„Să ne alăturăm aceleiași echipe”, Pentru întărirea tineretului, iulie 2023.
Să ne alăturăm aceleiași echipe
Aceste două fete rivale din școală au devenit prietene pe viață.
Fotografii de Jeffery Barker Edwards
Sora Dil mai avea doar șase săptămâni rămase din misiunea ei în Australia când a aflat că avea să petreacă acele ultime săptămâni slujind alături de sora Tuala!
„Este ultimul lucru pe care mi l-aș fi dorit”, spune sora Dil.
Sora Dil și sora Tuala jucaseră pentru cele mai bune echipe de baschet, aflate în competiție, din liceele lor din Auckland, Noua Zeelandă. Erau rivale. Ele jucaseră deseori una împotriva celeilalte la turnee finale și acest lucru nu era plăcut.
„Pentru a descrie puțin contextul”, spune sora Tuala, „plecam de pe teren cu zgârieturi și vânătăi”.
Sora Dil și sora Tuala au petrecut mult timp antrenându-se și jucând baschet. „Baschetul era viața noastră”, spune sora Dil.
După absolvirea liceului, ambele au simțit îndemnul de a sluji în misiune – deși niciuna dintre ele nu mai avusese înainte dorința de a sluji.
Cum au făcut alegerea de a sluji
Pentru sora Tuala, a fost nevoie de timp pentru ca voia ei să se pună în acord cu voia Domnului. „Aveam 21 de ani când am luat hotărârea de a acționa conform îndemnului”, spune ea. „M-am luptat destul de mult cu acest îndemn până când am fost în avion.”
Sora Tuala a ajuns în misiune în Australia în timpul pandemiei de COVID-19 și, deși a fost greu, este foarte recunoscătoare că a hotărât să slujească.
„Nu-mi pot imagina că sunt aceeași soră Tuala care eram când aveam 21 de ani. Simt cu adevărat că am progresat.”
Sora Dil a simțit un îndemn „clar și direct” de a sluji în misiune când și-a primit binecuvântarea patriarhală. După ceva timp, ea a hotărât să urmeze îndemnul de a sluji, deoarece „voia Domnului este întotdeauna calea cea dreaptă și cea mai bună opțiune”. Chemarea a venit și și-a făcut bagajele pentru a sluji în Australia.
Cum s-au alăturat aceleiași echipe… la distanță
Doar pentru că sora Dil și sora Tuala au slujit în aceeași misiune, nu înseamnă că au devenit imediat prietene. După ce au fost rivale atât de mult timp, surorii Dil și surorii Tuala le-a fost greu să se vadă una pe cealaltă altfel.
De fapt, în prima zi în care sora Tuala a văzut-o pe sora Dil, unul dintre primele ei gânduri a fost: „Nu știu dacă trebuie să o plac”.
Încheierea conflictului
Așadar, când sora Tuala și sora Dil au fost desemnate să slujească împreună, a fost, cu siguranță, ciudat.
Ambele aveau idei despre cealaltă bazate pe modul în care jucau pe terenul de baschet. Fiecare credea că cealaltă era agresivă, competitivă și rea.
Dar lucrurile au început să se schimbe pe măsură ce au ajuns să se cunoască una pe cealaltă. Sora Dil și-a dat seama că sora Tuala este „complet opusul” modului în care o privise întotdeauna. „Ea este, de fapt, o persoană foarte iubitoare – una dintre cele mai iubitoare colege alături de care am slujit”, spune sora Dil.
Sora Tuala a trăit o experiență asemănătoare. Nu-și dăduse seama că sentimentele ei de rivalitate față de sora Dil fuseseră „un conflict destul de inconștient” în viața ei.
Acele sentimente negative de conflict și judecare au fost înlocuite cu dragoste și înțelegere când a început să vadă cine era cu adevărat sora Dil. Și, deși sora Tuala a crezut că sora Dil era tăcută, a descoperit că „sora Dil poate vorbi!”.
Prin noua lor prietenie, sora Dil și sora Tuala și-au dat seama că, până la urmă, poate nu fuseseră niciodată dușmane.
„În baschet, îți clădești în minte ideea că trebuie să câștigi și că fiecare din cealaltă echipă este o dușmană”, a spus sora Dil. „Și, apoi, meciul de baschet se termină și îți dai seama: «O, ele nu ne mai sunt dușmane. Probabil că, de fapt, nu ne-au fost niciodată dușmane»”.
Acum, sora Dil și sora Tuala văd că sunt în aceeași „echipă” – echipa lui Dumnezeu.
Christ in the Midst (Hristos în mijloc), de Judith Mehr
Sacrificiul lui Isus Hristos este pentru toți
Ambele surori au simțit mâna lui Dumnezeu în însărcinarea lor de a fi colege și știu că puterea ispășirii lui Isus Hristos le-a permis să aibă parte de vindecare și schimbare.
„Isus Hristos a făcut acel sacrificiu pentru ca toate aceste lucruri care au mers prost în trecut să poată fi vindecate, îndreptate și făcute mai bune”, spune sora Dil. „Putem ierta. Putem uita. Putem merge mai departe și lucrurile se schimbă.”
Nu numai că sora Tuala și sora Dil s-au vindecat de conflictul lor, ci au și învățat cum să-i vadă pe alții așa cum îi vede Dumnezeu.
„Venind aici și putându-mi vedea colega și alți oameni într-o lumină diferită, îmi dau seama că povestea fiecărei persoane este importantă”, spune sora Tuala. „Și toată lumea are nevoie de ispășirea lui Isus Hristos.”
Ele au învățat că, deși poate fi dificil, este posibil ca două persoane care, odată, s-au văzut ca dușmane să se unească prin dragoste.
„Nu contează ce vârstă ai sau de ce etnie ești”, spune sora Tuala, „sau dacă ești ateu sau religios.
Dacă pot lucra alături de cineva cu care nu am avut niciodată o relație minunată și amândouă ne unim pentru un singur scop principal, atunci și alți oameni pot face la fel”.