Prieteni într-o excursie cu cortul
La început, Edison a simțit că locul lui nu era acolo.
Edison a lovit pământul. Toți ceilalți băieți vorbeau și ridicau corturile. Dar el nu cunoștea pe nimeni.
Familia lui Edison încetase să mai meargă la biserică puțin timp după ce s-au mutat în Spania. Dar, apoi, băieții din episcopie au venit și l-au invitat să vină în excursia cu cortul. Excursia păruse a fi distractivă, dar, acum, Edison nu era sigur că dorea să fie aici până la urmă. Simțea că locul lui nu era acolo.
Doi băieți, Diego și Juan, s-au dus la Edison. „Dorești să stai în cort cu noi?”, a întrebat Diego.
Edison a răsuflat ușurat și a zâmbit. „Desigur!”
„Super!”, a spus Juan „Și, apoi, putem merge să înotăm.”
Băieții și-au instalat cortul și au fugit la râu. Apa era rece, dar, acum, Edison se distra atât de mult, încât abia a observat. După prânz, băieții și conducătorii au mers într-o drumeție. S-au întors tocmai când soarele începuse să apună, așa că au ajutat la aprinderea unui foc de tabără.
„Cum este familia ta?”, a întrebat Juan.
Edison a aruncat o grămadă de crengi lângă foc. „Părinții mei sunt minunați. Iar sora mea este cea mai bună prietenă a mea. Ne-am mutat aici din Ecuador.”
Diego și Juan s-au privit unul pe altul zâmbind larg.
„Și noi suntem din Ecuador!”, a spus Juan.
Diego și-a desfăcut geaca pentru a-și arăta tricoul. Avea simbolul echipei de fotbal a Ecuadorului pe el!
„Uau!”, a spus Edison. „Așadar, ce vă lipsește cel mai mult din Ecuador?”
Diego și Juan au râs. „Mâncarea!”, au strigat amândoi.
Băieții au continuat să vorbească despre lucrurile din Ecuador de care le era dor și ce le plăcea la faptul de a trăi în Spania. Lui Edison i-a plăcut cât de ușor era să discute cu Diego și Juan.
Apoi, unul dintre conducători, fratele Cisneros, s-a ridicat. „Salut, tuturor! Dorim să încheiem noaptea cu o adunare de mărturii.”
Unul câte unul, băieții și conducătorii s-au ridicat și și-au împărtășit mărturiile. Cuvintele lor au făcut ca inima lui Edison să simtă că era înfășurată într-o pătură caldă.
Diego s-a ridicat în picioare. „Știu că Biserica este adevărată. Știu că Dumnezeu este Tatăl meu și că Isus Hristos este Salvatorul meu.”
Sentimentul de căldură a devenit mai puternic. Vreau să știu și eu acest lucru, s-a gândit Edison.
Când Edison s-a întors acasă din excursie, cuvintele lui Diego i-au rămas în minte. Și-ar fi dorit să poată merge la Biserică și să învețe despre Isus cu Diego și Juan.
În acea seară, la cină, tata a întrebat: „Cum a fost excursia cu cortul?”.
„A fost grozav!”, a spus Edison. „Am înotat și am făcut drumeții și am făcut un foc. Mi-am făcut chiar și doi prieteni care sunt și ei din Ecuador!”
„Minunat! Va trebui să-i invităm la noi”, a spus mama.
Edison s-a oprit. „Putem începe să mergem din nou la Biserică?”
Mama și tata nu au spus nimic timp de câteva momente. Apoi, mama și-a dres glasul. „Dacă vrei să mergi, este în regulă”, a spus ea. „Dar tata și cu mine nu vom merge.”
Edison s-a prăbușit în scaunul lui. Nu dorea să meargă singur la Biserică. Poate că trebuia să stea acasă cu familia lui.
Apoi, Edison și-a amintit de sentimentul cald de la adunarea de mărturii. Chiar dacă familia lui nu dorea să meargă la biserică, Edison dorea să meargă.
În plus, nu avea să fie singur. Edison a zâmbit în timp ce lua cina. Apoi, a luat telefonul. Cunoștea niște prieteni cu care ar fi putut merge la biserică!
Ilustrații de Hollie Hibbert