenția lui David în privința întrebărilor de natură spirituală. El nu era ostil Bisericii, dar era confuz și chiar se simțea paralizat, ceea ce a dus la o participare redusă la institut și la adunările de duminica.
Connie. Connie nu a avut parte nici de ostilitatea lui Stephanie, nici de paralizia lui Dave. Ea se confrunta, pur și simplu, cu o serie de încercări ale vieții asociate cu recenta despărțire a părinților ei și cu abuzul verbal și emoțional, obișnuit în căminul ei. Această traumă i-a provocat răni și a făcut-o să caute alinare. Dar, în loc să caute vindecare prin Evanghelia lui Isus Hristos, Connie s-a îndreptat spre afilierea laică pentru a avea parte de empatia și înțelegerea de care avea, cu disperare, nevoie. Ea a devenit ca alții care se confruntau cu probleme de sănătate mintală, probleme legate de LGBTQ și ca toți cei care aveau de-a face cu dezamăgiri și îndoieli în viața lor. Connie a găsit alinare în aceste asocieri, dar a găsit și întrebări noi. Ea și prietenele ei dădeau adesea vina pe Biserică pentru greutățile prin care treceau, sperând că, dacă ignorau pur și simplu legile lui Dumnezeu, durerea lor avea să dispară cumva. 4 Nu numai că a încetat să mai participe la adunările Bisericii și ale institutului, ci a început, de asemenea, să aibă o serie de comportamente care spera să-i amorțească durerea și a făcut-o să evite calea grea a schimbării și a iertării altora.
Fiecare dintre acești cursanți se confruntă cu o criză în ceea ce privește credința, dar natura acestei crize este total diferită pentru fiecare dintre ei. O persoană este plină de amărăciune și s-a răzvrătit, cealaltă este pur și simplu confuză și atenția îi este atrasă de glasuri din afară, iar cea de-a treia este prinsă în durere și încearcă să se ascundă de ceea ce consideră a fi o cale grea în Biserică. Acestea reprezintă, de asemenea, o categorie de cursanți din generația Z, care nu au încredere în instituții oficiale, și-au diminuat prezența la adunările Bisericii și, mai ales, au acceptat relativismul moral care susține că nu există un standard oficial privind comportamentul corect și cel greșit. Într-un studiu recent al Grupului Barna s-a spus: „Relativismul moral nu s-a strecurat doar în viziunea asupra lumii a generației Z; el reprezintă acum părerea majorității” 5 .
În calitate de învățători ai Evangheliei, trebuie să găsim moduri de a comunica cu astfel de cursanți precum Stephanie, David și Connie. Întrebările și îngrijorările lor sunt reale și nu trebuie ignorate. Trebuie să abordăm îngrijorările lor cu empatie și caritate, permițându-le să adreseze întrebări într-un mediu sigur, în care primesc hrană spirituală. Trebuie, de asemenea, să ne dezvoltăm capacitatea de a înțelege și de a răspunde la îngrijorările lor. În resursa Seminarelor și Institutelor de Religie [S&I], intitulată Dobândirea cunoașterii spirituale, se afirmă: „Uneori, este posibil să descoperim informații noi sau să avem întrebări despre doctrina, practicile sau istoria Bisericii care par greu de înțeles. Adresarea de întrebări și căutarea de răspunsuri sunt o parte vitală a efortului nostru de a învăța adevărul” 6 . Această resursă a S&I oferă idei despre cum să răspundem întrebărilor cursanților noștri despre credință învățându-i să 1) acționeze cu credință, 2) să analizeze concepte din perspectiva eternității și 3) să se bazeze pe resurse de încredere. În mod asemănător, BYU Studies a publicat recent o altă resursă intitulată „Teacher’s Plea (Rugămintea unui învățător)”, în care autorul încurajează învățătorii de religie să predea informații despre cum să-și aleagă sursele și importanța lor, să evite simplificarea excesivă a povestirilor noastre și să fie dornici să confirme validitatea îngrijorărilor care sunt exprimate cu sinceritate de atât de mulți. 7 De asemenea, cercetările recente ale lui Eric și Sarah d’Evegnee despre „convertirea din nou” ne încurajează să-i ajutăm pe oameni să treacă peste îngrijorările lor de natură religioasă în moduri în care nu dăunează relației lor cu Dumnezeu. 8 Și, bineînțeles, Biserica însăși a creat un set de subiecte din Evanghelie care poate fi folosit ca resursă pentru a înțelege mai bine întrebările istorice și doctrinare și a le găsi soluții mai bune, dat fiind că acestea se regăsesc la mulți dintre cursanții noștri. Recunoașteți aceste întrebări secundare, răspundeți la ele, dar nu le căutați.
Recunoașteți întrebările secundare, răspundeți la ele, dar nu le căutați
Doresc să fie clar pentru toți învățătorii noștri de religie că sunt multe de apreciat în aceste resurse și în altele care au fost create pentru a-i ajuta pe cursanții noștri să-și învingă crizele privind credința și să găsească răspunsuri la întrebările lor despre Evanghelie. De fapt, nu sunt sigur că putem fi învățători eficienți de Evanghelie în mediul de astăzi dacă nu suntem conștienți de încercările credinței cu care se confruntă mulți cursanți. Va trebui să folosim din ce în ce mai mult aceste resurse pentru a-i ajuta pe cursanți să găsească răspunsuri la întrebărilor lor.
Dar, pentru a ajuta cursanții să-și rezolve îngrijorările, trebuie, de asemenea, să avem grijă să nu ne concentrăm atât de mult asupra întrebărilor lor legate de credință, încât să ratăm ocazia de a-i învăța cât de uimitoare este cu adevărat Evanghelia lui Isus Hristos. După cum mi-a explicat fratele Chad H Webb: „Este ca și cum ai încerca să-i ajuți pe oameni să iasă din negura întunericului concentrându-te asupra întunericului”. Nu trebuie nici să ignorăm prezența întunericului, nici să ne concentrăm numai asupra lui. Vârstnicul Lawrence E. Corbridge a făcut referire la acest lucru ca fiind faptul de a lăsa întrebările secundare să aibă mai multă importanță decât întrebările principale. Într-o cuvântare adresată în cadrul unei adunări de devoțiune desfășurată la UBY, vârstnicul Corbridge a declarat:
„Întrebările secundare nu au sfârșit. Printre acestea se numără întrebările despre istoria Bisericii, poligamia, oamenii de descendență africană și preoția, femeile și preoția, cum a fost tradusă Cartea lui Mormon, Perla de mare preț, ADN-ul și Cartea lui Mormon, căsătoria între persoane de același sex, diferitele relatări ale Primei Viziuni și așa mai departe.
Dacă răspundeți la întrebările principale, veți răspunde și la cele secundare sau vor păli în importanță și vă veți putea ocupa de lucrurile pe care le înțelegeți sau nu le înțelegeți și cu lucruri cu care sunteți de acord sau cu care nu sunteți de acord fără să părăsiți definitiv corabia” 9 .
Așadar, da, ascultați îngrijorările cursanților dumneavoastră, creați un mediu sigur pentru ca ei să adreseze întrebări și folosiți resurse de încredere. Dar, în acest proces, nu uitați de natura uimitoare a Evangheliei lui Isus Hristos. Ca în cazul povestirii mele despre capodopera lui Caravaggio, nu uitați de natura uimitoare a ceea ce este drept în fața dumneavoastră. Un alt mod de a ne gândi la acest lucru este acela de a ne gândi la o afecțiune a ochiului numită degenerescență maculară, care blochează efectiv câmpul vizual, în afară de vederea periferică. Persoanele care au această boală ajung să „umple” ceea ce nu pot vedea în fața lor interpretând ceea ce văd cu vederea periferică. Nu permiteți ca vederea periferică a cursanților dumneavoastră să le distorsioneze părerea despre natura uimitoare a Evangheliei, care poate și trebuie să fie chiar în fața lor. Președintele Oaks ne-a învățat: „Dacă nu suntem ancorați la aceste adevăruri ca fiind premisele și presupunerile noastre centrale, nu putem fi siguri că concluziile noastre sunt adevărate” 10 . De exemplu, chiar și eforturile noastre inspirate de a „inova institutul” vor eșua dacă pierdem acest punct central din vedere. Noi v-am încurajat să puneți accent pe relevanță, acces și apartenență în predarea dumneavoastră. Dar aceste eforturi nobile riscă să devină întrebări secundare dacă nu includ principiul de bază al convertirii la Isus Hristos. O temelie spirituală clădită pe Salvator este singura cale prin care cursanții noștri vor birui, în cele din urmă, pericolele și presiunile din aceste zile din urmă. 11
Evanghelia lui Isus Hristos este uimitoare
Am declarat astăzi de mai multe ori că Evanghelia lui Isus Hristos este uimitoare. Am auzit prima dată despre această idee de la vârstnicul Jeffrey R. Holland, când vorbea unui grup de învățători de religie despre responsabilitatea lor sacră de a preda Evanghelia lui Isus Hristos. Natura uimitoare a Evangheliei a fost subliniată făcându-se referire la Salvatorul Însuși când El a propovăduit în sinagogă celor care nu credeau: „Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe pe norod în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El aceste lucruri?” 12 . La sfârșitul cuvântării de pe munte, învățăm că „după ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învățătura Lui” 13 . Lamoni din Cartea lui Mormon a fost „nespus de mirat” de credința lui Amon. 14 În aceste exemple și în multe altele, cuvântul uimire este folosit făcând referire la oamenii care au probleme cu credința, dar care, în cele din urmă, înțeleg puterea și miracolul Evangheliei. Vedem aceasta în cartea lui Helaman, când oamenii „au fost uimiți peste măsură într-atât, încât au căzut la pământ; căci ei nu au crezut cuvintele pe care Nefi le spusese” 15 . Se pare că această uimire se întâmplă atunci când necredința se confruntă cu natura miraculoasă și învățătura Evangheliei lui Isus Hristos. Acest lucru este adevărat pentru toți cei care se luptă cu îndoiala și va fi adevărat pentru Stephanie, David și Connie, pe care i-am menționat mai devreme. Ei vor birui amărăciunea, confuzia și durerea pe care le simt doar când vor fi aduși la natura uimitoare a lui Hristos Însuși.
Frați și surori, vă rog să îi ascultați, să îi iubiți și să dați dovadă de empatie față de cei care se luptă cu întrebări despre credință. Faceți acest lucru cu dragoste, creând un mediu sigur pentru toți cursanții, îndrumându-i către resurse de încredere și ajutând la rezolvarea lucrurilor care îi îngrijorează. Dar să nu pierdem din vedere răspunsurile uimitoare la întrebările principale ale Evangheliei lui Isus Hristos.
Fie ca noi să „mutăm picturile” din viața noastră în moduri care îi ajută pe cursanții noștri să se oprească și să reflecteze la natura cu adevărat uimitoare a Salvatorului, care este chiar în fața lor. Desigur, există încercări – care fac parte din călătoria noastră prin viața muritoare. Dar haideți să-i ajutăm pe tinerii noștri să fie conștienți de nenumăratele moduri în care Isus Hristos schimbă, în mod fundamental, traiectoria din viața copiilor lui Dumnezeu.
De exemplu, sunt uimit de modul în care tinerii din zona centrală a orașului Boston s-au prins de Evanghelia lui Isus Hristos și de modul în care aceasta a făcut ca ei să meargă în misiune și la facultate, să se căsătorească în templu și, acum, să aibă rolul de părinți și conducători în Biserică. Este aproape imposibil să înțelegem ce s-a întâmplat în viața lor când ne gândim de unde au plecat. Sunt uimit când mă gândesc la un tânăr tată din San Antonio, pe care eu și sora Gilbert l-am cunoscut recent. El se temea că nu va putea niciodată să se ridice la nivelul așteptărilor Evangheliei. Pentru a înțelege, în cele din urmă, că niciunul dintre noi nu este perfect și că doar prin și în Isus Hristos putem deveni persoane mai bune. Acesta este fratele Luis Vargas, împreună cu soția sa, Andrea, și fiica lor, Sofia, în noaptea în care și-a luat angajamentul să fie botezat după cinci ani în care s-a întâlnit cu misionarii. Am fost uimit să văd schimbarea sa și credința sa în Hristos. De asemenea, am fost uimit când l-am întâlnit pe prietenul meu, John Raass, care nu a fost membru al Bisericii timp de 30 de ani, în pofida exemplelor pline de credință ale soției și copiilor săi. Într-un moment de umilință, legat de o criză în familie, fratele Raass a cerut o binecuvântare și și-a luat angajamentul să se întâlnească cu surorile misionare. Acea hotărâre a dus la botezul său, împreună cu botezul unuia dintre fiii săi și al uneia dintre fiicele sale, punându-i astfel pe cărarea legămintelor. În viața mea, sunt uimit când Îl aud pe Domnul vorbindu-mi, confirmându-mi mărturia, răspunzând rugăciunilor mele pentru cei cărora le slujesc în însărcinările mele de autoritate generală, inclusiv nevoile copiilor mei.
Frați și surori, Evanghelia lui Isus Hristos este uimitoare! Salvatorul schimbă viața copiilor lui Dumnezeu în moduri durabile și puternice. El ne invită să ne schimbăm și să devenim mai buni, să slujim altora și să devenim mai mult decât am putea fi singuri. Să predăm în moduri care arată cursanților noștri cât de uimitoare este, cu adevărat, Evanghelia lui Isus Hristos! Despre aceasta depun mărturie, în numele lui Isus Hristos, amin.