Seminarul mi-a binecuvântat viața
Transmisiunea adunării anuale de instruire pentru S&I cu președintele Ballard, 2022
vineri, 21 ianuarie 2022
Bună dimineața! Cu siguranță, ați fost învățați bine în această dimineață și, cu siguranță, eu susțin tot ce ați auzit până acum și mă rog ca Domnul să mă poată ajuta să contribui la această minunată adunare pe care o avem cu dumneavoastră, cei care aveți o atât de mare responsabilitate. Este o plăcere să fiu alături de dumneavoastră. Doresc să-mi exprim dragostea față de fiecare dintre dumneavoastră și sper că veți transmite această dragoste membrilor familiei dumneavoastră. Vă transmit dragostea membrilor Primei Președinții și ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Suntem recunoscători pentru eforturile dumneavoastră extraordinare și pline de credință de a propovădui Evanghelia lui Isus Hristos, care vor binecuvânta viața și vor întări mărturia tinerilor noștri membri ai Bisericii.
Doresc să încep spunându-vă cât de mult mi-a binecuvântat seminarul viața. A plantat semințele mărturiei despre Evanghelie și m-a ajutat să mă pregătesc pentru misiunea mea și pentru ocazii de a conduce.
După cum probabil știți, eu sunt stră-strănepotul lui Hyrum Smith, fratele mai mare al profetului Joseph Smith jr. Mama mea face parte din familia Smith și eu sunt strănepotul președintelui Joseph F. Smith, al șaselea președinte al Bisericii. Sunt, de asemenea, nepotul a doi apostoli – vârstnicul Hyrum Mack Smith, tatăl mamei mele, și vârstnicul Melvin J. Ballard, tatăl tatălui meu.
Avându-i ca strămoși pe acești bărbați, ați putea să vă imaginați că aveam Evanghelia înrădăcinată în inima mea când eram adolescent. Cu toate acestea, nu am avut-o. Permiteți-mi să vă împărtășesc câteva lucruri despre părinții mei și despre viața mea de dinainte de a sluji ca misionar.
Tatăl meu a deținut o afacere cu automobile. În anul 1929, când aveam vârsta de doar 10 luni, Marea criză economică a lovit. Încercările economice, care au fost rezultatul crizei, au condus la o schimbare nefericită pentru părinții mei și pentru familia noastră, în special pentru tatăl meu. Deoarece el a devenit atât de preocupat de strădania de a asigura cele necesare familiei în această perioadă grea, acest lucru l-a îndepărtat de activitatea din cadrul Bisericii.
Mai târziu, când am fost mai mare și situația noastră financiară s-a stabilizat, tatăl meu a cumpărat o proprietate în munți, la est de orașul Salt Lake. Duminicile, petrecea timp acolo, construind o cabană și noi, toți, lucram alături de el. Nu participam la adunările Bisericii ca familie.
Faptul că părinții mei nu participau la activitățile Bisericii nu m-a împiedicat să particip la adunările de preaslăvire alături de prieteni buni, ceea ce făceam când familia noastră era acasă, sau să mă rog împreună cu draga mea mamă. Cu toate acestea, nu participam la seminar.
Când eram în penultimul an de liceu, prietena mea Nedra Mortensen m-a întrebat de ce nu participam la seminarul de dimineața devreme. Astfel, din ziua următoare am început să particip în fiecare zi. Seminarul de dimineața devreme începea la 6:30 a.m. Această oră era devreme pentru un elev de liceu – cel puțin era devreme pentru mine. Îmi amintesc că participam iarna, în acele dimineți reci și pline de zăpadă. Când am început ultimul an de liceu, am fost ales președinte al seminarului de la Liceul East.
Prezența mea la seminar a fost unul dintre lucrurile care au dat o direcție corectă vieții mele. La seminar, inima mea a fost înmuiată și semințele mărturiei au fost plantate în sufletul meu. Nu-mi amintesc tot ce s-a predat, dar îmi amintesc ce simțeam când eram acolo. Îmi amintesc, de asemenea, că mă simțeam ca și cum aparțineam acelui loc.
Le sunt recunoscător învățătorilor mei de la seminar, care, precum fiecare dintre dumneavoastră, au dedicat atât de mult timp pentru a pregăti lecții pline de însemnătate, care au invitat Spiritul.
De asemenea, sunt recunoscător pentru fiecare dintre învățătorii care le-au predat copiilor mei. În copilăria lor, noi am studiat Evanghelia ca familie, dar instruirea suplimentară pe care au primit-o la seminar le-a binecuvântat viața atunci – și continuă să le binecuvânteze viața acum. În calitate de bunic și străbunic – tocmai s-a născut cel de-al 100-lea strănepot al nostru – vă mulțumesc dumneavoastră, învățătorilor care mi-ați învățat și continuați să-mi învățați nepoții. Din partea tuturor părinților și bunicilor din întreaga Biserică, vă mulțumesc pentru sacrificiile pe care le faceți pentru a vă pregăti, a preda, a iubi și a invita pe fiecare dintre copiii Tatălui Ceresc să vină la Fiul Său, Domnul Isus Hristos.
Dragi frați și surori, dumneavoastră sunteți importanți pentru Domnul și pentru planul Său. Fiecare dintre dumneavoastră joacă un rol în a-i inspira pe acești prețioși tineri. Munca și eforturile dumneavoastră sunt extrem de importante pentru a întări generația care se ridică și pentru a clădi împărăția lui Dumnezeu. Vă rog să fiți conștienți de aprecierea noastră extremă față de bunăvoința dumneavoastră de a sluji și față de eforturile dumneavoastră pline de credință de a preda și a implementa programul seminarelor și institutelor în lumea întreagă.
Îmi exprim aprecierea față de vârstnicul Holland și comitetul executiv, vârstnicul Clark Gilbert în calitate de împuternicit și fratele Chad Webb în calitate de administrator. Și față de toți conducătorii și personalul departamentului și față de fiecare învățător, vă iubim, vă apreciem și suntem recunoscători pentru toți cei devotați educației religioase.
După cum am menționat mai devreme, participarea mea la seminar m-a ajutat să dobândesc o mărturie și să înaintez pe cărarea legămintelor. Datorită acestui lucru, am putut să-mi ajut părinții să devină activi. Am slujit în misiune, ceea ce, probabil, nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost prieteni buni pe care s-a întâmplat să-i cunosc și să mă familiarizez cu ei la seminar și care mi-au sugerat că ar trebui să slujesc și eu în misiune.
Când am vorbit în cadrul adunării de împărtășanie înainte de misiune, tatăl meu a participat pentru a mă auzi vorbind. Aceea a fost pentru prima dată din viața mea, de care îmi aduc aminte, când tatăl meu a participat la biserică împreună cu mine. Când am revenit acasă din misiune, am vorbit cu părinții mei despre importanța faptului de a participa la adunările Bisericii. Părinții mei au ales să redevină activi în Biserică și au acceptat diferite chemări și însărcinări pe tot parcursul restului vieții lor.
De curând, Biserica a făcut o analiză despre tinerii din Utah. Una dintre combinațiile de indicatori care au făcut să fie foarte probabil ca tinerii să participe la activitățile Bisericii timp de cinci ani în viitor a fost ca ei să participe la seminar și să dețină o recomandare pentru templu. 1
Divizia de Cercetare-Corelare a Bisericii a studiat, de asemenea, impactul seminarului, institutului și al facultăților Bisericii. Studiul dumnealor a arătat că seminarul are cea mai mare influență în ceea ce privește faptul de a rămâne activ în Biserică, a avea o mărturie și sentimente de apartenență, a simți Spiritul, a oferi devotamentul personal și a oferi devotament alături de familie pe parcursul întregii vieți. 2
Dragi frați și surori, dumneavoastră aduceți o schimbare. Un spirit puternic de dedicare radiază de la dumneavoastră, în calitatea pe care o aveți, de ucenici ai Domnului Isus Hristos. Vă mulțumesc că purtați acel spirit pe parcursul întregii dumneavoastre vieți și că duceți acel spirit în clasele dumneavoastră. Vă mulțumesc că atingeți inimile tinerilor noștri și tinerilor noștri adulți.
Când mă gândesc la responsabilitatea noastră de a-i învăța și de a le impresiona inimile, îmi aduc aminte de o experiență pe care am trăit-o în Templul Salt Lake, cu mulți ani în urmă. În cadrul unei adunări de mărturii desfășurată la etajul patru al Templului Salt Lake, președintele Gordon B. Hinckley a depus mărturie despre cât de important este ca oamenii să pună în practică Evanghelia în viața lor și să rămână ancorați în ea. A spus că, pentru ca oamenii să pună Evanghelia în practică în viața lor, ei au nevoie de mai mult decât o convertire mentală – au nevoie de o convertire spirituală. Dânsul a spus că avem nevoie să ducem aprecierea față de Evanghelie din mintea noastră în inima noastră. Vă mulțumesc că ați ajutat ca acest lucru să li se întâmple cursanților noștri.
În data de 25 iunie 2015, cu doar câteva săptămâni înainte de a deveni președinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli și în timp ce slujea în calitate de președinte al Consiliului Executiv pentru Misionari, președintele Russell M. Nelson a vorbit în cadrul seminarului din anul 2015, pentru conducători de misiuni. Dânsul a vorbit despre faptul că misionarii devin epistole ale Domnului. A spus: „Noi, în calitate de reprezentanți ai Domnului, suntem privilegiați să propovăduim Evanghelia Sa. Apostolul Pavel a propovăduit despre o idee uimitoare. El a declarat că fiecare reprezentant, fiecare ucenic, da, fiecare misionar poate deveni «epistola [vie a] lui Hristos, scrisă… nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui viu… [scrisă] pe niște table care sunt inimi de carne» [2 Corinteni 3:3]” 3 . Depun mărturie că fiecare cursant poate fi impresionat de Evanghelie când participă la seminar; ei pot avea Evanghelia scrisă pe tablele de carne ale inimilor lor.
Vă mulțumesc pentru că vă pregătiți personal să faceți ceea ce faceți atât de bine – să predați Evanghelia lui Isus Hristos, astfel încât Spiritul să poată influența inimile copiilor Tatălui nostru Ceresc.
În lumea conflictuală de astăzi, acești tineri au nevoie de bucuria și pacea oferite de Salvatorul Isus Hristos prin Evanghelia Sa. Ei au nevoie să simtă în inima lor dragostea pe care Salvatorul nostru o are pentru fiecare dintre ei.
Permiteți-mi să vă vorbesc despre formarea viitorilor conducători. Dumneavoastră știți că tinerii și tinerii adulți de astăzi sunt viitorii noștri conducători. Ei vor conduce – sau conduc deja – propriile familii. Ei își vor influența apropiații și comunitățile. Toți vor fi conducători în timp ce vor preda – în cadrul Bisericii, în cămin, la școală sau în comunitate. Unele vor sluji la Societatea Primară, Tinerele Fete sau Societatea de Alinare – și chiar în președinții. Unii vor sluji în episcopate, ca președinți de țăruși sau conducători de misiuni. Alții vor conduce Biserica mondială peste 20 sau 30 de ani. Dumneavoastră le predați tinerilor care au, în viitor, un destin pe care nu-l cunoașteți sau nu-l înțelegeți acum. În una dintre clasele dumneavoastră, poate foarte bine să fie un viitor membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Dumneavoastră nu știți acest lucru, dar Domnul poate să vă binecuvânteze să predați în modul în care o faceți.
Pentru a fi conducători buni ai Bisericii, tinerii noștri au nevoie, mai întâi, să conducă bine în căminele lor. Învățați-i, în special pe tinerii băieți, că „nicio putere sau nicio influență nu poate și nici nu trebuie să fie menținută în virtutea preoției, decât prin convingere, prin răbdare îndelungată, prin bunătate și blândețe și prin dragoste sinceră” și „prin blândețe și pură cunoaștere care vor lărgi considerabil sufletul, fără ipocrizie și fără înșelăciune” 4 .
În calitate de învățători, vă rog să vă concentrați aupra vieții celor cărora le predați și să le fiți de ajutor. Dumneavoastră nu numai că-i pregătiți pentru slujirea misionară sau ca să meargă la facultate. Dumneavoastră îi pregătiți să devină buni părinți. Îi pregătiți să devină buni membri și conducători ai Bisericii. Îi pregătiți să aibă succes în toate strădaniile lor din viitor. Când priviți pe fiecare dintre cursanții dumneavoastră, închipuiți-vă ce va face în 5, 10 sau 20 de ani și, apoi, căutați inspirație din cer pentru a ști cum puteți să-i ajutați să se pregătească pentru acel moment.
Oferiți-le ocazii să conducă. După cum am menționat mai devreme, în ultimul meu an de liceu am fost președinte al seminarului de la Liceul East. Învățătorii mei și-au asumat un risc cu mine, permițându-mi să fiu președinte. Nu am început să particip la seminar până penultimul an de liceu. Nu am fost cursantul de la seminar cu evidența credinței dovedită pe calea anilor de prezență. Sper că veți fi atenți la tânăra sau tânărul cu potențial și îi veți acorda o șansă. Ajutați fiecare cursant să facă lucruri dificile de care nu se credea capabil. Nu-i lăsați doar să facă ce vor și, apoi, să vă așteptați să conducă. Dimpotrivă, învățați-i cum să conducă, apoi, lăsați-i să conducă și, apoi, continuați să-i învățați cum s-o facă și mai bine.
De exemplu, când sunt chemate noi autorități generale – Cei Șaptezeci, noi oferim ocazii de învățare și instruire înainte să-i trimitem la însărcinările lor individuale din întreaga lume. Îi luăm cu noi când ne îndeplinim însărcinările. Aceștia sunt bărbați cu experiență considerabilă în conducere în cadrul Bisericii; cu toate acestea, noi continuăm să-i învățăm înainte să-i lăsăm să se descurce singuri. De câteva ori pe parcursul anului, membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli participă la adunări ale Celor Șaptezeci pentru a oferi instruire și a-i ajuta să-și întărească mărturiile și să fie conducători mai eficienți. Aș adăuga că profităm de ocaziile pe care le avem de a ne preda unul altuia în cadrul Cvorumului celor Doisprezece, de a călători unul cu altul și de a învăța unul de la altul. Ați crede că, după ce am fost în însărcinările noastre un timp lung, le știm pe toate. Nu, lumea se schimbă și nevoile oamenilor sunt diferite – în special în diferite colțuri ale lumii. Astfel, noi, în calitate de membri ai Cvorumului celor Doisprezece, suntem nerăbdători și așteptăm să ne învățăm unii pe alții cum să ne împlinim mai bine responsabilitatea de apostoli ai Domnului Isus Hristos.
Vă invit să-i ajutați pe viitorii noștri conducători; mulți dintre ei sunt nerăbdători să învețe din experiențele dumneavoastră de conducere. Timpul pe care îl petreceți cu ei, în calitate de cursanți la seminar și institut, este scurt, dar nu pierdeți acele momente în care îi puteți influența pe fiecare dintre ei.
Permiteți-mi să menționez nevoia de a răspunde corect la întrebări. Știm cu toții că faptul de a adresa întrebări este o modalitate foarte bună de a învăța. Cele mai multe întrebări arată o dorință de a învăța. Vă rog să încurajați cursanții să adreseze întrebări și să-i ajutați să învețe cum să găsească răspunsuri prin studiu și rugăciune. Evanghelia oferă răspunsuri la cele mai multe dintre întrebările vieții. Cu toate acestea, vor fi unele întrebări la care nu veți găsi răspunsuri, deoarece ne lipsesc informațiile necesare pentru un răspuns corespunzător. În aceste situații, nu speculați. Este în regulă să spuneți, „Nu știu” sau „Noi nu știm”. Suntem întotdeauna în siguranță și protejați când predăm adevărul, când predăm lucrurile pe care le știm cu adevărat. Nu vă îndepărtați de adevăr și nu speculați despre lucruri pe care încă nu le înțelegem. În majoritatea cazurilor, puteți oferi interpretări pline de credință, profunde și corecte ale scripturilor, ale doctrinei Evangheliei, ale istoriei Bisericii și ale altor subiecte pe care le înțelegem. Vă încurajez să rămâneți aproape de programa de învățământ asigurată și să folosiți sursele demne de încredere.
Păstrați lucrurile simple. Am folosit această expresie atât de mult pe parcursul vieții mele, încât copiii mei au pus această afirmație pe piatra de mormânt unde draga mea soție se odihnește și unde, într-o zi, mă voi odihni și eu alături de ea. Și pe acea piatră de mormânt scrie „Păstrați lucrurile simple”. Când voi muri, sper că toată lumea va înțelege că aceasta a fost ceva ce am considerat a fi important. Păstrați simplitatea Evangheliei. Este frumos de simplă și clară și minunată. Când predați Evanghelia, păstrați simplitatea ei și depuneți deseori mărturie despre slujirea și misiunea divină a Salvatorului nostru, Domnul Isus Hristos.
Aduceți-vă aminte că Nefi s-a bucurat de claritate. 5 El a propovăduit că „noi vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profețim despre Hristos și scriem după profețiile noastre pentru ca să știe copiii noștri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor” 6 . Depun mărturie că, pe măsură ce predați, predicați și depuneți mărturie despre Hristos, cursanții dumneavoastră vă vor simți mărturiile și se vor bucura în bunătatea lui Isus Hristos și a Evangheliei Sale.
Sunt nepotul vârstnicului Melvin J. Ballard. Dânsul a slujit în calitate de apostol timp de 20 de ani. Aveam 11 ani când a decedat. Dar au fost mulți care spuneau – când am devenit destul de matur pentru a înțelege – că bunicul meu a slujit în calitate de apostol, că l-au auzit predicând, că l-au auzit predând. I-am întrebat din nou și din nou – pe diferiți oameni din diferite locuri ale lumii, care îl auziseră predând și predicând Evanghelia. Și aproape întotdeauna primeam răpunsul: „Nu-mi amintesc exact ce a spus”, îmi spuneau oamenii, „dar niciodată, niciodată, nu voi uita ce am simțit”. Cei pe care îi învățăm este posibil să nu-și aducă aminte cuvintele noastre, dar este posibil să nu uite niciodată ce au simțit în timp ce le predam doctrina simplă, frumoasă a lui Isus Hristos.
Am vorbit despre cât de importante sunt responsabilitățile noastre de învățători și administratori. Aceste responsabilități sunt importante și necesare. Cu toate acestea, responsabilitățile din familia dumneavoastră sunt și mai importante. Suntem aici, pe acest pământ, pentru a deveni parte a familiilor extinse cu capacitatea de a ne crea și forma propriul rol în acele familii. Circumstanțele familiale ale fiecăruia dintre noi sunt diferite. Indiferent care sunt circumstanțele dumneavoastră, vă rog să întrețineți și să clădiți acele relații de familie. Cei care sunteți căsătoriți, petreceți timp cu soția sau soțul dumneavoastră. Căutați sfatul soției sau soțului dumneavoastră și urmați-l. Am fost tată, soț și conducător al Bisericii mai bun datorită sfaturilor pline de bunătate și dragoste ale preaiubitei și dragei mele soții, Barbara. Cei care nu sunteți căsătoriți, căutați sfaturi la părinții sau membrii familiei dumneavoastră sau la cineva în care aveți încredere. Trebuie să ne clădim toți relațiile de familie, deoarece ele durează dincolo de această viață. Responsabilitățile sau chemările dumneavoastră de învățător în acest program vor lua sfârșit, dar relațiile de familie sunt eterne.
În încheierea cuvintelor mele de apreciere, mă gândesc la bucuria reprezentată de faptul de a fi parte a acestei lucrări importante și glorioase alături de dumneavoastră. Simt aceeași bucurie pe care a simțit-o Amon când le-a spus fraților și asociaților săi:
„Ce motiv mare avem noi să ne bucurăm…
Noi am fost făcuți instrumente în mâinile lui Dumnezeu ca să înfăptuim această mare lucrare…
Binecuvântat să fie numele Dumnezeului nostru; să cântăm pentru preamărirea Lui, da, să dăm mulțumiri numelui Lui sfânt, căci El face dreptate întotdeauna…
Bucuria îmi este plină, da, inima îmi este încărcată de bucurie și mă voi bucura de Dumnezeul meu” 7 .
Preaiubiții mei frați și preaiubitele mele surori și preaiubiții mei colegi învățători – și spun colegi învățători pentru că responsabilitatea principală a membrilor Cvorumului celor Doisprezece Apostoli este de a preda. Depun mărturie că, în calitate de copii ai Tatălui Ceresc, putem trăi experiența bucuriei și păcii Evangheliei în timp ce trăim conform acesteia și o predăm, în timp ce ne supunem poruncilor Domnului și în timp ce umblăm în adevăr.
Viața lui Isus Hristos, slujirea Sa și Evanghelia Sa oferă acea bucurie. În Noul Testament, Isus le-a spus ucenicilor Săi: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină” 8 .
Profetul Lehi a trăit experiența bucuriei de a mânca din fructul Evangheliei și a dorit ca familia sa să mănânce, de asemenea. El a spus: „Și cum gustam din fructul acela, el îmi umplea sufletul de o bucurie foarte mare; prin urmare, am început să doresc ca și familia mea să ia din el; căci am știut că el era vrednic de dorit mai presus decât orice alt fruct” 9 .
Sunt sigur că fiecare dintre noi simte același lucru pe care l-a simțit apostolul Ioan când a spus: „Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr” 10 .
Lumea de astăzi este tulburată de dezamăgiri, neînțelegeri, insatisfacții, discrimirare, lipsă de respect, descurajare și neputință. Evanghelia lui Isus Hristos are puterea să ne sprijine în aceste vremuri dificile. Profetul Lehi ne-a învățat un principiu simplu, revelat de Domnul. El a spus: „[Bărbații și femeile] sunt ca să poată avea bucurie” 11 .
În numele Domnului și prin sfântul apostolat, Îl rog pe Domnul să vă binecuvânteze pe fiecare dintre dumneavoastră să găsiți bucurie în familie, bucurie în Evanghelie și bucurie în responsabilitățile de învățător sau administrator în cadrul acestui măreț program al Seminarelor și Institutelor. Îmi exprim din nou dragostea față de fiecare dintre dumneavoastră și față de cursanții dumneavoastră.
Vă depun și vă las mărturia mea că Isus Hristos trăiește – și că aceasta este Biserica Sa și Evanghelia Sa. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze preaiubiții mei colegi învățători, ca noi să putem să ajungem, cu toată energia inimii noastre, să atingem nu numai mintea, ci și inima multora dintre copiii Tatălui nostru, care au nevoie să știe că Isus este Hristosul, că El a ridicat un profet, chiar pe Joseph, și a restaurat plenitudinea Evangheliei nepieritoare, și că tot ceea ce este necesar pentru a găsi pace și bucurie în această viață a fost revelat din nou și se găsește în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Invoc o binecuvântare, din partea membrilor Primei Președinții și ai Cvorumului Celor Doisprezece, asupra dumneavoastră și a familiilor dumneavoastră. Și fac aceasta, cu umilință, în numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.