Să ne ținem strâns de adevăr

Melissa T.

Ilustrație de Ben Simonsen

Prima dată când am văzut o clădire a Bisericii, am crezut că este un spital. Era atât de curată și liniștită! Am îndrăgit Evanghelia lui Isus Hristos în momentul în care am participat la adunările Bisericii.

Surorile misionare au început să îmi predea și am hotărât să fiu botezată. A fost cea mai frumoasă zi!

Vecina mea, care este misionară întoarsă din misiune, mi-a prezentat Evanghelia. Într-o duminică dimineață, ea m-a sunat și m-a rugat să mă duc cu ea și familia ei la biserică. La început, mama mi-a spus că nu mă puteam duce pentru că nu aveam bani pentru biletul de autobuz. Când i-am spus vecinei mele despre acest lucru, ea a spus că mă va lua ea și mama mi-a permis să mă duc.

Chiar și atunci când pășim singuri

După ce am fost botezată, am trecut prin multe momente dificile cu membrii familiei mele. Uneori, ei doreau să stau acasă duminica, dar alegeam să mă duc, în schimb, la biserică. De cele mai multe ori, a fost greu să încerc să rămân pe cărarea legămintelor.

Unii dintre membrii familiei mele au fost împotriva Bisericii și mi-au spus că am făcut alegerea greșită alăturându-mă. Când îmi spun acest lucru, îmi vin în minte aceste cuvinte: „Știu că Tatăl Ceresc și Isus Hristos trăiesc. Știu că Biserica este adevărată”. Aceste gânduri m-au ajutat să mă țin strâns de adevăr.

Faptele noastre pot influența viața altora

Când mi-a fost greu să știu cum să plătesc zeciuiala, vecina mea mi-a arătat cum să o plătesc. Acum, când mama îmi dă bani de buzunar, întotdeauna îmi plătesc zeciuiala. Familia mea și cu mine am văzut binecuvântări datorită acestui lucru. Membrii familiei mele au început chiar să îmi dea din banii lor pentru a-i dona drept zeciuială! Acest lucru a fost o surpriză.

De cele mai multe ori mă duc la Biserică singură, dar, uneori, mama vine cu mine. Mama mea a hotărât să învețe mai multe despre Evanghelie și crede că aceasta este plină de fericire, deși încă nu a fost botezată.

Rugăciunea și credința produc schimbări în inimi

Văd mâna Domnului în viața membrilor familiei mele pe măsură ce mă rog pentru ei și îi rog pe alții să se roage pentru ei în templu. Membrii familiei mele au început să mă sprijine mai mult și acum mă încurajează să mă duc la biserică și să fac mereu ce simt că este drept.

Bunicul meu a decedat recent și i-am găsit numele în timp ce făceam munca de întocmire a istoriei familiei. L-am întrebat pe tatăl meu dacă pot face rânduielile lui în templu. El a spus: „Fă-le dacă este bine”.

Bucurie și fericire adevărate

Faptul de a citi din scripturi și de a ști despre ispășirea lui Isus Hristos mi-a adus bucurie, fericire, pace și alinare.

Ispășirea lui Isus Hristos mi-a adus bucurie.

Știu că, prin sacrificiul ispășitor al Salvatorului, pot fi din nou cu Tatăl meu Ceresc și că familia mea poate fi cu mine pentru totdeauna dacă vom fi pecetluiți, într-o bună zi, în templu.

Autoarea este din Vanuatu și locuiește în Fiji.