Buruieni și cuvinte nepotrivite
„Ce-ar fi să facem o promisiune ca familie”, a spus mama.
„Putem vorbi”, a întrebat-o Jonas pe mama. El s-a așezat pe iarba de lângă locul în care ea scotea buruienile din stratul cu flori.
„Desigur. Ce se întâmplă?”, a întrebat mama. Și-a scos mănușile de grădină murdare.
„Astăzi, la școală, câțiva copii spuneau un cuvânt pe care nu-l cunoșteam. Ei au râs când au spus acest cuvânt”, a spus Jonas. „Cred că era un cuvânt nepotrivit.”
„Cum te-ai simțit când ai auzit cuvântul?”, l-a întrebat mama.
„Nu m-a făcut să mă simt bine.”
Jonas i-a șoptit mamei cuvântul. Ea i-a spus ce însemna. Jonas avea dreptate. Nu era un cuvânt frumos.
„Dar de ce este rău?”, a întrebat el.
„Este nepotrivit pentru că este nepoliticos și lipsit de respect. Când folosim astfel de cuvinte, este greu ca Duhul Sfânt să fie cu noi. Duhul Sfânt îți spunea că era nepotrivit. De aceea nu te-ai simțit bine în inima ta.”
Jonas s-a încruntat. „Dar ceilalți copii păreau să se distreze. De ce eram singurul care mă simțeam incomod?”
„De unde știi că ceilalți copii nu s-au simțit la fel?”, a întrebat mama.
„Pentru că toți au râs și au zâmbit când cineva a spus cuvântul.” Jonas era nelămurit.
„Uneori, oamenii râd sau zâmbesc când se simt incomod”, a spus mama. „Și, uneori, când aud sau spun mult cuvinte nepotrivite, acest lucru nu-i mai deranjează. Dar tot nu este bine să spunem aceste cuvinte. Ele sunt ca buruienile acestea. Le scot afară pentru a păstra grădina curată și pentru a lăsa plantele bune să crească.”
„Mă bucur că nu am spus cuvântul”, a spus Jonas.
„Și eu”, a spus mama. Sunt mândră de mine. Și am o idee. „Ce-ar fi să facem o promisiune ca familie.”
„Ce fel de promisiune?”, a întrebat Jonas.
„Să promitem să folosim cuvinte potrivite și nu cuvinte nepotrivite. Poate fi un pact de familie.”
Lui Jonas i-a plăcut această idee. El și mama au dat mâna. Jonas s-a simțit bine în legătură cu promisiunea pe care a făcut-o împreună cu mama.
„Acum, ce-ar fi să promiți să mă ajuți să termin cu scosul buruienilor”, a întrebat mama. „Apoi, promit să te duc în parc.”
Jonas a zâmbit și a luat o greblă. „S-a făcut.”
În timp ce o ajuta pe mama, Jonas s-a simțit mult mai bine. Știa că promisiunea de a nu folosi cuvinte nepotrivite era o alegere bună pentru familia lor.
Ilustrație de Dan Burr