„Adunați – nu risipiți”, Pentru întărirea tineretului, iulie 2023.
Vino și urmează-Mă
Adunați – nu risipiți
Dumnezeu nu face favoritisme printre oameni și nici noi nu trebuie să facem.
La câteva săptămâni după ce am ajuns în Germania în calitate de misionar, eu și colegul meu care mă instruia am bătut la ușa unei femei mai în vârstă, care a fost de acord să ne lase să îi predicăm.
În timpul primei noastre lecții, am invitat-o să citească, cu glas tare, un verset. Prin ochelarii groși, ea citea cu mare dificultate, împotmolindu-se în cuvinte. Iar răspunsurile ei la întrebările noastre au fost scurte. Nu eram siguri cât de mult înțelegea.
Am rugat-o să citească anumite fragmente din Cartea lui Mormon înainte de următoarea noastră vizită. Când ne-am întors, ea le citise, dar părea că nu le înțelegea. Ne-am întrebat dacă ar putea avea unele încercări în ceea ce privește învățarea. Ne-am întrebat dacă ar trebui să continuăm să îi predicăm. Dar am continuat.
La următoarea noastră vizită, am fost surprinși când a spus că dorea să fie botezată. Apoi, în timp ce continuam să îi predicăm, am observat că, de fapt, citea mai bine. Răspunsurile ei la întrebările noastre erau încă scurte, dar păreau mai bune și mai sigure.
Curând, am fost transferat într-un alt oraș, dar cel care mă instruise mi-a scris mai târziu să-mi spună că această femeie fusese botezată și era susținută de membrii ramurii. Dacă ne-ați fi întrebat cu săptămâni în urmă care dintre toate persoanele cu care eram în contact ar fi avut cele mai multe șanse să fie botezată și să găsească un loc în Biserică, ea nu ar fi fost în capul listei noastre.
Astfel, am învățat o lecție veche – aceeași lecție pe care apostolul Petru a învățat-o cu mult timp în urmă și pe care fiecare dintre noi trebuie să continue s-o învețe: „Dumnezeu nu este părtinitor” (Faptele apostolilor 10:34).
O mare schimbare
Petru a prezidat asupra Bisericii într-o perioadă critică. Salvatorul le spusese apostolilor Săi: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15). Dar, până atunci, ei propovăduiseră și botezaseră doar printre iudei.
Apoi, s-au întâmplat mai multe lucruri remarcabile. Un sutaș roman pe nume Corneliu – din rândul neamurilor, un om care nu era iudeu, un soldat care purta aceeași uniformă ca cei care L-au răstignit pe Isus Hristos – a văzut un înger într-o viziune. Îngerul i-a spus lui Corneliu să trimită după un bărbat pe nume Petru să-l învețe. La scurt timp după aceea, Petru a avut o viziune în care a văzut mâncare interzisă de legea iudaică, dar i s-a spus să o mănânce pentru că Dumnezeu o făcuse curată. Imediat după ce Petru a avut această viziune, slujitorii lui Corneliu au sosit și l-au rugat să vină cu ei. Spiritul i-a spus lui Petru să se ducă.
După ce l-a întâlnit pe Corneliu și a văzut cât de bun și sincer era, Petru a cunoscut înțelesul viziunii sale. Evanghelia trebuia să ajungă și la cei dintre neamuri precum Corneliu. Atunci, Petru a spus: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, și lucrează neprihănire este primit de El” (Faptele apostolilor 10:34-35). Petru l-a învățat pe Corneliu despre Isus Hristos și i-a invitat pe el și pe cei din casa lui să fie botezați. (Vedeți Faptele apostolilor 10.)
Aducerea Evangheliei la neamuri a marcat o mare schimbare pentru Biserica de la începuturi. Unora le-a fost greu să accepte această schimbare. Dar a fost un lucru corect de făcut și i-a învățat pe oameni un adevăr de bază despre Dumnezeu și semeni.
Fără favoritisme
Când Își binecuvântează copiii, Dumnezeu nu face favoritisme în funcție de naționalitate, rasă, sex, bogăție, educație, capacitate, înfățișare sau orice alte diferențe care despart oamenii.1 El „prețuiește toate ființele ca pe una; cel care este drept are bunăvoința lui Dumnezeu” (1 Nefi 17:35). Toți pot veni la El, căci „toți sunt egali în fața lui Dumnezeu” (2 Nefi 26:33). El „Se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). El îi acceptă pe cei care „[fac] dreptate, [iubesc] mila, și [umblă cu umilință]” (Mica 6:8).
Oricine poate alege să vină la Isus Hristos, să facă legăminte cu Tatăl Ceresc și să urmeze căile Lor. Și acest adevăr trebuie să îndrume modul în care împărtășim Evanghelia Domnului și dragostea Sa.
Nu putem doar să ne uităm la caracteristicile exterioare ale cuiva și să credem că nu este „tipul” care să urmeze Evanghelia. Nu putem pune etichete lumești oamenilor și să credem că acele etichete îi fac să nu fie pregătiți să fie incluși la biserică. Nu putem pur și simplu să hotărâm să nu slujim cuiva doar pentru că are opinii politice, hobby-uri sau gusturi diferite de ale noastre.
Dumnezeu nu vede o persoană ca fiind o colecție de etichete reprezentând diferite grupuri sau atribute. El vede o persoană – Își vede copilul. Și așa trebuie să vedem fiecare om – ca pe o persoană unică cu aceeași șansă și aceeași capacitate de a veni la Dumnezeu.
Fiți persoane care adună
Președintele Russell M. Nelson ne-a încurajat să participăm la adunarea lui Israel.2 Dar, dacă noi, spre deosebire de Dumnezeu, alegem să fim „părtinitori” când vine vorba de împărtășirea Evangheliei și includerea oamenilor la biserică, este posibil să risipim sau să diferențiem mai mult decât să adunăm și să unim.
Haideți să ne luăm fiecare un angajament: să nu mai risipim! Să fim persoane care adună! Să iubim, să împărtășim și să invităm!
Colegul meu și cu mine nu eram siguri dacă exista probabilitatea ca acea femeie să fie botezată. Nu îi cunoșteam inima, dar Dumnezeu o cunoștea. Mă bucur că am simțit îndemnul de a continua să îi predicăm.
Pe măsură ce încercați să urmați Spiritul și încercați să nu fiți părtinitori, veți fi îndrumați să-i ajutați pe cei din jurul vostru să vină la Hristos, indiferent de diferențele dintre ei.